Un calorifer in plina vara si arome de benzina

TIPĂREȘTE

Am stat o noapte la acest hotel, la finalul unei vacante la Kusadasi pe care, pana la momentul cazarii aici, o considerasem la superlativ din aproape toate punctele de vedere. Sincer, nici nu stiu cum sa definesc ceea ce am indurat la hotelul Truva – cosmar (pentru mine) sau umor negru (pentru un privitor din afara). Iata, pe scurt, faptele:

Am ajuns la hotel la ora 0. 00 si mi-a fost repartizata camera 310. Inca de la intrarea in camera (pozitionata pe coltul cladirii) te dobora un miros amestecat de igrasie si benzina, foarte puternic. Daca reuseai sa rezisti mirosului, atunci, cu siguranta, caldura din camera (cred ca erau 50 de grade, nu exagerez) te secera definitiv. Am dat drumul la aerul conditionat. Nu s-a intamplat nimic. Adica scotea doar zgomotul specific aparatului care functioneaza, insa aer - deloc. Nici rece, nici cald. Ca sa fie tacamul complet caloriferul era fierbinte. Subliniez: nu cald, ci fierbinte. Am iesit pe hol pentru a intreba alte persoane cu care am calatorit in autocar care este situatia in camerele lor. M-am intalnit cu persoana desemnata drept „ghid” de Christian Tour, agentia cu care am calatorit (in paranteza fie spus, numai ghid nu era aceasta Nicoleta: singurele cuvinte adresate turistilor din autrocar pe traseul Kusdadasi - Cannakale au fost „oprim pentru 30 de minute” sau „am ajuns la Canakkale”; in rest, vorbea doar cu soferii si-i intreba, la intervale regulate, daca au stampilat delegatiile, desi acestia au asigurat-o de la inceput ca da, deci putea dormi linistita pe scaun: delegatia fiind stampilata, nu exista pericolul sa nu primeasca diurna pentru zilele in care se presupune ca a facut oficiul de ghid – stateam in fata, asa ca auzeam cam tot ce zicea). Asadar, m-am intalnit cu „competenta” reprezentanta a agentiei, careia i-am prezentat situatia. Vadit plictisita si intrigata de faptul ca o abordasem, mi-a raspuns: „Duceti-va la receptie si spuneti-le lor, de ce-mi spuneti mie? ”. „Pentru ca este datoria dvs. sa rezolvati problemele cu care se confrunta turistii, legate de serviciile contractate prin agentia unde sunteti angajata si pentru ca, in aceasta calitate, primiti salariu si acea diurna de care v-ati interesat pe drum”, i-am raspuns. „Ei nu zau? ” a spus, prompta, Nicoleta. In cele 2 minute cat am parlamentat pe hol cu aceasta persoana au mai aparut turisti care s-au plans de caldura din camere si de faptul ca nu functioneaza aerul conditionat. Am intrebat-o daca nu se stia la hotel ca vin turisti si, daca se stia, de ce nu s-au pregatit camerele. Din ce in ce mai intrigata, mi-a raspuns ca „n-o sa stea toata ziua aparatele de aer conditionat in functiune”. Nu era vorba de toata ziua, ci macar cu o ora inainte (s-ar fi vazut, astfel, si camerele unde nu functiona aparatul). In definitiv, ocupam acele camere doar de la ora 0. 00 pana la ora 6. 00, deci 6 ore, nu 24 de ore si banuiesc ca acele camere sunt inchiriate cu ziua, nu in regim de motel, cu ora. Suparata foc, „ghida” a plecat, nu inainte de a-mi spune ca „pe timpul noptii caloriferele nu functioneaza”, asa ca nu crede ca am caldura de la calorifer (deci, dupa logica ei, caloriferele trebuiau sa functioneze ziua, la 40 de grade??? Doar asa se justifica explicatia ei ca „pe timpul noptii caloriferele nu functioneaza”).

A aparut, dupa vreo 5 minute, un muncitor de la hotel care boscorodea ceva in limba turca: nici eu nu intelegeam ce spune el si nici el ce vreau eu. Atingand caloriferul, a inceput sa scoata sunete de uimire si a inceput sa stranga robinetul de la calorifer. S-a chinuit ceva timp, pentru ca era usor intepenit. Deci, o problema o rezolvasem pana la ora 1. Mai ramanea problema aparatului de aer conditionat. Am coborat la receptie si i-am spus receptionerului ca doresc schimbarea camerei, deoarece motivul pentru care m-am cazat cele 6 ore este acela de a dormi, nu de a ma plimba pe scarile hotelului. A spus ca nu poate sa-mi schimbe camera, dar ca va veni el sa vada ce probleme am. S-a chinuit pana la 2, 30 cu aparatul de aer conditionat si, in final, la acea ora, el a constatat ca s-ar simti un pic de aer rece (insesizabil, deci aparatul era cred, infundat, mai ales ca dimensiunea camerei era extrem de mica si s-ar fi simtit imediat daca ar fi functionat). In concluzie, am transpirat toata noaptea mai ceva ca la sauna, desi am stat cu usa de la intrare deschisa (cu geamul deschis nu se putea sta, pentru ca afara mirosea extrem de puternic a benzina). Cred ca se subintelege ca nici nu a putut fi vorba sa dorm, mai ales ca stateam cu usa de la intrare larg deschisa (cred ca o idee mai buna ar fi fost sa ma plimb prin oras). Epopeea s-a terminat la ora 6, cand am coborat la micul dejun.

Micul dejun, foarte slab. Cand am ajuns la salonul unde se servea (in jurul orei 6, 15) am stat la o coada maricica (20-25 de persoane) si am mai apucat doar oua, unt si castraveti. De baut – un suc execrabil la dozator, ceau si cafea. Apa – doar contra cost.

In rest, facand exceptie de nefunctionarea utilitatilor, hotelul ar fi OK pentru un hotel de tranzit. Asadar, recomand celor care merg la Truva sa nu accepte cazarea decat dupa verificarea camerei; altfel, risca sa beneficieze de aceeasi „sansa” pe care am avut-o eu: o noapte ca intr-un film de groaza.

---

VIZUALIZĂRI: 1878 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI