Moara cu Noroc, cea mai frumoasa si veche moara de apa din Tara Fagarasului

TIPĂREȘTE

În inima Ţării Făgăraşului, ascunsă bine vederii, într-o aşezare pierdută în timp, se află una dintre bogăţiile puţin cunoscute ale ţinutului, Moara cu Noroc. Dacă nu eşti atent, poţi trece cu uşurinţă pe lângă indicatorul care o semnalizează în drumul principal, pe partea dreaptă cum vii dinspre Şercaia-Vad. Satul Ohaba este străbătut de Drumul Național DN73A care leagă Predealul de Șercaia, trecând prin Pârâul Rece- Râșnov- Zărnești-Poiana Mărului- Șinca Nouă şi este așezat la poalele Munților Făgăraș, între comunele Șinca Veche, Șercăița și Vad. Facem aşadar dreapta, mai mergem puţin şi, după ce ezităm puţin, trecem podeţul de lemn cu maşina şi apoi, la indicaţiile unui localnic, o luăm din nou la dreapta iar apoi la stânga. Pe pajiştea din faţa pensiunii paşte netulburată o văcuţă. Nici nu se sinchiseşte de noi, doar un căţel în curte anunţă prezenţa noastră.

Curtea este inundată de verdeaţă şi flori de toate culorile: muşcate, petunii, begonii. Ne tragem răsuflarea la umbra viţei de vie şi inspirăm aerul curat de munte. Este linişte. Doar râul se aude cum coboară vijelios pentru a învârti roata morii la fel ca acum aproape 140 de ani. Suntem nerăbdători să vedem cea mai frumoasă şi veche moară de apă din Ţara Făgăraşului. Pe timpuri, fiecare sat avea moara sa dar, treptat, ingenioasele mecanisme ţărăneşti s-au deteriorat sau au dispărut pur şi simplu. Doar Moara cu Noroc a rezistat vitregiilor vremii, fără reparaţii, fiind în stare de funcţionare şi acum, de unde şi denumirea sa. Din anul 1873, dată însemnată pe uneltele de la moară, aceasta asigură făina de grâu şi de mălai pentru toată zona satului Ohaba. Oamenii vin însă să macine tot mai puţin. Feciorii satului au plecat la oraş sau în străinătate iar vârstnicii nu mai au putere să lucreze pământul. S-au împuţinat şi animalele, în special văcuţele şi bivoliţele sau driganele cum sunt numite în partea locului. Înainte, moara nu stătea o clipă, era un du-te-vino continuu, doar duminica ce se mai odihnea. Acum însă oamenii preferă să cumpere pâinea, chiar dacă nu se poate compara cu pâinea de casă, făcută din făina de la moară. Şi unde mai pui că această făină nu conţine conservanţi sau alte ingrediente moderne şi se păstrează mai multă vreme, datorită procesului lent de fabricaţie. Cele două pietre de moară, cântărind o tonă fiecare, au fost aduse nu se ştie cum, tocmai de la Lyon, din Franţa, care a exportat cremene în întreaga Europă.

În moară este curat. Fiecare obiect este aşezat la locul lui. Într-un colţ sunt frumos rânduiţi sacii cu făină, alături de lăzi de diferite dimensiuni şi alte unelte trebuincioase morarului. Toate au un aspect arhaic şi o vechime considerabilă dar sunt în stare bună. Dau să urc treptele din lemn pentru a vedea râul care aduce apa la moară dar podeaua scârţăie din toate încheieturile. Sunt necesare reparaţii urgente dar aflu mai târziu că proiectul este mult prea mic pentru a putea atrage fonduri. Aşa se face că proprietarii se chinuie să susţină singuri această bijuterie. Nu ştiu cât va mai ţine podeaua cele două pietre uriaşe, curelele care acţionează roata sunt şi ele tocite. Moara este un sistem de roţi dinţate din lemn şi curele care sunt puse în mişcare de firul de apă care cade de la 4-5 metri înălţime pe roata cea mare. Iarna se confecţionează o colibă de coceni deasupra roţii pentru ca aceasta şi apa să nu îngheţe. Apa vine de la Şercăiţa, se ramifică, iar o parte ajunge şi la moară. Puteţi urmări câteva imagini aici: click aici Mai jos de moară era un gater care mergea tot acţionat de apă, dar proprietarii nu mai vor să-l pună în funcţiune din cauza costurilor prea mari. Pentru a se vizita moara se plăteşte o taxă de vizitare de 5 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru copii.

Moara cu Noroc este însă o moştenire de familie, dragostea pentru morărit s-a transmis din generaţie în generaţie, iar familia Popa nu poate abandona lupta aşa de uşor. A rezistat moara în vremuri mult mai grele, a scăpat cu sacrificii personale şi de la naţionalizare, aşa că doamna Popa nu se îndură să lase de izbelişte moara moştenită de la părinţi. Pentru a mai acoperi costurile, proprietarii au amenajat câteva camere unde se poate rămâne peste noapte. Preţul este modic: 30lei de persoană pe noapte. În total sunt 2 camere duble cu acces la o baie şi un apartament cu o mică bucătărie şi baie proprie. Camerele sunt simple, dar curate şi îngrijite. Apartamentul este amenajat în stil rustic şi este decorat cu ştergare, farfurii pictate sau alte obiecte populare care recreează atmosfera autentică transilvăneană, doar televizorul ne aminteşte de vremurile prezente. În cadrul pensiunii este amenajată şi o sală de mese încăpătoare unde sunt expuse şi alte obiecte ţărăneşti care au dispărut din gospodării, de exemplu o roată de tors, o furcă şi un caier. Mai multe despre pensiune puteţi citi aici click aici

La intrarea în moară este amenajat şi un mic magazin unde se pot cumpăra diverse obiecte tricotate de mână de doamna Virginia Popa dar şi produse de panificaţie. Noi am cumpărat tăiţei de casă, foarte buni, şi sirop din muguri de brad.

În zonă se pot vizita mai multe obiective dintre care cele mai cunoscute sunt rezervaţia naturală Dumbrava Vadului unde, în preajma Sfinţilor Constantin şi Elena se aşterne un covor uriaş de narcise, Mănăstirea de la Sâmbăta dar şi Băile Perşani click aici, Mănăstirea de la Şinca, Păstrăvăria de la Hanul Roua Sânzienelor, cabana Bârlogul Urşilor click aici. Nimic nu aminteşte faptul că în satul Ohaba a copilărit Radu Anton Roman , scriitorul gurmand care a devenit celebru datorită emisiunii sale de televiziune Bucătăria lui Radu . Mai puţin se ştie şi că debutul său ca scriitor a fost marcat de volumul de poezii , Ohaba, ţara asta dedicat locurilor natale pe care le iubea din toată fiinţa sa şi unde revenea cu drag.

Am plecat de la moară cu tristeţe dar cu speranţa că cineva se va îndura până la urmă şi se vor face reparaţiile necesare pentru a ne bucura în continuare de această minune a tehnicii ţărăneşti.

Rog să se ataşeze ca fundal muzical melodia “Morăriţa”: click aici

Fiţi fericiţi, cu toţii şi, nu uitaţi, bucuria vine din suflet şi din lucrurile mărunte!

---

VIZUALIZĂRI: 9957 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI