Lacul Telega moare dar nu se preda!

TIPĂREȘTE

In urma cu 2 ani, in 2008, am vizitat “Baile minerale Telega” pentru prima data in viata mea, bai despre care citisem prin “media” ca si-au pierdut o mare parte din apa sarata printr-o fisura aflata pe undeva prin albia lacului. Apa lacului, ce scazuse cu mai multi metri, se scursese intr-un gol subteran sau lateral, o geoda a spatiului avida de saramura, dar impresia mea de “non-geolog” este ca ea se prelinge printre placile de sare ce formeaza peretii lacului, altfel, daca ar fi existat o fisura chiar pe fundul lacului, ea ar fi disparut in totalitate. Am vazut lacul, am vazut imprejurimile si am intalnit-o si pe dna Gina Cacarumbas, administratoarea statiunii. O luptatoare, o fiinta energica dar si o fire sentimentala care scrie chiar si poezii. O fiinta indragostita de aceste locuri minunate, si mai ales de “lacul ei” pe care-l trateaza ca si pe propriul sau copil si pe care nu vrea in niciun fel sa-l lase “sa moara”. Dna Gina a chemat o comisie de specialisti in geologie, s-au facut analize, dar…ar trebui scoasa toata apa din lac, ar trebui betonati peretii laterali sj fundul lacului, merita oare investitia? Scurgerea apei a incetat, nivelul lacului s-a stabilizat, lacul e totusi foarte adanc, are 85 de metri, nu se da el batut atat de usor! Lacul e situat pe arealul unei foste saline ce-a inceput exploatarea sarii geme in anul 1568. De-a lungul anilor, lumea a inceput sa indrageasca aceste locuri si mai ales acest lac ce le conferea sanatate, calitatile lui terapeutice sunt de necontestat. Asadar “vazand cum apa sarata dispare”, nu numai dna Gina suferea ci si pacientii fideli lui. Doamna Gina, m-a lasat sa fac fotografii, mi-a dat si un numar al ziarului bailor sale, “Telega Tamaduitoare”, nu mi-a luat nici un ban la intrare, nici pentru ziar n-a vrut sa-mi ia. In anul 2008, lacul "Soimul", era inca in renovare. “Ia priviti cum se surpa solul pe-aici, zice ea, o s-ajungem ca la Ocnele Mari, intr-o zi vom disparea cu totul intr-o vagauna subterana”, si dna Gina ma duce pe o terasa ce inconjoara lacul si unde betonul s-a deformat, a pornit-o in jos, spre adancuri. “Gata, de la anu’ am sa inchid baile! ”

Am citit ziarul bailor Telega, care cred ca e singura statiune care are un ziar propriu ce apare luna de luna. Autoarele ziarului sunt d-na Gina si fiica ei, am citit chiar si o poezie dedicata lacului Telega! Poezii am mai citit eu la viata mea, unele dedicate iubitei, altele conducatorului iubit dar o poezie dedicata unui lac, de la Eminescu incoace… (“Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni il incarca... ”), n-am mai citit nicaieri…Vai, daca in tara noastra, macar jumatate din administratorii statiunilor balneare sau climaterice ar fi ca doamna Gina, alta ar fi soarta turismului balnear romanesc! Omul sfinteste locul!

Si chiar si asa, cu lacul pe jumatate gol, oamenii coboara lungile-i trepte de lemn, pana la luciul apei si se imbaiaza.

Baile minerale Telega sunt dotate cam cu tot ceea ce ai nevoie ca sa petreci o zi placuta, vestiare, grupuri sanitare, mese cu umbrelute si multe scaune, un punct de deservire alimentara, bauturi racoritoare si un fond muzical placut.

Dupa masa, am luat-o “pe coclauri”, am urcat pe dealurile din spatele bailor si am admirat intreg peisajul “anti-stress” si fotogenic al statiunii si mai ales stancile de sare, rotunjite de vreme, ce “sparg” monotonia verde a scoartei terestre si ies la suprafata spunandu-ne parca: ” Hei, oameni buni, mai luptati inca un pic pentru aceste bai, sare si apa e inca destula pe-aici! S-a- pierdut doar o batalie, nu insa si razboiul! ”

Stancile de sare de pe dealul de langa baile Telega, formeaza un adevarat “muzeu in aer liber al sarii de pamant".

Revin la Telega si in anul urmator, in 2009, tot vara, pentru a vedea ce s-a intamplat cu lacul. Aceeasi doamna Gina, imbracata intr-un halat alb, ma intampina la intrare. Nici o schimbare! Baile sunt deschise publicului larg, lupta n-a fost abandonata! Lume e destula in lac si pe langa lac, chiar daca a aparut si “concurenta” prin zona. Lacul Telega e insa un lac natural mare, aici apa e in contact mai intim cu bulgarii de sare si cu namolul de pe fund, ceea ce-i mareste valoarea terapeutica. Chiar si asa cum e acum, lacul impune respect. Pentru cei ce dorim sa aflam cum se formeaza si se “sareaza “ un astfel de lac, e simplu, iata! , urmarim o “lectie de geologie” predata de mama-natura, "ad hoc", placile suprapuse de sare ce formeaza peretii laterali ai lacului sunt chiar aici, sub ochii nostri.

D-na Gina n-a abandonat lupta, a avut ina si noroc, dar se pare ca “norocul ii ajuta doar pe cei curajosi”, apa din lac s-a stabilizat la un anumit nivel si lumea vine sa faca baie tot aici, trecand chiar si peste inconvenientul de a cobori si urca ceva mai multe trepte. E semn ca lacul si-a pastrat virtutile terapeutice descrise pe larg in ziarul bailor.

Chiar daca la intrare sunt afisate indicatiile si contraindicatiile bailor si efectele lor curative, ele mai sunt subliniate inca odata si in ziarul bailor, alaturi de opiniile “pro” sau “contra” ale unor pacienti.

Un bilet de intrare pentru adulti costa 12 lei, pentru copiii intre 1-5 ani, 3 lei, pentru cei intre 5-10 ani, 5 lei si pentru copiii intre 10 si 14 ani, 7 lei. Un abonament de 10 bai pentru luna august costa 90 de lei.

Mai fac vreo 200 de metri ajung si la “Baia Regala” sau “Baia Soimul”, unde la intrare sunt anuntat ca aici venea familia regelui in perioada interbelica pantru a se imbaia sau a se trata iar acum aceasta a fost integral renovata, urmand schitele initiale. Intr-adevar, lacul e atractiv, o frumoasa terasa se afla la etaj, casute in amfiteatru pe margini, verdeata, aranjamente florale, cabinele si grupurile sanitare sunt in limita normalului, impresia e una de “proaspat vopsit”, de relaxare si confort. Gasesc pe terasa si o reproducere dupa o fotografie a bailor din timpul regalitatii. Bazinul cu apa sarata e insa mai mic decat lacul Telega si are adancimi variabile. Si aici, la intrare gasesti indicatiile si contraindicatiile acestor bai, ca sa stii de la bun inceput “in ce fel de apa intri” sau cu alte cuvinte “in ce te bagi”. Mai sunt afisate si unele restrictii ce sunt impuse celor care vor sa-si petreaca o zi sau un week end la “Soimul”, lucru ce denota seriozitate si care mi se pare a fi un lucru benefic.

Pe dealurile din jurul lacurilor au aparut in ultimii ani mai multe casute de vacanta, zona e verde, coline sunt blande, usor de trecut cu picorul. Ajungem si la un loc aflat intre lacul Telega si baile Soimul, unde din pamant rasar cativa stalpi de lemn “salinificati”, precum resturile catargului unei corabii scufundate pe fundul unei mari sarate din care s-a evaporat intreaga apa si a ramas numai sarea. Pe-aici, pe la Telega, intreg solul e foarte sarat, pamantul se amesteca cu blocurile de sare mai peste tot. Daca maine, cineva s-ar gandi sa mai sape inca o “groapa” pe-aici, aceasta, prin panza de apa freatica existenta intotdeauna la o anumita adancime, s-ar umple cu apa, ce-ar deveni repede apa sarata si s-ar mai naste in acest fel pe-aici inca un lac sarat...

Dar sunt suficiente si cele care exista in prezent.

Ma hotaresc totusi ca week-end-ul sa-l petrec la Slanic Prahova, chiar daca acolo e lume multa si parcarea e adeseori neincapatoare... In drum. trec si pe langa “Baia Rosie”, a carei piscina este, ca dimensiuni, asemnatoare cu cea de la "Baia Soimul".

Pe un site publicitar al bailor Telega, primarul Ilie Gheorghe si dl. Cristian Radulescu directorul bailor “Soimul” descriu in frumoase cuvinte istoricul acestor bai si mai ales calitatile lor. Aici, dupa opinia dansilor, mai exista si o salina artificiala, se poate face si cura naturista (nudism pentru femei) si zboruri intr-un balon cu aer cald.

Parasesc Telega cu un gand de admiratie pentru oamenii locului, care se lupta din rasputeri pentru a valorifica marele potential balnear si istoric al zonei.

Si daca tot sunt la Telega, o pornesc spre celebra inchisoare Doftana, un fel de fosta “Bastilie romaneasca”, in care au fost inchisi multi conducatori politici de seama, printre care si Nicolae Ceausescu. Imi revin in minte cuvintele unei profesoare din liceu, care ne-a adus aici “cu clasa”, ca sa vedem celula in care a fost intemnitat Ceausescu. In memorie mi-a ramas un coridor lung de la etaj, marginit de doua linii lungi si albe, aflate foarte aproape de cei doi pereti laterali, unde se aflau celulele. Gardienii te urmareau “non-stop” pe unde calci, spunandu-ti mereu ”Nu atinge zidu', nu calca pe linia alba! ”, asadar nu puteai merge pe acel coridor decat cu tema si in sir indian. Celulele erau mici, cam de 2x1 metri, simple, intunecoase, cu un geamlac minuscul undeva sus. Ziua erai obligat sa stai in picioare pentru ca patul era ridicat la perete cu niste curele ca la vagoanele cuseta. Nici de pereti nu puteai sa te sprijini, nici pe jos nu puteai sa stai, pentru ca sistematic, gardienii intrau in celule si c-un furtun stropeau totul cu apa rece. Profesoara ne explica cum detinutii isi scriau unii altora mesaje de mobilizare la lupta pe bucatele de hartie, folosind ca penita, o aschie de lemn inmuiata in lapte. Daca indreptai biletelul spre cer, distingeai scrisul. Acum insa, inchisoarea Doftana era “inchisa”. "Pericol de prabusire a zidurilor! ". Portarul ne spune ca e posibil ca primaria s-o refaca. N-ar fi rau, imi zic eu, exista in lumea asta o groaza de turisti care ar dori sa viziteze celula in care a fost inchis un dictator, ar iesi de-aici bani frumosi pentru primarie. ”Macabrul si teroarea”- se vand bine in lumea turismului, vezi lagarele de concentrare din Polonia, vezi pelerinajul la “piramida craniilor” din Cambodgia, opera a cruntului dictator Pol Pot care-a reusit cu khmerii lui rosii sa extermine 3 milioane de opozanti, printre care si multi intelectuali, vezi: “Beraria lui Hitler” sau “Hitler Stadion” din Bavaria.

In drum spre Slanic, in urechi imi rasuna cantecul patriotic “Privesc din Doftana prin garatii de fier/Departe in zare un petec de cer…”, o cruda realitate a zilei de ieri.

De la Telega cea "sarata" ma intorc mereu cu un gust “dulce-amar” dar urmaresc cu sufletul la gura soarta acelui superb lac cu care doamna Gina se pare ca s-a identificat... Mi-ar parea bine ca el sa-si recastige faima din trecut si sa arate din nou asa cum apare el pe un poster mare, afisat la intrarea in bai.

Dar din pacate, fotografiile de altadata nu pot inlocui sau schimba realitatea prezentului.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 10080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI