Sat Magura, o zona virgina

TIPĂREȘTE

In urma emisiunii “Serviti va rog” am ales sa ne petrecem cateva zile in Satul Magura care se afla un pic mai departe de Zarnesti. Am facut in jur de 3 ore si ceva ajungand in creierii muntilor la Satul Magura care-mi aminteste de prajitura cu acelasi nume. Ne-am interesat pe internet si am sunat pentru a rezerva o camera. Chiar daca serviciile sunt mult mai proaste la noi in tara tind sa cred ca avem una dintre cele mai frumoase si bogate tari, asta daca a mai ramas ceva.

Am plecat cu ceva provizii la mine ca sa fim siguri ca nu murim de foame pe acolo, am facut salata de boeuf si vinete, chiftele, snitele si alte minunatii. Puteai lua cu masa dar noi suntem foarte pretentiosi si nu avea rost sa luam de la inceput fara sa stim cum este.

Am ajuns fiind inconjurati de peisaje deosebite si o liniste absoluta. Era exact ceea ce cautam, sa scapam de galagia din Bucuresti si gazele de esapament.

Am fost nemultumita de ceea ce am gasit la inceput dar ca la fiecare concediu mi-am propus sa vad partea frumoasa a lucrurilor si sa ma gandesc ca undeva in lume poate sunt oameni care nu-si permit o mica placere daramite o vacanta.

Fiind imediat dupa terminarea filmarilor proprietarii erau in curatenie nemaiavand timp sa se ocupe de oaspeti. Nu mi-a placut sa vad oale imense spalate cu solutie care mirosea puternic, asta ar fi trebuit sa se faca inainte sau cel putin sa nu primeasca inca turisti.

Ajungand primii ne-au permis sa ne alegem camera dorita (un plus). Ne-am desfacut bagajele si am plecat sa vedem imprejurimile. Iarba era de un verde crud iar locuitorii ieseau la plimbare imbracati in costume curate si ingrijite de parca se pregateau pentru o anumita petrecere. Ne salutam cu toata lumea de parca ne stiam de-o viata. Cativa copii se jucau singuri in curte neavand prea multi tovarasi de joaca.

Au fost printre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat la noi si unde m-am simtit aproape de Dumnezeu. Cu prima ocazie am sa revin dar am sa merg vara, pentru un bronz frumos, o bere rece si un gratar la iarba verde.

Din pacate noi am fost prin septembrie si a fost destul de racoare, ne-am si pricopsit cu o gripa. Cu siguranta o sa ne cazam in alta parte dar noi am vrut sa mergem exact la pensiunea unde s-a filmat.

N-a fost intocmai pentru ca sunt doua vile fata in fata, intr-una a stat personalul, vedetele si anume la Casa Dobre, si in cealalta clientii la Pensiunea Nea Marin deci practic filmarea s-a facut din ambele locuri nespunandu-ne acest lucru, evident ca cea mai frumoasa era ocupata si era exact cea din fata noastra.

Ma rog, nici in concediul asta nu ne-am odihnit. Ne-am incumetat sa urcam pe munte, am auzit noi ca cica merita mers pana la Cabana Curmaturii. Al meu nu obisnuieste astfel de sport insa mie imi place la nebunie si cand il prind la inghesuiala... Doamne n-am mers atata in viata mea, aproape 3 ore si ceva, eu vroaim sa abandonez, faceam nu mai pot, ma lasi aici si vii maine cu elicopterul. Am luat-o noi usor asa, nestiind ce ne asteapta. Toti erau cu rucsac noi cu geanta de plaja in care ce credeti ca aveam? sticle de bere. Si uite asa al meu urca si zicea hai sa mai usurez din greutate si mai lua o bere la bord. Si uite asa pe langa drum pe langa gard... Sincera sa fiu nu stiu cum reusea ca pe mine ma amorteste de tot. Un aer curat, si niste privelisti, daca stateam la toate ne intorceam a doua zi asta daca nu ma manca ursu pana atunci. Am gresit putin drumul la un moment dat cand am dat de niste ciobanii si erau sa ne manance cainii. Nu prea erau sociabili traind in salbaticie dar totusi simteau nevoia de dragoste.

Deja eram terminata. M-a luase si frica ce pustiu era. Mergeam pe traseu, erau multi dar ori inainte ori inapoi, numai noi eram singuri. Am intalnit un cetatean calare pe un cal batos si l-am intrebat de drum. Al meu zicea daca vine ursu faci pe mortu, ce sa fac zic ca mor instantaneu. Cei care coborau ne intrebau: ’’mai e mult pana departe? adica pana la intoarcere, si noi radeam dar la intoarcere eram la fel.

Cand am ajuns sus tare dezamagita am fost, mare lucru nu era si nu intelegeam de ce toata lumea ne indruma sa mergem aici ca e o priveliste de vis. Ne-am pus paturica pe care am carat-o si paia vrei nu vrei si am poposit nitel. Eu avand temperatura mai luam cate o pastila si combinata cu efortul curgeau apele pe mine. Nu imi mai venea sa cobor.

In alta zi am fost sa culegem floricele, am facut un buchet frumos, si am fost la manastire unde ne-am simtit tare bine. Nu era nimeni inauntru si erau banii pusi pe masa de unde am inteles ca fiecare se servea cu ce vroia, lasa banii, isi lua si restul eventual si putea pleca in pace. Mai tarziu am intalnit-o pe preoteasa care muncea din greu saraca si ne arata ce conditii au calugarii in camere. Manastirea era in constructie. Chiftea este galusca aceea de caine care putea a mortaciune, el stia pe unde se baga si ne manca chiftelele la foc automat. Cred ca acum nu mai are loc pe usa.

Am fost si la Cheile Gradistei unde la fel am inteles ca este foarte frumos dar mie mi-a placut mult mai mult la Magura iar apoi la Cheile Zarnestiului. Era o familie cazata care venise in acelasi timp cu noi. Foarte nemultumita de mancarea de acolo. Aveau si un copil si venisera fara absolut nimic la ei. Si-au luat 3 mese pe zi si nu le placea mai nimic acolo. Ca nu au distractii, ca deja s-au plictisit, oare oamenii chiar nu stiu ce sa aleaga in concediu sau unde merg cu atatea posibilitati de informare? Ca nu au stiut ca e zona asa pustie si ca nu prea gasesti mancare la 2 pasi dar era Zarnestiul nu foarte departe. Se poate totusi sa pleci la drum cu un copil mic fara sa te gandesti la nimic? . Noi cel putin am plecat pregatiti in caz ca nu suntem multumiti sa avem si alta alternativa.

A doua zi parca si-au mai revenit si am luat si noi micul dejun de la ei, sa vedem cum e. Bunicel, lapte fierbinte, oua proaspete, salata de vinete, unt si dulceturi facute in casa, mezeluri, branzeturi. Ca peste tot micul dejun este ok insa mancarea gatita lasa mult de dorit.

Aveam bucatarie pe care o puteam folosi dar cum s-o folosesti daca proprietareasa gatea pt pensiune si era cu toate vraiste. Ne-am descurcat cu mancarea de acasa care ne-a ajuns aproape 3 zile caci la plecare niste vecini au binevoit sa plece cu ceva merinde din frigiderul care era la comun, ca doar suntem in Romania. Apoi am mai facut o supa la plic, am mai mancat prin Zarnesti, prin Brasov, Predeal, la Hanul Ancutei iar la Izvorul cu Pastravi mancarea este de nota 20.

Alta patanie, dansii au plecat la nunta si n-a avut cine sa se ocupe de incalzire si am paralizat astfel ca eram bocna de racita si n-am mai stat cat ne-am propus, am plecat suparata si ne-am cazat la Izvorul cu Pastravi la care mai fusesem si este aproape perfecta dar asta intr-o alta insemnare.

Am vrut sa ne plimbam cu ATV-ul, nu au fost capabili sa ne puna in legatura cu cei care se ocupa, am vrut sa ne plimbam cu vestitul magar din emisiune care nu era al lor caci la filmare a participat tot satul cu cate ceva o rata, un magar... etc. Dar nu s-au ocupat prea mult de noi, pacat, ei erau de treaba, respectuosi dar degeaba daca n-au dat drumu la caldura si m-am imbolnavit.

Am fost la Bran si la Cetatea Rasnov la care seara dupa ce am trecut noi s-a prabusit balconul, nu stiu daca va mai amintiti stirea. Acum e inchisa din cate stiu eu iar crapaturile se vad in poza. Eu vroiam sa ma sui cu dosul pe balustrada moment in care al meu a inceput sa urle ca sunt nebuna, parca a presimtit ceva.

In concluzie am sa mai merg dar cu cazare in alta parte. Este o zona superba dar nu o recomand celor tineri care vor distractie ci pentru liniste si relaxare. Noi cei din Bucuresti tanjim dupa asta. Este o zona pura, virgina, si cred ca si toamna culorile pastelate nu intarzie sa apara. M-as intoarce acolo de cate ori as avea ocazia mai ales ca eu nu prea fac acest lucru din dorinta de a explora si alte locuri

---

VIZUALIZĂRI: 10313 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI