Marele Tur al Insulei Corfu

TIPĂREȘTE

“Buna dimineata soare! “

Marea zi a venit – eram nerabdatoare sa vizitez insula, bifasem pe harta locurile prin care vom ajunge si mi se parea incredibil ca urma sa facem un asemenea tur de forta intr-o singura zi. Micul dejun servit in graba, o cafea pentru inviorare, rochita cea noua, cumparata parca special pentru aceasta intalnire speciala cu insula, palaria si ochelarii de soare.

La ora 8 trecute fix a venit autocarul si ne-a luat de la Arianna (Aparthotel Arianna). Prima destinatie: Palatul Imparatesei Sisi – Achillion Palace. Autocarul s-a pornit iar eu nu ma puteam dezlipi de la geam: leandri, chiparosi, maslini, dafini si multe alte flori al caror nume nu il cunoasteam imi zambeau si imi aminteau ca sunt in concediu – un concediu asteptat 2 luni si jumatate, zile intregi pierdute in fata calculatorului savurand fiecare nou review despre Corfu. Inainte sa termin de rememorat aceste momente am si ajuns. Aglomeratie – multi turisti de toate natiile, religiile si rasele. Am vizitat parterul palatului – frumos, mi-a placut in special tavanul din salonul principal (cel care infatiseaza anotimpurile) si dormitorul amenajat al soacrei imparatesei. Tocmai cand imi spuneam: “ ce bine e fii imparateasa” incepe ghidul nostru Mihai sa ne povesteasca despre viata imparatesei si despre palat. O poveste trista, despre cum si-a pierdut cei 2 copii, despre bolile pe care le-a avut din cauza durerii cauzate de pierderea copiilor etc – si am concluzionat: nu e chiar asa bine sa fii imparateasa. Daca palatul mi-a placut, m-am indragostit iremediabil de gradinile acestuia, atat de frumos aranjate, atat de verzi, cu statuile lor specifice cu potecile lor – acolo era raiul meu, as fi putut sta cu cortul in gradinile palatului fara sa ma plictisesc.

De la palat am plecat spre manastirea Vlaherna – acea bisericuta alba, omniprezenta in toate suvenirurile, construita pe o limba de pamant, in delta insulei si foarte aproape de aeroport. Era cocheta, dar ceva mi-a lasat impresia ca este folosita doar in scop turistic, sau poate m-au surprins dimensiunile sale reduse comparativ cu bisericile de pe la noi (abia daca incapeau 5 oameni acolo) – oricum, peisajul admirat de pe dealul din fata bisericii a meritat tot efortul.

Urmatoarea oprire – Kerkyra (sau Corfu Town cum ii spun turistii) – orasul capitala a insulei este un oras micut cu o istorie tumultuoasa. Fiind ocupat de-a lungul timpului de francezi, italieni, nemti si mai apoi de turci, fiecare si-a lasat amprenta asupra lui, insa partea cea mai frumoasa este ca nici unul dintre acestia nu a daramat nimic, toti au construit in alta parte. Aici am vizitat biserica Sf Spiridon – protectorul insulei apoi am avut aproximativ o ora – timp de plimbat prin bazar. Multitudinea de lucruri frumoase vazute aici m-au facut sa imi doresc sa revin intr-o alta zi in care sa nu mai fiu pe fuga (ceea ce am si facut – ca doar eram in concediu nu? !).

Urmatoarea oprire a fost de departe preferata tuturor – fabrica Mavromatis – locul unde se fabrica minunatul lichior de Kumquat si Ouzo. Aici toata lumea a degustat pe alese din cele 2 tipuri de lichior de kumquat, ouzo, lichior de cafea, de migdale, de cirese, vin dulce, demidulce, sec sau demisec, alb sau rosu. Bineinteles ca toata lumea si-a umplut bratele de “suveniruri” pentru cei de acasa, O dovada in plus ca grecii stiu sa faca turism: ne-au dat sa degustam si au consumat o sticla pe noi toti si apoi fiecare a cumparat din magazinul de prezentare cate 4-5 sticle pentru cei de acasa. Ametiti si veseli peste masura  ne-am indreptat spre Bella Vista. Acolo, cuvintele au devenit inutile, nimeni nu vorbea, toata lumea statea cu gura inchisa sau deschisa si cu aparatele de fotografiat / filmat pe modul automat. Cat mai multe instantanee va rog, inainte sa dispara mirajul. Dar mirajul nu a disparut, a ramas acolo cu noi cat timp am luat masa la una din tavernele cu cea mai frumoasa priveliste din Corfu.

Dupa masa luata la Bella Vista a venit si momentul desertului. Am plecat catre un sat traditional – Makrades – unde toti locuitorii se ocupa cu cultivarea si prelucrarea maslinelor. Aici am degustat masline, marmelada de masline si pasta de masline. Tot de aici am facut si aprovizionarea cu “suveniruri” pentru mame (ca doar pentru tati luasem de la Mavromatis): condimente de toate felurile, retete traditionale, ulei de masline, sapun natural din ulei de masline si multe altele.

Dupa sanatoasa cura de shopping am pleacat catre Paleokastritsa (pentru mine era un fel de revenire acasa pentru altii era o surpriza placuta). Aici am avut parte de o plimbare cu Yellow Submarin (10 eur / pers). In acordurile celor de la Beatles: “ We all live in the Yellow Submarin” a inceput minunata noastra excursie catre adancurile Marii Ionice. Ce am vazut aici, abia daca poate fi redat in cuvinte – un relief submarin muntos, cu grote si abisuri fara sfarsit, cu nise si cu crevase, cu pestisori colorati cum am mai vazut doar prin acvarii, care parca dansau dupa un anumit ritm – am vizitat o rezervatie naturala de pesti – aici o baracuda ne-a zambit prin geamul gros. Nu mi-as fi putut imagina ca sub acea mare intindere de apa poate exista asa ceva.

Ultima oprire – bisericuta din Paleokastritsa – din pacate imi scapa numele pentru ca eram atat de obositi incat nici nu stiu daca am auzit cum se numea. Vizita aici a fost scurta pentru ca puterile tuturor erau pe sfarsite. Am zambit gandindu-ma ca eram atat de aproape de “casa”.

O excursie mai mult decat interesanta, care te ajuta sa vezi o buna parte din Insula. Multumesc ghidului nostru, care a dat dovada de o asemenea pasiune fata de aceasta insula incat ne-a imbogatit cu informatii despre tot ceea ce inseamna Corfu: de la mitologie greaca, la legendele locale si chiar bancuri, pana la viata reala a corfiotilor.

---

VIZUALIZĂRI: 5139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI