Pesteri Obertraun + 5 Fingers + croaziera cu vaporasul pe lacul Hallstatt

TIPĂREȘTE

Aveam lectiile facute inca din ziua de dinainte cand inainte de excursia la Grossglockner am dat o tura pana la telecabina din Obertraun (e la 2 min de hotel cu masina) pentru ca sa ne interesam de preturile pentru urcarea la 5 Fingers si pentru intrarea la pesteri. Asadar stiam ca un bilet pt telecabina pana la statia nr 2 (unde este 5 Fingers) costa 23 EUR (sotia nu demult a suferit un accident la spate si nu prea poate sta mult pe verticala si-a luat bilete doar pt telecabina) iar un bilet pentru telecabina (pana la statia 3) + pesteri costa 33 EUR. Si bonus primesti si o poza suvenir facuta la urcarea in telecabina. Asta mi-era cea mai buna varianta asa ca am mers la casa sa luam biletele. Aveam cu noi si voucherul de la Jutel astfel ca in mod normal trebuia sa avem o reducere de 1-2 eur de caciula. Dar cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ am aflat ca pentru biletul pe care-l vreau eu (de 33 euro) nu se poate acorda nicio reducere. Ok, platesc integral, ne dati reducerea doar pt biletul sotiei, dar nu stiu ce a mai ingaimat vanzatorul in germana si pana la urma mi-a zis... total 47 EUR. Deci din 33 + 23 (minus 1 sau 2 cat era reducerea) totalul a fost 47. Nu stiu ce calcule au facut si de unde au scos pretul asta dar e clar ca pana la urma ne-au dat un rabat pe undeva astfel nu aveam cum sa ajungem la 47 eur. Mi s-a explicat ca pentru biletul meu care includea si pesterile trebuie sa opresc la station No 1 si sa-mi iau un fel de numar de ordine.

Am urcat in telecabina si la st nr 1 mi s-a spus numarul grupului si ora la care aveam programate tururile celor doua pesteri. Prima era Ice Cave in care am intrat la 10: 25. Pestera Mamut era a doua si eram programat pt 12: 20. Eu am ramas jos la pesteri si sotia a plecat spre 5 Fingers pt ca stiam ca acolo este un local fainutz, Lodge se numeste si unde urma ca ea sa ma astepte pana cand termin eu cu pesterile dupa aia urc si eu si mergem la 5 fingers.

OK, ea a luat urmatoarea telecabila spre st Nr 2, eu am plecat spre pesteri. De la statia Nr 1 se iese afara si chiar in fatza sunt doua indicatoare mari: stanga Eishohle (Pestera de gheata) si dreapta spre Mammuthole. Am urmat indicatorul stanga si in aprox 10 min de urcat pe o poteca asfaltata am ajuns la intrarea in pestera. La ora stabilita a iesit si ghidul din ghereta lui si ne-a intrebat daca sunt si persoane care nu inteleg germana. Eram eu si o familie de chinezi (tata, mama, copil) asa ca a trebuit ca de fiecare data cand termina cu explicatiile in germana sa o ia de la inceput si sa ne explice si noua in engleza ceea ce nu i-a fost foarte simplu deoarece avea unele dificultati. Dar pana la urma s-a descurcat, nimic de zis. Bine, mai rezumat, nu la fel de amanuntic ca in gemana. La intrare sunt niste aparate in genul celor de la intrarea in parcare, apesi pe un buton si primesti un card. La indrumarea ghidului am apasat si am luat acel blet si am plecat mai departe.

Primul tronsol al pesterei este „neglaciar” ca sa zic asa. Insa dupa nici 15 minute de mers in grup ajungem la un fel de poarta si suntem avetizati ca de aici incolo incepe zona rece si sa avem grija ca s-ar putea ca pe jos sa fie alunecos. Dar nu au fost probleme. In zonele cu potential pericol de alunecat este pe jos peste ciment este cauciuc deci in mod normal nu sunt probleme. Pe masura ce inaintam temperatura scade si formatiunile de gheatza sunt din ce in ce mai solide si mai des-intalnite. Se ajunge ca la un moment dat toti peretii sa fie din gheata, la fel si pe jos, inclusiv pe sub trotuarul artificial pe care ne deplasam. Se mai urca si pe verticala pe niste trepte destul de abrupte si intr-un final se ajunge la ghetarii cei mare. Aici stratul de gheata pe care ne aflam are 25 m grosime. Modalitatea de iluminare este asemanatoare cu cea din Pestera Ursilor cu o mica diferenta: exista niste intrerupatoare pe care ghidul le actioneaza intr-o anumita ordine astfel ca luminile se sting si se aprind pe rand, luminand partial anumite zone sau formatiuni, exact cele la care face el referire in explicatiile sale in acel moment. Foarte artistic. Exista la un moment dat chiar la intrare un spatiu mai larg in care luminile s-au stins de tot si cu ajutorul unor reflectoare au fost proiectate pe pereti formele unor ursi. Tabloul era completat de o muzica ambientala foarte placuta, un sound grav, gotic, in deplina concordanta cu umbrele ursilor care pareau ca se lupta pe pereti. Foarte frumos!

Cu toate ca temperatura in zona ghetarilor este de zero grade, se aud in continuu curgand siroaie de apa. Deci gheata se topeste. Cu toate acestea, volumul de gheata per total nu scade semnificativ, deoarece (dupa cum ni s-a explicat) pe timp de iarna in pestera patrunde aerul foarte rece de afara, ceea ce face ca din nou apa sa inghete si volumul de gheata sa revina la normal.

La iesire am bagat bonul pe care l-am primit la intrare intr-un alt aparat (asemanator cu cel din care l-am luat) si dupa ce am ales limba engleza acesta a fost „procesat” pt cateva secunde si la inapoiere pe el scria: vizita Dvs a durat exact 42 min, in acest interval de timp in epoca topirii zapezilor ghetarul furniza 756. 000 L apa, sau ceva de genul asta. Foarte interesant! Cu asta s-a incheiat vizita la Ice Cave.

Am coborat la station nr 1 si avand in vedere ca mai era inca o ora pana la turul pentru urmatorea pestera am zis ca dau o fuga pana sus la station 2 unde sotia deja se plictisea. Am mers mai intai la biroul de info si i-am zis ca daca nu ma incadrez pt urmatorul tur (care incepea la 12: 20) pt Mammuthole, e ok daca il iau pe urmatorul? Mi-a raspuns ca e ok, doar sa ma intorc pana la 14: 30 pt ca atunci este ultimul tur. Asadar am urcat cu telecabina spre statia 2 dar cu privirea eram atent la telecabinele care coborau, ma uitam daca nu cumva sotia s-a plictisit de asteptat sus si coboara. Dar nu am vazut-o, asa ca am ajuns sus si am mers direct la Lodge unde ar fi trebuit s-o gasesc. Dar la Lodge... pauza. Gol golutz, niciun turist. Dar o remarca importanta de facut: cu toate ca nu erau clienti, personalul era in formatie completa. Sau... ma rog, nu stiu exact cati trebuie sa fie, dar erau o armata de bucatari, ospatari, femeie care facea curat, etc. Asadar poti sa mergi la orice ora pentru ca nu risti sa te trezesti ca nu ai unde sa te opresti pt un ceai sau o mancare cald. La fel este si cu telecabinele: circulau la orarul prestabilit indiferent daca exista vreun turist sau nu. De mult ori telecabina este goala (doar cu angajatul de serviciu care o manevreaza). Deci la Lodge... sotia nu. Existau doua variante: sau a coborat la station 1 si eu nu am vazut-o, sau este pe afara, a plecat spre 5 fingers. Intr-adevar, am iesit pe afara si ea se intorcea de la 5 Fingers. Dar a mai venit inca o data cu mine si am facut niste poze pt ca de fapt in mica ei plimbare de plictiseala nu ajunsese chiar pana la 5 Fingers.

La 5 Fingers se ajunge pe o poteca destul de lata (2m, ceva de genul), neasfaltata dar cu pamantul foarte bine tasat si placut de mers. De la station nr 2 se merge cam 10-15 minute pe jos. Drumul este placut, nu este de urcat sau de coborat, se merge aproape la acelasi nivel (sau parca se coboara dar foarte putin). Vremea nu a tinut cu noi nici de data asta, dar ca si la Grossglockner, am prins esentialul. Erau valuri de ceatza si de nori care veneau si plecau, din cand in cand mai iesea si soarele, deci a fost ok per total. Sotia care e cam rea de frig a avut noroc ca a baut vreo 2-3 ciocolate calde cu rom la Lodge, si acestea i-au ajustat circulatia si temperatura numai bine. Altfel ar fi inghetat la cum o stiu, era vant destul de puternic.

Privelistea de la nivelul platformei este ametitoare. Cele 5 degete se intind peste marginea unei prapastii de 400 m ce-ti taie respiratia. Sotiei i-a fost frica sa nu i se faca rau de intaltime, nu a pasit pe niciun deget, decat in margine. Eu le-am inspectat mai indeaproape. Se vede lacul Hallstatt, Obetraun, Hallstatt, cred ca si Bad Goisern, satul de la capatul de nord al lacului. Si desigur imprejurimile. Breath-taking, vorba poetului.

Am venit inapoi spre station 2, pe drum nemaisaturandu-ma sa ma uit atent la peisaje, socat fiind de diferentza mare dintre cum arata acum, vara. Eu stiam zona doar de pe timp de iarna, cand am fost la schi si imi imaginam ca vara totul este o mare de verde, fara niciun petec de alta culoare care sa strice decorul. Dar nu e deloc asa, e foarte-foarta multa piatra si verdele ce mi-l imaginam eu este de fapt un gri-argintiu cu foatre putine peticele de verde pe acolo pe unde iarba si-a facut loc printre stanci.

Am luat telecabina jos spre station 1 si am prins turul de 12: 55 pt pestera Mamut. Era deja ora 12: 48 cand am ajuns la office, domnul de acolo mi-a zis ca ar fi mai bine sa iau urmatorul tur pt ca pe acesta nu prea mai am sanse sa-l prind decat daca alerg pana la intrarea in pestera, dar am zis ca nu mai am chef sa astept asa ca am bagat o fuga si in 5 min cred ca am ajuns la intrarea in pestera. Ghidul tocmai atunci composta biletele (gen compostor de tren) asa ca am prins intrarea. Din pacate de data asta eram singurul care nu intelegea germana asa ca ghidul nu a facut efortul sa repete doar pentru mine explicatiile in engleza, dar mi-a dat o brosura in engleza si mi-a zis ca gasesc acolo un rezumat cu tot ce explica el in germana. Pestera Mamut este mai putin impresionanta decat Pestera de Gheata. Practic este ca si Icecave in sectorul “neglaciar”, doar o galerie relativ banala insa frumos amenajata. Din cate am observat atractiile principale ale pesterii sunt de alta natura, nu cele vizuale, ci detaliile pe care le da ghidul. Am vazut asta din reactiile turistilor la explicatiile lui, cu toate ca nu intelegeam exact despre ce este vorba aveam brosura in engleza asa ca faceam legatura. Explicatii foarte interesante de geologie in principiu, dar presarate cu tot felul de chestii marute si interesante despre exploratorii care au intrat pe acolo, despre cand/cum au accesat prima oara pestera, despre uneltele folosite in vremurile cand pestera nu era amenajata. Interesant! Dar daca nu aveti chef de vizitat ambele pesteri si vreti sa vizitati doar una eu zic ca de departe Icecave este cea care merita.

Intre timp sotia ma astepta la statia 1 unde a mancat la restaurantul de aici un strudel pe care il mai pomeneste si in ziua de azi, atata de mult i-a placut (tocmai m-am informat suplimentar asa ca va spun si voua: strudel cu mere si sos de vanilie – 3,70 EUR, ciocolata calda cu frisca – 3,40 EUR).

Am coborat in Obetraun si avand in vedere ca era devreme am mers din nou prin Hallstatt. Duminica fiind era un festival pentru copii si in centru era o harmalaie de nedescris. O tipa cu o chitara facea un spectacol interactiv pt copii si acestia, cu fetele vopsite, erau in al noualea cer. Masina am last-o in parcarea P3 (aprox 5,50 eur a costat pt cam 2 ore jumate) si noi am mers la o plimbare, am urcat pana sus la biserica catolica, apoi am coborat pe malul lacului sa ne interesam care e faza cu vaporasul. Tocmai sosea o cursa asa cam urcat si noi, biletele se pot lua si de pe vapor. 8,00 EUR/pers a costat un bilet, dar preturile difera functie de ora, urmatoarea cursa costa 9 sau 9, 50 din cate am vazut afisat. Mini-croaziera a fost de aproximativ o ora si am facut un tur in zona de sud a lacului, adica de la Hallstatt la Obetraun si inapoi cu un mic ocol pana pe malul celalat, vis-a-v-s de Hallstatt. Mai sunt si alte tipuri de croaziere, cu trasee mai lungi, in unele (care incep la ora 20: 00) in bilet este inclusa si o bautura, dar desigur si pretul este mai mare (vreo 16 euro din cate imi amintesc). De pe lac se vede foarte bine, undeva sus, masivul Krippenstein si 5 Fingers-ul pe care le vizitasem cu cateva ore mai devreme.

Mai pe seara ne-am intors la hotel, eu deja dadeam primele semne de febra musculara la cat am mers pe jos. Inca o zi destul de obositoare dar la finalul careia am fost foarte multumiti pentru ca am reusit sa mai vedem cate ceva din toate aceste minunatii ale Salzkammergut-ului. Ceea ce va dorim si Dvs!

---

VIZUALIZĂRI: 7734 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI