Terezin – lagarul de concentrare sau Mica Fortareata

TIPĂREȘTE

Mica Fortareata a fost construita de Imparatul Iosef al II-lea in onoarea Imparatesei Maria Tereza, spre sfarsitul sec. al XVIII-lea, in apropiere de confluenta raurilor Labe si Ohre, ceea ce a determinat in 2002 inundarea masiva a acesteia, datorita marilor inundatii din Cehia, ea fiind chiar destinata inundarii santurilor imense ce inconjoara fortareata, atunci cand se dorea acest lucru.

Initial a fost construita ca o fortareata militara de aparare in razboiul cu Prusia, ulterior s-a stabilit aici Gestapo-ul din Praga in 1940, pana la sfarsitul razboiului fiind inchisi aici peste 32000 de prizonieri, dintre care 5000 femei, in principal de nationalitate ceha, dar si rusi, germani, polonezi, britanici, francezi si chiar romani.

Multi dintre cei inchisi aici au fost arestati pentru rezistenta lor impotriva regimului nazist.

Pentru multi dintre ei, Mica Fortareata era doar o « escala » in drumul lor catre alte lagare de concentrare, cum ar fi Auschwitz, inchisori sau penitenciare.

Aproximativ 2600 de prizonieri au murit aici numai din cauza conditiilor precare de viata, bolilor sau torturilor la care au fost supusi.

Spre sfarsitul razboiului, lagarul a fost pur si simplu sufocat de febra tifoida care a izbucnit in Mica Fortareata supra-aglomerata.

Interesant este ca intre 1945-1948 aceasta a servit ca inchisoare pentru nemti...

La sfarsitul anului 1945 s-a amenajat un cimitir pentru cele peste 10000 de victime ale Gestapo-ului din Mica Fortareata si din Ghetoul evreiesc din Terezin, fiind un muzeu memorial a carui misiune o reprezinta comemorarea consecintelor pe care le-a avut suprimarea drepturilor omului.

In speranta ca nu v-am plictisit vorbind despre rolul acesteia, am sa incerc sa o descriu asa cum am vazut-o eu, sau cel putin, cat am vazut din ea, precizand ca vizitarea acestui loc marcat de o istorie cruda, va ia cel putin jumatate de zi, deoarece se intinde pe o suprafata destul de mare.

Mica Fortareata este compusa din mai multe curti, din care o curte administrativa unde se afla un birou in in care se pastrau arhiva si dosarele privitoare la cei intemnitati (Geschaftszimmer), o camera de supraveghere unde se cenzura corespondenta prizonierilor si unde se facea interogarea noilor veniti, biroul comandantului, dar si incaperea unde noii sositi lasau hainele civile.

Dupa ce trecem de o poarta cu inscriptia « Arbeit macht frei » (munca te elibereaza), tipica multor lagare de concentrare naziste, intram in curtea ce include blocurile A si B cu cele 17 celule normale si 20 de celule de izolare, construite chiar in peretele de aparare din caramida, unde stateau 1500 de prizonieri.

M-a impresionat aici una dintre celulele in care stateau pana la 100 de persoane, o incapere nu mai mare decat un dormitor obisnuit, prevazuta doar cu o gura de aerisire, geamul pozitionat destul de sus oricum, fiind acoperit, unde fiecare detinut isi lua portia de aer cu randul... In rest, dormeau in picioare!!!

In alte celule, cele mari, erau cate trei randuri de paturi suprapuse, prevazute initial cu saltele umplute cu iarba, care, ulterior au fost aruncate din cauza gandacilor care le invadasera, detinutii ajungand sa doarma direct pe stinghiile din lemn, inghesuiti unii intr-altii.

Conditiile de igiena erau precare, o chiuveta amarata si o latrina la care trebuiau sa stea la coada pana la 100 de persoane... Imaginati-va ce mizerie putea fi acolo.

Am vazut filme, fotografii cu astfel de locuri, chiar aveam fragmente in minte din filmul « La vitta e bella», in care Roberto Benigni a jucat un rol magistral, dar pana nu vezi cu ochii tai horror-ul in care locuiau detinutii si povestea acestora nu poti realiza cum a fost cu adevarat.

Si ca sa raman in zona actoriei, in ziua in care Crucea Rosie urma sa faca o vizita, s-a jucat un teatru de zile mari: una dintre celule a devenit instant o incapere de baie, dotata cu faianta si zeci de chiuvete, cu toalete corespunzatoare, pentru a induce in eroare...

Daca s-a « conservat » atat de bine aceasta incapere, a fost pentru ca nu a fost folosita decat in ziua inspectiei...

Revenind la celulele in sine, am aflat ca rusilor le era destinata celula nr. 1, in timp ce evreilor celulele cu nr. 2 si 3.

Mai existau si asa numitele « celule in celula », sau « celulele mortii », deoarece cei inchisi aici urmau sa mai vada lumina soarelui doar in drumul spre executie, adica spre moarte...

Cazurile asa zis « speciale » primeau pedepse severe si erau inchise in celulele 1-4 din acest bloc.

Din cauza frigului extrem dintre peretii reci, adesea mureau de tuberculoza sau alte boli de plamani...

Cu toate acestea, nazistii incercau sa puna intr-o lumina buna tot ce se petrecea aici, existand, de fatada, evident, chiar si o frizerie care vroia sa arate nivelul ridicat de igiena mentinut in inchisoare.

Mai exista in aceasta curte si biroul comandantului si o incapere-spital, dupa care se iese intr-un coridor de legatura al fortificatiei originale ce ducea catre campul de executie, initial destinat antrenamentelor austriecilor.

Am marsaluit cu alti turisti prin acest tunel cca 500 de metri (din cei 30 de km construiti ca intr-un labirint, in numai 4 ani...), aproape atingand zidul de deasupra cu capul, cautand gurile de aer, unii fiind mai putin curajosi neincumetandu-se, pana am ajuns in locul in care altii ajunsesera pentru ultima oara... Evreii erau spanzurati, ceilalti impuscati!

Despre modul de executie si alte amanunte privitoare la aceasta nu se mai stie nimic deoarece nazistii au distrus toate documentele. Se stie doar ca executiile au inceput in 1943, aproape 300 fiind ucisi fara vreo sentinta, in apropiere aflandu-se Poarta Mortii pe unde treceau detinutii si o groapa comuna, de unde au fost exhumate 601 de cadrave, ingropate ulterior in Cimitirul National.

Dupa ce vezi si auzi astfel de grozavii, pasesti ca intr-o poveste pe langa casa comandantului inchisorii, asa numita Herrenhause, unde locuia acesta cu familia sa si cu cativa gardieni, casa ce se afla vizavi de piscina unde se recreau (construita cu ajutorul evreilor din inchisoare care erau torturati si batuti mortal in timpul constructiei) sau de cinematograful unde vizionau filme, unde acum putem vedea documentare despre Terezin si o galerie de fotografii cu aspecte din inchisoare.

Exista insa si o alta curte aici, dupa cinematograf, construita in 1943 pentru masa de prizonieri ce urma sa soseasca, unele celule ajungand sa adaposteasca 600 de detinuti!!

Aici au murit peste 3000 de oameni... La locul executiei se mai pot vedea urme de gloante.

In locul unde se aflau gardienii SS exista acum un muzeu cu o expozitie ce arata cum traiau detinutii.

Atelierele unde prizonierii lucrau nu sunt deschise spre vizitare.

Nu stiam la ce sa ma astept sosind in acest loc si nici nu banuiam ca imi va lua mai bine de 4 ore sa il parcurg cu carnetelul de notite si pixul in mana, alipindu-ma ba de un ghid englez, ba de unul italian si tot asa, intorcandu-ma uneori inapoi, fiecare povestind altfel, altcumva, altceva, unii acordand importanta unor incaperi si detalii, altii nu, punand intrebari si asteptand raspunsuri.

Din ce am auzit de la ei, din ce am citit din expozitiile cu fotografii si din inscrisuri amenajate sub forma de expozitii in diverse incaperi si muzee, v-am povestit si voua, daca a fi turist in Republica Ceha inseamna si altceva decat palate poleite cu aur, castele, catedrale dantelate si shopping de lux.

Mica Fortareata poate fi vizitata in tot cursul anului de la 8 dimineata, contra a 150 de coroane de adult si se afla la cca 60 de Praga, in nordul Cehiei, pe drumul european E55 care duce spre Dresda, la cativa km de Litomerice, pe un drum foarte bun, ca toate drumurile ce strabat Cehia.

Las pozele sa va incinga imaginatia cu rugamintea adresata administratorilor acestui site sa nu le valideze pe cele pe care le considera terifiante sau improprii pe acest site! In fotografii veti vedea si haine ale detinutilor si cum arata portia zilnica de paine care ajunsese de la 370 de grame cat fusese initial, la 250 de grame in 1945, care alaturi de o zeama botezata supa constituia masa zilnica a acestora.

Nu pot concluziona decat ca AmFostAcolo unde nimeni nu ar fi trebuit sa ajunga niciodata...

---

VIZUALIZĂRI: 3654 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI