Marele tur al insulei Corfu - cea mai completa si satisfacatoare experienta turistica

TIPĂREȘTE

Marele tur al insulei Corfu a reprezentat, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasa experienta traita pe insula cea mai inverzita a Greciei.

A reprezentat oferta VidosTour, una dintre cele cinci excursii optionale, recomandata de reprezentanta romanca a agentiei, Adina, parca.

Am avut de ales intre:

- turul insulelor Paxos si Antipaxos

- barbecue pe Plaja Paradisului

- marele tur al insulei Corfu

- Aqualand

- excursie in Albania.

Excursiile au costat 35 Euro de persoana, reprezentanta agentei explicandu-ne ca ele costa de fapt 38 de Euro si ca ne ofera un discount de 3 Euro...

Daca am fi ales sa mergem cu o agentie greceasca, ne-ar fi costat mai putin, am vazut si 29 Euro, dar ghidul ar fi vorbit engleza, inconvenient mare pentru unii dintre noi, asa ca am convenit sa mergem cu Vidos, in primele trei din totalul de cinci excursii recomandate.

Daca primele doua excursii au fost dragute, dar nu spectaculoase, cea de-a treia, marele tur, ne-a facut sa traim cu maxima intensitate fiecare clipa.

Daca ar fi sa mai vreau sa merg odata in Corfu, ar fi, sincer, doar pentru a repeta Marele Tur.

Si cand te gandesti ca tocmai la asta am fi vrut sa renuntam initial, gandindu-ne, in ignoranta noastra, ca putem face un tur mai complet cu masina, pe cont propriu...

Dar sa pornim de dimineata, de la ora 8, cu autocarul care ne-a preluat de la Hotel Golden Nests, impreuna cu ghida noastra Ana.

Am pornit catre Achillion, resedinta legendarei imparatese Sissi, cea mai nefericita dintre imparatese...

Pe Sissi am "cunoscut-o" la ea acasa, la Viena, in Hofburg si la Schonbrun, unde imaginea sa este puternic evocata de austrieci, dar niciunde nu i-am simtit prezenta carismatica mai mult decat palatul Achillion, pe tarmul vestic al insulei Corfu, putin mai la sud fata de Corfu Town.

De obicei, reclama turistica cosmetizeaza realitatea si o distorsioneaza, chiar, in scopuri pur comerciale.

Va asigur, cu toata onestitatea, ca aici situatia este la polul opus: oricat de imbietoare ar fi reclama, realitatea o depaseste cu mult mai mult decat va puteti imagina...

Achillion nu e doar un palat, e un simbol al echilibrului dintre bun-gust si maretie, dintre natura si creatie, dintre seninatate si framantare.

Personajul central, reprezentat prin doua statui diferite, amplasate in gradina mirifica a palatului este Achile, eroul grec pe care imparateasa il considera idealul masculin al vitejiei, onoarei si puritatii.

Una dintre statui, cea mai indepartata de palat il reprezinta, la dimensiuni impresionante, pe eroul Iliadei avand o atitudine de invingator, cea de-a doua, in schimb, exilata mai aproape de palat de Maximillian, proprietarul minunatului complex dupa moartea lui Sissi, ne arata un Achile invins, care incearca sa isi smulga, cu o ultima fortare, sageata letala din calcaiul drept.

Frumusetea desavasita din punct de vedere anatomic a statuii, executata in marmura de Carrara in marime natural (sper) a impins-o pe o prietena sa exclame: frumos barbat, iar noi, celelalte, am incuvintat, caci de cele mai multe ori frumos la genul masculin, inseamna si puternic, si vulnerabil, in acelasi timp.

Gradina, bine intretinuta, cu tuneluri vegetale si palmieri, cu rodii si vita de vie, amplasata intr-o zona de un spectaculos al imaginii de nedescris, a reprezentat o consolare pentru imparateasa melancolica, cum au poreclit-o, cu compasiune, corfiotii.

O imparateasa atipica, mult prea umana ca sa reziste rigorilor unei etichete anacronice si unei soacre ostile.

O imparateasa ce a pierdut doi copii; unul in primii ani de viata si altul, singurul baiat, mostenitorul tronului, in plina tinerete.

Avea, intr-adevar motive sa fie melancolica... iar gurile rele, functionale se pare si la curtile imparatesti, si in orice moment al istoriei... spuneau ca ar fi mai avut si alte motive.

Oricare ar fi adevarul, din dorinta imparatesei de a se reculege a izvorat acest palat cu structura arhitectonica clasica, ce respira aerul templelor grecesti.

Interiorul cladirii se viziteaza numai la nivelul parterului, accesul la etaj fiind interzis turistilor... avand, zice-se, destinatie de cazinou.

Interiorul este, fara nici o indoiala pe masura exteriorului, iar cateva ore nu ar ajunge sa descriu, obiect cu obiect, detaliu cu detaliu, eleganta cu adevarat remarcabila a palatului.

Mi-a ramas in suflet imaginea oglinzii crapate din camera lui Sissi (legenda spune ca a crapat dupa ce imparateasa a parasit camera pentru a pleca in Elvetia, unde a fost ucisa de un anarhist cateva zile mai tarziu).

Si nu pot uita de asemenea ranjetul acelui anarhist, surprins intr-un instantaneu intr-o fotografie tip sepia, clasica pentru inceputul de secol XX.

Ma intrebam daca lama cutitului ascunsa intr-un buchet de flori si infipta cu lasitate in pieptul unei femei de 61 de ani (caci Sissi atat avea cand a fost asasinata), ii provocase atata satisfactie...

Nefericirea imparatesei pluteste in aer, iar unele detalii, precum scrumiera imensa ce o insotea pretutindeni (se pare ca fuma patru pachete de tigari zilnic), nu fac decat sa sugereze aceasta nefericire...

Dovada ca nici banii, nici puterea nu pot sta in cale destinului...

Am parasit bijuteria arhitectonica incarcati de atmosfera imbibata in parfumul unic al imparatesei, dorindu-mi ca macar intr-o alta viata, Frantz Iosef sa o ierte pentru evadarea in Corfu si sa calce, doar o data, in camera pe care ea i-a amenajat-o cu atata devotament...

Doar o singura data.

- Va urma -

Marele tur al insulei Corfu. Capitolul II

---

VIZUALIZĂRI: 7222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI