Statiuni balneare din judetul Brasov

TIPĂREȘTE

Judetul Brasov nu e neaparat un judet al “statiunilor balneo” ci mai degraba al celor “climaterice”. Melodia care rasuna cel mai ades pe aceste meleaguri este cea a “linistii”. Este judetul statiunilor montane, facute parca sa ne protejeze de relele stress-ului citadin sau de agresiunea micului ecran. Atat vara cat si iarna. Si totusi si judetul Brasov are propriile sale “foste” sau “prezente” statiuni balneare, ceva mai mici ce-i drept, asadar hai sa le denumim mai bine "localitati balneare". Unele fotografii au fost realizate in urma cu 7 ani iar altele in urma cu doua luni.

Rupea, este situata la poalele uneia din cele 7 cetati ale Transilvaniei, numita cetatea “Rupea”, fosta “Cohalm”. Orasul ma intampina cu un cocteil de modernism ocult, case si strazi sasesti desprinse parca din panzele de epoca ale muzeului Brukental si… lipsa oricarui agent poluant. Aflu ca aici nu prea exista industrie grea. Dar, pe langa aer curat si multa verdeata, eu caut si vestitele sale, “ bai de odinioara” - “Baile Cohalm”, ce au functionat cam pe vremea bunicilor nostri, deci, pe la inceputul secolului XX si pana la instaurarea regimului comunist. Baile erau in proprietatea unui cetatean german, iar alimentarea lor se facea de la 7 izvoare, captate in doua fantani, cu un debit mare, de 20 de metri cubi de apa minerala pe zi, fantani ale caror ruine se mai observa si azi. Tratamentul se efectua intr-un stabiliment balnear, precum cel de la Cristur, ce dispunea de 10 cabine cu vane. Apa era incalzita intr-un “cazan de locomotiva” scoasa la “pensie”. Apele de la Rupea fac parte din rarele ape minerale sarat-sulfuroase din tara, de o valoare inestimabila, excelente in multiple afectiuni ca: boli reumatice, boli ginecologice, afectiuni posttraumatice, boli neurologice periferice si unele boli dermatologice. Primarul orasului Rupea din anul 2003, ing. Flavius Dumitrescu agreea o finantare externa, o asociere in participatiune sau o concesionare a lor, pentru a le reintroduce in circuitul balnear intern si international,

In 2010 am trecut iarasi pe la acest stabiliment al bailor. Acoperisul nu mai exista, hai sa zicem ca "l-a luat vantul", interiorul devenise un adapost pentru oamenii strazii si un adevarat focar de infectie iar in fata bailor te intampinau cu demnitate si respect, doua ghene de gunoi. Parca erau doi "body guards" ai bailor, doi caini de paza precum exista astazi de-o parte si de alta unor temple celebre, caini care nu latra, nu musca si te avertizeaza ca daca-i sa intri in cladirea bailor, ai sa vezi ceva deosebit. Deasupra acestei imagini aparea o padure minunata si cetatea Rupea, in ruine si ea... La Rupea mi s-a parut ca ceea ce face omul cu mana sa, te intristeaza iar ceea ce face Natura cu mana ei, te bucura! Imaginile vorbesc cel mai bine.

La Codlea am ajuns intr-un moment prost, piscina mezotermala isi reimprospata apele, dar astfel am putut observa mai bine cele cateva izvoare minerale naturale cu temperaturi de 24-25°C, care se preling alene de la poala unei stanci impadurite. Ma aflu in "turisticul" judet Brasov, deci Natura din jurul meu nu poate fi decat salbatica iar cand te afli in piscina plina cu apa, ajunge sa “intinzi mina si sa apuci cetina fagilor sau a stejarilor”, ce-o inconjoara aproape din toate partile. Complexul Codlea este un loc excelent pentru destindere, dar, la o privire mai atenta, realizez ca ii lipsesc spatiile de cazare iar singurul restaurant din zona este in renovare. O fosta vila in care oamenii veneau la tratament zace undeva pe o costisa, printre barzi, in paragina. Imi aduc aminte de melodia lui "Trio Grogoriu"- "La cabana trei brazi, la cabana trei brazi"... in nici un caz celebrii compozitori ai anilor '60 nu s-au inspirat de aici, atunci cand au compus vestitul slagar ce-a incantat pentru o clipa, anii tineri ai multora dintre noi. Parasesc cu regret acest loc minunat, fiind constient ca in orice alt loc al continentului, in jurul unor izvoare minerale mezotermale, izvoare oferite gratuit de “mama-natura” ar fi inflorit demult un adevarat "imperiu balnear".

In 2010, situatia mi s-a parut neschimbata, chiar daca am ajuns acolo pe la inceputul verii, sezonul nu incepuse inca. Oare de ce un judet cu o puterea economica importanta, nu pune pe picioare statiunile sale balneare ajunse in paragina? Oare de ce un Consiliu Judetea, care dispune de multi specialisti bine pregatiti in Centrul sau Universitar, nu poate atrage fonduri europene sau locale, pentru repornirea motoarelor unor statiuni balneare mici? .

Baile Persani exista de mai bine de 200 de ani, dar perioada lor de “varf” s-a situat mai ales dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Exista aici o baza de tratament cu vane cu apa sarata calda, cu impachetari cu namol, un cabinet medical. Incalzirea apei minerale se facea clasic, intr-un cazan de locomotiva, ca la Cohalm. Baile au lasat o impresie placuta si asupra Elenei Ceausescu, care a promis ca le va moderniza. Precum soseaua de la Lapusna care a aparut pe harta tarii in doar cateva luni, in acele vremuri, era suficient “un telefon dictatorial” ca, un mic loc balnear anonim, precum Persaniul spre exemplu, sa devina o renumita statiune balneara internationala… Dar “dictatoarea” s-a razgandit…

In perioada post revolutionara, Baile Persani erau intr-o stare critica, dar un cunoscut om de afaceri din Zarnesti, Paul Istrate a concesionat baile pentru cativa ani, investind in amenajarea lor o mare suma de bani. Au aparut astfel ca “din nimic”: un restaurant elegant (si la care se mananca o ciorba de fasole cu ceapa rosie, excelenta! ), un bar cu terasa, cabine pentru dus, grupuri sanitare higienice, zece casute din lemn cu doua paturi, o discoteca, un loc de parcare. Preturile tuturor serviciilor sunt rezonabile, pacientii varstnici beneficiaza de reduceri! In sezonul cald, statiunea e intesata de turisti din tara sau din strainatate. Mai ales din Elvetia, caci Persani-ul e infratit cu un oras din tara cantoanelor si a "scweitzer"-ului, oras numit Cortaillod. "Hei, vacutelor "Milka" ce pasteti iarba imperturbabil si zilnic pe ambalajul vestitei ciocolate elvetiene din market-ul de unde imi cumpar si eu in fiecare dimineata un corn si un iaurt, hei, n-ati auzit de Persani? " Nu, n-au auzit, caci nici una dintre ele, nici macar nu clipeste.

Apa si namolul de aici au fost analizate intr-un laborator din Neuchatel. Rezultatul? Nu se gaseste in intreaga Elvetie o apa si un namol cu calitatile celor din Persani!

Si chiar daca inca mai sunt multe de facut la Baile Persani, mai ales din punct de vedere al unei baze de tratament si al supravegherii medicale, impresia cu care am plecat din aceasta mica statiune balneara, ce-ti “sta in drum”, a fost una de incredere si de speranta. "Baile Persani" mi s-a parut o statiune bine organizata, iar oamenii ei, foarte amabili.

Aceeasi impresie aveam s-o am si in urma cu cateva luni, cand statiune era in renovare, se largise si se vopsise bazinul cu apa sarata. E singura statiune din jurul Brasovului, care dispune de namol si apa sarata, atat de necesare locuitorilor unui oras gigant, precum Brasovul, oras in care iernile sunt dure si verile scurte iar reumatismul e "la el acasa".

De ajuns la Venetia de Jos, am ajuns. Nu pe jos, ci cu masina. Dar, mai incolo, spre “bai” nu m-am mai descurcat, nici cu ea si nici fara ea. Am fost nevoit sa “platesc” un serpas, un satean care sa ma duca pana acolo. Ideea s-a dovedit excelenta, caci fara “nea Gheorghita” n-as fi gasit baile niciodata. Bun cunoscator al locurilor, el ma scoate cam vreo 3 km in afara satului, pe niste drumuri cunoscute numai de el. Ajungem in sfarsit la baza unui versant impadurit, cu deschiderea de 80-90 de metri, de unde se preling sinuos 7 izvoare minerale, cu ape sarat-iodate dar si bicarbonatate mixte. Cadrul natural e deosebit de pitoresc. Izvoarele conflueaza intr-o zona unde se gaseste un namol mineral folosit adeseori de oamenii locului pentru “oblojirea durerilor de oase”. Un rest de bazin de beton care nu pricep cum de-a mai “ramas in picioare”, imi da de inteles ca odata, demult, aici au existat, niste bai adevarate.

Baile Venetia de Jos (localnicii pronunta "Vinetia" pentru ca nu cumva sa-l confundam cu orasul cu gondole) au fost amenajate de statul Austro-Ungar in jurul anului 1890 si erau formate din doua bazine de piatra tencuite, cu fundul din dulapi perforati prin care izvora apa minerala insotita de degajari de gaze naturale. Bazinele aveau 48 si respectiv 60 mp, iar in incinta se gaseau 24 de cabine-vestiar si o cabana mica cu 2 camere, cu bufet si 2 paturi. La mica distanta de bazine se afla si baza de tratament formata din 9 cabine cu 11 cazi de baie. Apa se incalzea intr-un cazan de fonta de 1000 l, zidit, focul se facea cu lemne. Apa calda si cea rece circulau in sistem gravitational. Din pacate, si aceste bai administrate de primaria satului Venetia, precum si cele de la Rupea sau Homorod, au fost lasate in paragina. In luna Aprilie 2003 zona bailor si inca 150 de hectare limitrofe au fost concesionate unui investitor autohton, este vorba de domnul Adrian Danet din Brasov, care spera ca in perioada 2003-2007 sa reinvie acest fost important complex balnear. Mult succes!

Succesul insa n-avea sa vina, locul e izolat, calea de acces e dificila, investitia s-a dovedit a fi nerentabila. Ramanem deci doar cu amintirile si cu cateva fotografii de epoca cu margini roase si ingalbenite ce prezinta pavilioanele de cura si parcul statiunii bailor.

In ghidul statiunilor balneare din Romania din anul 1980, ghid editat in limba franceza de un colectiv de medici din Bucuresti, “Baile Rodbav” figurau ca o statiune balneo-climatica permanenta, cu valoroase ape minerale alcaline si sarat-iodurate, recomandate pentru mai multe afectiuni: reumatice, ginecologice, posttraumatice, cardiovasculare, digestive si endocrine. Existau aici instalatii pentru bai calde cu apa minerala si o piscina pentru bai reci cu apa minerala. Baile nu le-am gasit greu, dar si aici… piscina era goala. In statiune, se afla un restaurant, un hotel mic dar elegant, o parcare mare si lume putina. Sau mai bine zis, aproape deloc. Cativa copii se jucau langa un lac cu apa sarata. Cineva se apropie discret de mine si ma intreaba: ”-Aveti legitimatie? “-"Am, zic eu, am o legitimatie de la Directia Sanitara! “-No, nu e buna! isi scutura el capul. Trebuie musai de la Ministerul Justitiei”. I-am explicat scopul vizitei mele. Omul a inteles dar a zis sa ma grabesc, mi-a permis sa fac cateva fotografii cu piscina. Apoi am plecat cat am putut de repede, nu de alta, dar “n-aveam legitimatie".

La baile Homorod nu se ajunge greu, la Rupea vei gasi un semn indicator care te va indrepta spre sat. Nu mai are rost sa va fac sange rau cu faima vestitelor bai de la Homorod, nu mai are nici un rost sa ne laudam cu "gloria strabunilor" cand noi, cei de azi, nu putem face nici un sfert din ceea ce-au facut ei. Am sa va prezint doar Prezentul, asa cum e el, adica niste bazine pentru bai reci si sarate paraginite, un put de acumulare a apei sarate, stalpul de la intrare pe care scria odata"Bine ati venit la Baile sarate Homorod", ruinele in stil Stonenhendge (cine a zis ca noi romanii nu avem si noi un ansamblu megalitic al nostru? ) ale fostei baze de tratament cu proceduri calde si balta de namol care inca mai fierbe.

Judetul Brasov mai are insa si alte resurse minerale: apele carbogazoase de la Tarlungeni si Zizin, unde odinioara exista o intensa activitate balneara. Statia de imbuteliere de la Zizin mai functioneaza si azi, dar numeroasele izvoare din sat si din imprejurimi sunt captate, in general, in conditii neigienice. Apa minerala in schimb, e excelenta!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 34845 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI