Cu mocanita pe Valea Vaserului (2) / E un vis frumos!

TIPĂREȘTE

Continuare de aici: click aici

Dupa cateva manevre pe care Mocanita le face sub un ropot de aplauze pornim iarasi la drum! de data asta in sens invers- catre Viseu!

Poate ar trebui sa numesc asta intoarcere la civilizatie! Dar de unde atata civilizatie! Am stat sa observ cum una din "nasici" aduna intr-un sac de deseuri, ceea ce lasasera in urma "salbaticii" veniti de la oras! Cu asta as vrea sa le atrag atentia tuturor celor care vor sa calatoreasca cu Mocanita... NU LASATI GUNOI IN URMA! NU STRICATI CE A LASAT DUMNEZEU, LASATI NATURA CUM ESTE, DATI SANSA SI GENERATIILOR VIITOARE DE A VEDEA UN LOC DE POVESTE!

Dar sa revenim, romanul nu cred ca se educa decat cu ghioaga:)) ! Sper sa nu supar pe nimeni, in privinta deseurilor suntem incorigibili! : (!

Inca un lucru de retinut: Mocanita nu se intoarce, merge ca si cum ar merge cu spatele! PONT: cele mai frumoase poze se fac la dus, la intors nu mai e la fel de bine pozitionata! Peisajul ramane la fel de fermacator insa!

Eram din nou jumatate iesiti pe ferestre pentru a face fotografii, dar parca masa la iarba verde ii oboseste pe unii! :)) ! Nu mai eram la fel de multi pe baricade! La intoarcere privind totul din alt unghi parca ai impresia ca nu ai trecut nicicand pe acolo! Aerul tare ma face sa ma uit la ceas! Nu mai e deloc dimineata si totusi nu simti nici zapuseala (cu toate ca uneori ne prindem parca de cate o coasta muntoasa si ne prelingem de-a lungul ei), nici racoare... cu toate ca mergem aproape numai prin locuri umbrite! E o senzatie tare placuta!

Incep din nou serpuirile de o parte si de alta a Vaserului si ochii imi fug de la o fereastra la alta in speranta ca nu pierd nimic! Dintr-o data ne oprim! Toata lumea... parca trezita din vis sare sa intrebe ce-i! Ce era? ... :) ! A sait Mocanita de pe sine! :) ! Si nu oricum... chiar locomotiva! Toata lumea sare din vagoane si incepe "plerinajul" la locomotiva care astepta repunerea pe fagasul ei. Nu e nimic adevarat din faptul ca toata lumea a fost mobilizata la repunerea Mocanitei pe sine... nici vorba... toata lumea se bulucea sa faca poze! Dupa ce am vazut depre ce e vorba, ne-am asezat pe cativa busteni lasati parca la voia intamplari si am inceput sa privim in jur, erau numai tufe de zmeura! Nu stiam daca sa ne odihnim, sa admiram, sa fugim sa mancam zmeura, sa facem poze... dar la naiba, am luat-o la fuga spre tufel; e de zmeura! Erau f inalte si era imposibil sa nu iti faca cu ochiul! dupa ce ne-am repezit si am prins cateva crengute am simtit insa arsuri pe brate, dar mai ales pe picioare, pentru a nusht cata oara mi-am spus... nu obtii nimic fara sacrificii! :)) ! Printre tufele de zmeura saltau semete urzicile... ! :) !

Dar se fluiera, locomotiva a fost readusa pe sine si pornim din nou, nu mai avem timp sa ne vaitam:), uitam de toate privind in jur! Din loc in loc printre brazi susura mici paraiase, vin sa se uneasca cu Vaserul, apa lor e atat de limpede si se murdareste parca in apa maloasa si tulbure a Vaserului! Luand ochii de jos, de la micile cascade ale acestor paraiase, ii inalt mai sus unde poienite cu fan necosit niciodata te imbie parca la o tolaneala in iarba! Si totusi nu, sunt atat de sus! : (!

Dupa o curba mai putin importanta vad insa mascate de cativa copaci doua gauri care seamna cu niste usi sapate in peretele unei stanci, imi scapasera la venira... ! Intreband ce era cu ele am aflat cel mai trist raspuns! In vremea razboiului acolo in munti, aproape de granita cu rusii au sapat in stanca depozite de munitie, acelea erau intrari in acel depozit! Pe partea opusa o alta gaura un pic mai mare ne dadea de inteles ca din nou au sapat pentru o alta ascunzatoare, era de fapt un spital! Un spital? Mi-am zis crucita de-a dreptul si gandul mi-a fugit catre iarna, catre frigul si umezeala Siberiei in care au fost dusi detinuti de aici! ce istorie zbuciumata am mai avut si noi!

M-a scuturat insa de aceasta tristete o noua experienta, o zdruncinatura, un pocnet si din nou oprirea Mocanitei! Vagonul din spatele nostru sarise de pe sine! Din nou zarva, dar as zice pentru nimic, a fost f repede repus pe sine! Surpriza a venit abia apoi, vagonul a fost lasat sa vina catre noi fara frane... un mare pocnet si toata lumea fericita striga in cor: NE-AM CUPLAT! Apoi radem pe saturate!

Mai jos, coborand catre o statie veche a Mocanitei am avut o surpriza tare placuta! O PEPINIERA CU PUIET DE BRAD! Multi, multi braduti stateau aliniati in randuri asteptand sa mai creasca putin pentru a fi dusi alaturi de tatii si mamele lor in padure sau pe vreo coasta pe care oamenii rai au despadurit-o! mi-a placut sa vad asa ceva! Mi-a placut sa vad ca totusi se mai face ceva, ca undeva cuiva ii mai pasa! FELICITARI acelora care se ingrijesc de asta! Daca auziti de o campanie de plantat braduti anuntati-ma si pe mine! Erau atat de frumosi!

Scria undeva, cineva, si bine scria ca la un moment dat insa ai impresia ca iti intra lemnul de la bancute fie in spate, fie prin alte parti! e adevarat, cu toata agitatia de care imi place sa cred ca am dat dovada la un moment dat te cuprinde parca o toropeala si te lasi lenes pe bancuta din lemn atat de neconfortabiala (pont: daca aveti haine in plus poneti-le sub voi, va asigur ca va fi mult mai bine) incercand sa privesti cu ploapele usor lasate peisajul atat si atat de frumos!

In fine... trebuie sa mai spunem si partile mai putin placute nu? :) !

Ne oprim iarasi la Novat! Surpriza! D-na cu gogosi! Am mai citit despre ea... e adevarat ca sunt un pic gretoase, un pic uleioase, un pic sarate cele cu branza, un pic piperate la pret (3 ron/buc), dar afacerea e afacere, d-na le vinde pe toate ca noi suntem de acum cu foamea in gat si golul in stomac dupa o zi cu atatea peripetii! :) ! Salutara ideea, doar ideea!

De la Novat in jos spre Viseu spectacolul nu mai e parca la fel, ori am vazut prea multe lucruri frumoase sa ne mai incante ceva, ori suntem dezamagiti ca se termina o asa experienta... ori pur si simplu a fost o zi totusi obositoare:) !

Totul se termina odata ce incep din nou sa apara casele! Asta a fost impresia mea! De Mocanita nu m-am despartit la gara din Viseu, m-am despartit acolo, la linia unde "civilizatia" lasa loc salbaticiei! Acolo mi-am pus in gand sa vin iar...

---

VIZUALIZĂRI: 3168 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI