Vincci Taj Sultan - Un Hotel de 4 stele tunisiene

TIPĂREȘTE

Vincci Taj Sultan - Un Hotel de 4 stele in nici un caz de 5

Desi am mai fost o data in Tunisia, imi doream sa revin sa vad locuri pe care nu apucasem sa le vad la prima calatorie sau sa revad altele de care prinsesem drag.

Primul sejur l-am facut la Hotelul Omar Khayam 3* tot in Hammamet, dar anul acesta am vrut ceva mai mult, adica 5* si anume Vincci Taj Sultan.

Cand zic 5*, ma refer la sistemul tunisian de incadrare la o categorie sau alta, pentru ca sincer acest hotel, per ansamblu, nu este de 5*. De ce nu este de 5 *, am sa detaliez in continuare plusurile si minusurile.

Inainte sa acest hotel citisem numai impresii relativ proaste, scrise in majoritate de britanici si nemti. Am hotarat sa ignor cometariile lor, avand in vedere cat de pretentiosi sunt unori cetatenii celor doua state; in plus decizia mi-a fost influentata si de pretul bun la care am luat sejurul.

PRO:

- zona linistita - in partea cea mai de sud a orasului Hammamet.

- distanta mica (1200m) fata de Medina din Jasmine si 2500m fata de port.

- asezarea fata de plaja - doar piscina despartea plaja de hotel, o plaja amenajata destul de bine, desi putin cam ingusta (cam 15-20 metri de nisip disponibil pentru plaja) ;

- piscinele exterioara si interioara - bine amenajate si destul de curate;

- SPA - super dotat si la preturi destul de atractive, mai ales pentru occidentali; am constat ca preturile de catalog la SPA erau destul de tunisiene, adica negociabile, prin celebra formula: Special price only for you!

- restaurantul - mancare destul de buna, variata si din belsug; a fost o singura seara (din 14) in care am fost putin nemultumit de mancare, dar fiind un carnivor convins nu pot exprima o parere obiectiva; in toate serile era mancare bine facuta, prajituri alese, fructe si sucuri proaspete. Bautura (alcoolica sau racoritoarele dar si apa) erau contra-cost. Intr-una din seri a fost organizat ceva traditional, destul de frumos aranjat si bine gatit (era chiar si o femeie, probabil din staff, imbracata traditional si facea paine intr-o tigaie stand in fund pe jos in restaurant – oricum era coada la painicile facute de ea).

- personalul restaurantului - bine pregatit si amabil.

- cafeneaua maura - un loc de stat la povesti intr-o atmosfera intima si relaxanta. Se putea servi un ceai verde, o cafea turceasca si narghilea. Se deschide la 15.00 si se inchide la miezul noptii.

- in partea opusa cafenelei (asezat simetric), care era un fel de spatiu exterior circular chiar la iesirea din hotel spre piscina exterioara, era un loc de joaca pentru copii si nu numai – jocuri electronice, video si mecanice, nu de noroc.

- bar cu intrare din receptie – un bar in care intr-o seara am ascultat un jazz excelent interpretat de o cantareata locala cu o voce extrem de asemanatoare cu Mariah Carey, impreuna cu un pianist foarte talentat. Este amenajat cu mult gust, decorat cu niste lampi asezate ingenios pe lateralul canapelelor, iar trecerea din el intr-un restaurant de zi era facuta printr-o chitara mare, pictata pe un geam din spatele scenei cu pian. Atmosfera era chiar deosebita si am stat acolo cateva seri, la un cocktail alcoolizat….

- camerele cu priveliste – mai mari dar avand acelasi mobilier, minibar si TV ca si cele fara priveliste; deosebirea consta in mai mult spatiu in dulapuri si o cabina de dus amplasata in toaleta de langa baia cu cada.

- camera normala – mobilerul, acelasi ca in toata Tunisia. Patul destul de confortabil, in plus era o canapea extensibila (un coltar extensibil) in coltul camerei destul de utila si bine facuta. TV si frigiderul cam vechi, iar prin cablu erau transmise cateva posturi frantuzesti, 2 de stiri in engleza si restul in araba; nimic muzical – asta pentru cineva care chiar vrea sa priveasca la TV in concediu.

- internet wireless – In zona receptiei, era Internet wireless si multi turisti alegeau sa stea serile la masutele si canapelele din receptie, comunicand astfel cu cei dragi (sau macar cu cei de-acasa…). Exista si un calculator conectat la Internet in zona receptiei, o jumatate de ora costa 5 DT, adica aproximativ 2.8 EUR. Avea tastatura cu caractere europene (la un alt hotel, tot in Tunisia, am avut surpriza sa constat ca tastatura era in araba…. )

CONTRA:

- cazarea – toti turistii erau initial cazati in camere pe care eu le-am numit „de tranzit”. Noi am sosit seara, dupa 22.00 si ghidul ne-a recomandat, si ii sunt recunoscator pentru sfat, sa nu dam nimic (bacsis) receptionerului din schimbul de noapte asa cum se obisnuieste, pentru ca oricum nu poate face nimic in privinta camerei. Doar cu receptionerul de zi, si numai dupa ce plecau turisti se putea schimba camera. Evident ca am primit si noi o astefel de camera, la parter cu destule probleme: chiuveta infundata cu un dop de PET, dusul avea furtunul intepat si nu se inchidea bine, camera era neaerisita de mult timp si parea murdara (multe scame pe jos, pe pat, fire de par cam peste tot si praf cat cuprinde).

- minibarul – e bine de verificat ceea ce exista in el si inventarul de pe masa; noi, desi am spus la receptie cand ne-am cazat ca in frigider nu se gaseste ceea ce este inscris pe hartia de pe masa, receptionera ne-a asigurat ca nu este nici un fel de problema. Ulterior, la plecarea din hotel a fost o problema, deoarece au „strecurat” pe nota de plata chestii pe care nu le consumasem din minibar. La un hotel de 5 stele NU SE FACE ASA CEVA.

- personalul de la receptie – desi bani puteam schimba si la o banca in oras, am preferat sa facem asta la receptia hotelului, din comoditate si siguranta; (cursul dinar/euro era foarte stabil, fara comisioane). Am constatat ca pesonalul de la receptie de multe ori ezita sa ne dea chitanta de schimb valutar si chiar isi opreau maruntisul din conversie (daca trebuia sa ne dea 20 de dinari 250 de milimi, milimile le cam opreau). La un hotel de 5 stele NU SE FACE ASA CEVA. Intr-una din zile am vrut sa verificam mersul trenurilor pe care il aveam din tara, cu orarele tuturor trenurilor ce tranzitau gara aflata la 10Km distanta de hotel (Bir Bou Rekba), dar la receptie nu aveau nici un mers al trenurilor sau informatii despre autobuze, autocare locale.

- personalul de la receptie – la plecare am avut surpriza ca avem de achitat bauturi pe care nu le consumasem. Atentie la plata a ceea ce comandati. Exista doua moduri de plata (plata pe loc - presupune sa aveti bani asupra dv. si plata la sfarsitul sejurului – doar semnati chitantele pe masura ce consumati, dar exisita o mare probabilitate ca nota de plata sa fie umflata, ca si in cazul meu desi am platit tot timpul pe masura ce am consumat, un alt client sau chelner se identifica cu nr. camerei mele si semna chitante). Recomand ca in cazul unei note de plata pe care o suspectati a fi incarcata, sa cereti chitantele si daca sunt probleme cereti sa se compare cu semnatura dv. de la cazare, seif cu cele de pe chitante, eu doar asa am plecat de acolo fara sa achit ceea ce de fapt nu consumasem: prin verificarea semnaturilor. La un hotel de 5 stele NU SE FACE ASA CEVA. .

- seiful – desi se afla in camera, seiful se platea – 2 dinari pe zi. Nu este o suma mare, dar la 5 stele te astepti sa nu se plateasca. Am avut dificultati in a-l deschide aproape in 99, 99% din tentative. Tot timpul scotea sunete de baterie descarcata, tastele nu functionau decat dupa 10 apasari si asa mai departe. Tehnicianul care il deservea se misca cu viteza melcului cand era chemat sa vada de ce nu merge si avea o atitudine cam nepasatoare vis-a-vis de plangerile clientilor. Singurul lucru bun referitor la seif era dimensiunea acestuia; in el intra un netbook…chiar si camera mea Canon EOS 40 D cu obiectivul montat intra lejer.

- curatenia – desi lasam cameristei la distanta de cateva zile 2 dinari pe pat, in permanenta mai era ceva de facut ca sa arate ca o camera curata. De spalat, se spala rar toata camera, de aspirat cele cateva covorase, cam rar iar sub pat de la inceputul sejurului si pana la sfarsit nu a incercat nimeni sa miste firele de par, scame si ce mai era pe sub el. La un hotel de 5 stele NU SE FACE ASA CEVA. . Singurele lucruri cu adevarat curate, erau prosoapele, in numar de 5-6.

CONCLUZIE:

- desi este un hotel de 5 stele are regim demipensiune sau cel mult 3 mese pe zi.

- daca alegeti acest hotel, incercati sa nu luati camera la parter.

- nu dati nimic receptionerului pana nu vedeti cum arata camera (contrar sfaturilor tuturor de a da bani cand va cazati, nu rezolvati nimic cu receptionerii din tura de noapte sau pana in ora 11-12 dimineata).

- dupa ce intrati in camera, verficati ceea ce exista in camera si in frigider, televizotul si mai ales baia; daca sunt probleme, sunati la receptie sa vina cineva sa constate sau sa repare.

- luati-va seif. 2 dinari pe zi nu este o suma mare.

- cand schimbati euro in dinari, la receptie sau la banca, verificati chitanta (atentie mai ales la nume si nr. camerei), cursul de schimb si banii (au doar 3 bancnote si foarte multe tipuri de monede). Nu schimbati sume mari de la inceput, la plecarea din Tunisia puteti schimba numai la aeroport doar anumite sume din dinari in euro, dar numai pe baza chitantelor.

- distractiile la hotel sunt cat de cat variate pe timpul zilei si seara: de la jocuri, tir cu arcul, dans, disco, bingo, pana la jocuri de masa sau cu mingea.

- plaja este foarte curata si bine amenajata cu sezlonguri si umbrele.

- baruri-restaurant (5 la numar, fara cel in care se serveste micul dejun si cina – 2 in apropierea receptiei, unul la piscina exterioara, unul catre mare si altul pe plaja) si cafeneaua maura sunt de nota 10.

- mancare foarte buna, diversificata pentru toate gusturile (de la vegetarieni pana la carnivori convinsi).

- taxi: nu va tocmiti, desi ei folosesc tot timpul aparatul de taxat. Tariful pe km este mai mic ca la noi si nu renteaza sa mergeti la tocmeala.

- trenul: foarte ieftin, din gara Bir Bou Rekba se poate lua trenul catre nordul tarii sau catre sud.

- excursii: desi cele organizate sunt mai scumpe, au avantajul comoditatii transportului, sau nu! Depinde. Eu am optat pentru tren si am vazut capitala, majoritatea ruinelor si muzeelor si Sidi Bou Said-ul fara ca vreun ghid sa ma grabeasca la autocar. Aviz fotografilor.

Ce merita vizitat:

* Tunis-ul – bulevardul Habib Bourguiba, medina (mare atentie cat va afundati, eu era sa nu mai ies de acolo…toate strazile par la fel, mici, intortocheate si doar cu ajutorul unei localnice dragute am iesit), moscheile (cea pentru care merita sa intrati in orasul vechi, dar pe care o puteti fotografia decat de pe acoperisul unei case este El Zitouna – interzisa necredinciosilor), poarta Bab El Bahar si turnul cu ceas din capatul estic al bulevardului Habib Bourguiba.

* Sidi Bou Said – pana la Sidi bou Said se pot vizita cu un bilet valabil pentru 6 obiective istorice: termele lui Antonius din apropierea palatului prezidential, statia de TGM Hannibal Cartagina, Catedrala St. Louis, precum si ruinele si muzeul de langa; teatrul roman; si alte cateva a caror denumire imi scapa. Odata ajunsi in Sidi Bou Said, de pe dealul din golf se poate admira intreaga coasta (in zilele senine) pana aproape de palatul prezidential.

* Medinele din Hammamet.

* Casa lui George Sebastian – care este Centru Cultural si o gradina botanica in Hammamet.

* Coloseumul din El Jem – singurul coloseum ramas intreg.

* Orasul Kairouan – al 4-lea ca importante in Islam, dupa Mecca, Medina si Ierusalim.

* Excursia in desertul Sahara – 2 zile.

* Plimbare pe mare cu corabia piratilor – nu ma asteptam sa fie asa de frumos.

In atentia fotografilor: Este interzis sa fotografiati sedii oficiale, militari sau politisti, eu am avut parte de 2 episoade – unul in fata palatului prezidential cu un politist si altul in fata Ministerului de Interne cu un militar. Mi-au verificat camera si am sters cadrele cu ceea ce nu aveam voie sa fotografiez.

Ca si punctaj, acord 8,5 din 10 hotelului Vincci Taj Sultan.

---

VIZUALIZĂRI: 3462 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI