Mofetele Covasnei si Harghitei

TIPĂREȘTE

Scriu acest "review "pentru a lamuri unele discutii si dispute aparute in urma referatului despre decaderea Borsec-ului si a Balvanyos-ului.

Constienti de nemaiintilnita bogatie minerala a judetului lor, harghitenii si covasnenii au construit numeroase instalatii balneare in jurul emanatiilor de gaz sulfuros sau carbogazos, de la simple captari in “bazine de lemn in trepte" pina la moderne stabilimente de cura. Din pacate, tavalugul nemilos al vremii a trecut peste multe din aceste realizari ale mainii si mintii omului, iar in prezent cateva localitati balneare mai mari sau mai mici in care mofetele "duceau greul", sunt intr-o faza avansata de degradare sau chiar de abandon.

Prin satele din aceste doua judete, mofetele uscate sau umede de sulf sau bioxid de carbon, apar chiar si in pivnitele oamenilor. In cazul mofetelor cu sulf, unii dintre ei, dotati cu spirit practic, si-au instalat banci de lemn in pivnita si, contra unui onorariu modest, efectueaza sedinte de mofeto-terapie pentru consatenii loc cu dureri de picioare, genunchi sau sold. Nivelul gazului de sulf e controlat non-stop cu o lumanare ce e purtata in sus si in jos de gazda-specialista in "mofetologie".

In orasul Covasna, apa minerala carbogazoasa, si emanatiile carbogazoase au devenit vestite in intraga lume.

Exista doua feluri de mofete, cele cu gaz sulfuros si emanatiile de bioxid de carbon, care se mai numesc si ele popular tot "mofete", cu toate ca intre ele exista o mare diferenta de... parfum. Prima miroase a oua stricate iar a doua mofeta nu miroase deloc. Se mai admite si denumirea de "mofeta umeda" a gazelor amestecate cu apele minerale ce apar la lumina zilei prin fenomenul de barbotare (bolboroseala), procedura naturala sau artificiala folosita azi si in terapie.

Venind dinspre Sovata, prima halta o fac la Odorheiul Secuiesc, unde, chiar la intrare in oras, pe partea dreapta, vis-a-vis de baile sarat-sulfuroase Szeike, unde se efectueaza bai la vana aproape in tot timpul anului si bai reci in timpul verii in piscina exterioara, exista o cladire numita "Mofetta", construita in urma cu 4 decenii, care, ori de cate ori am trecut eu pe acolo, o vedeam intr-o stare din ce in ce mai avansata de degradare. Mai e si un muzeu al borviz-ului pe-acolo, ridicat cu fonduri europene, si un drum al apelor minerale. Cine a pus insa afisul in geam, la intrarea in muzeu, se pare ca a chiulit constat de la ora de limba romana.

Mofetele in acest tinut au fost captate cu cateva secole in urma, satenii construind in jurul mofetei sulfuroase bazine de lemn in trepte. Fiecare pacient isi stia nivelul de treapta la care a ajuns si numarul de minute pe care trebuie sa-l urmeze. Coborarea spre sursa de sulf de pe fundul amfiteatrului de lemn se face treptat. Se sta deobicein in picioare si sub supravegherea unui cadru medical.

Anul trecut, cladirea "Mofetta" de la Odorhei arata mai rau ca niciodata, o mare parte din scandurile amfiteatrului terapeutic, disparusera. Probabil intr-o iarna geroasa.

Nici nu dispar bine in oglinda retrovizoare turlele impresionantelor catedrale in stil gotic de la Gheorghieni si Ditrau, ca iata-ma in fata primului din cele 4 izvoare din Remetea, aflat chiar in inima localitatii. La Remetea se gasesc emanatii de bioxid de carbon, nu de sulf, care barboteaza in subteran apa minerala si apoi apar la suprafata sub forma mai multor izvoare. Remetea era un fel de "mini-Borsec", din vremurile lui bune. Dar faima cea mare aveau s-o aduca cele doua izvoare de la marginea comunei (izvoare cu un debit de 20 - 22. 000 l/zi), unde in anul 1969, doua institutii ale vremii, Consiliul Popular si Casa de ajutor reciproc a pensionarilor din Gheorghieni, aveau sa construiasca “Baia de apa minerala carbogazoasa”.

Prin anii '60-‘70, ani ai unei relative prosperitatii a societatii comuniste dar si a balneologiei romanesti, pacientii cu afectiuni cardiovasculare de pe plaiurile harghitene aveau de ales intre 3 mari statiuni balneare de profil: Borsec (cu 42 de vane), Tusnad (36 vane) si… Remetea cu 14 vane cu apa minerala carbogazoasa. O cura de 2-3 saptamani in oricare din aceste localitati avea efecte benefice asupra bolnavilor cu probleme cardiace sau hipertensivi. Stabilimentul “Baii din Remetea” era format dintr-o cladire spatioasa, dispunind de 14 vane in cabine individuale, o sala de odihna si una de tratament, o sala de asteptare si un cabinet medical. Datorita paletei largi de afectiuni tratate, Baia din Remetea era frecventata atit de localnici cit si de pacienti veniti din intreaga tara, sau chiar din strainatate.

In anul deschiderii bailor, 1969, intre 1 Mai si 31 Octombrie, au fost tratati aici 12. 502 pacienti. Adica 2100 de pacienti pe luna! Anii “de virf” au fost insa urmatorii, adica anii 1971 si 1972 cu 13. 596 si respectiv 15. 605 pacienti, semn ca vestea efectului benefic al bailor de mofete umede s-a raspindit in lume, mai ales prin viu grai. In incinta bailor existau 9 casute de lemn ce puteau gazdui 18 pacienti, tot acolo mai functiona si o pensiune, un bufet si un restaurant cu mincare rece si calda in perioada tratamentului. La Remetea s-au facut eforturi de a capta si o alta bogatie a zonei, emanatiile de bioxid de carbon din apropiere, pentru a imbunatati apa minerala imbuteliata, lucru ce nu s-a reusit insa, nici pana in ziua de azi. Pe data de 18 Mai 2003 am primit o scrisoare despre scurta existenta, de numai 20 de ani a acestor bai, scrisoare pe care Dr. Asztalos Laszlo, medic primar si consilier local, o incheia intr-o oarecare nota de tristete: “Dupa Revolutia din Decembrie 1989, Baia de la Remetea nu a mai functionat. Baza ei materiala a fost distrusa. Ar fi necesara reabilitarea acestui “dar dumnezeiesc” reprezentat de apele sale minerale, ca ele sa fie folosite in slujba acelora ce au mare nevoie de ele -indeosebi pacientii cu posibilitati financiare reduse”.

Intr-adevar, e o mare nevoie de “bai calde” pe aceste friguroase meleaguri ale depresiunii Gheorghienilor, vestit pol unguresc al frigului romanesc.

In Madaras am intilnit doua lucruri interesante: un stabiliment balnear, in buna stare, cu 6 vane pentru bai calde (dar inchis), si un strand de beton, (25x12 m), inca functional, dar gol, invadat de vegetatie. Strandul cu apa minerala a fost construit in anul 1963, dar n-a functionat decit citiva ani… Motivul? Un accident nefericit. Aici s-a inecat un copil de 10 ani si localnicii, oameni superstitiosi, nu l-au mai umplut cu apa niciodata. Pe fundul bazinului invadat de vegetatie sta, dezmembrata, o poarta de handbal de pe un teren din apropiere. Semn ca aici la Madaras nu se mai practica nici inotul si nici handbalul. Nici stabilimentul bailor calde prin mofete umede, construit in anul 1967 nu functioneaza, ci doar o sursa de apa minerala sangerie ce curge “non-stop” in fata imobilului, asemenea unui urias ranit care isi pierde incet-incet puterile. Privindu-l, gandul te duce la miile de pacienti ce ar putea beneficia de virtutile acestei baze de tratament inchisa pe usa careia au inceput sa apara panze de paianjen. In plus, satul “sta” si deasupra unei panze de apa termominerala de 70-80° C!! Dar cui sa-i pese sa aduca “aurul lichid” la suprafata?

Panza de paianjen a castigat batalia cu panza de apa termala!

La Lueta dau de cazan care "ragaie si urineaza"... Despre ce e vorba? Nu e decit un izvor feruginos insotit de emanatii de hidrogen sulfurat, captat intr-un un cazan mare si ruginit, din al carui” subsol” curge apa minerala, iar la “etaj” se elimina gazul sulfuros. Daca de gaz nu te poti apropia, in schimb apa minerala e minunata…

Cu multa amabilitate, de la primaria din Lunca de Jos primisem deja toate datele necesare legate de mica statiune balneara de la granita Transilvaniei cu Moldova si unde ajung intr-o duminica de august, pe la ora “9 si ceva trecute fix”, dimineata. Contrar denumirii, “Valea Intunecoasa” era insa “luminoasa”, soarele e la locul lui, sus pe cer, se anunta o zi caniculara. Sunt la 1000 de metri altitudine. E-un loc cu multa liniste si cu oameni putini. Natura e insa fabuloasa, colinele verzi te tenteaza sa le escaladezi, macar cu privirea daca nu cu piciorul iar lacurile albastre, sa le sorbi culoarea. Imi vine sa uit de mofete, ape minerale si de locuri pline cu apa sarata si noroi. Noroi terapeutic, bine-nteles. Apar si brazii, pe undeva pe sus, chiar sub cer, ceea ce e periculos, te face sa neglijezi soseaua… Ajung in fine. Gasesc usor cladirea bailor, cocheta, construita in anul 1928, foarte bine conservata. In interior exista 8 vane cu mofete umede, apa carbogazoasa e si bicarbonatat-sulfuroasa dar si usor sarata. Vis-a-vis de stabilimentul balnear, se afla un hotel impunator cu un bufet-restaurant la parter. Dar, surpriza! In mijloc de August, in week-end, intr-o zi cu mult soare, ambele edificii erau inchise, iar in jur nici tipenie de om! Astept o ora buna, apoi inca una. Spre prinz apare totusi “domnisoara de la bar” si-mi spune ca patronul bailor intirzie, c-a fost "azi-noapte" la nunta. Langa bai se afla o frumoasa moara de lemn, dar e oprita si ea, ceea ce-mi da senzatia ca prea multe lucruri stau pe loc pe-aici prin Valea Intunecata.

Trecind prin micul sat Micfalau (Satul Mic) nu poate sa nu te impresioneaza o cladire alba ca zapada, numita Baile Bedö, care pe vremuri servea drept baza de tratament bolnavilor reumatici si cu probleme cardiovasculare. Cladirea e inchisa. Linga ea, intr-un bazin de lemn apa sulfuroasa bolboroseste intr-una, parca ar vrea sa ne spuna ceva despre puterile ei vindecatoare, sau poate ar vrea sa ne certe…

Prin anii dinaintea Primului Razboi Mondial, apa minerala de aici, mai ales cea a izvorului Hunnia, se imbutelia. Practic “satul pluteste deasupra unei panze de apa minerala”: sarata, carbogazoasa si sulfuroasa. Dar deocamdata, “pluteste” degeaba.

In zona Doboseni-Filia-Bradut-Talisoara si pina la Biborteni sau spre Belin exista o sumedenie de izvoare cu apa minerala si mofete naturale sau obtinute prin forari, izvoare ce bolborosesc intr-una, barbotand gazul carbic, raspindite printre semete si intinse paduri de gorun, de o rara frumusete, printre mlastini cu emanatii carbogazoase, mofete namoloase, cariere de nisip fin, bentonita si diatomita, sau galerii de mine de fier parasite. “-Sunt izvoare mai putin cunoscute, cu diferite compozitii chimice, care "fierb incomtinuu" datorita gazelor din adancuri, dar exista aici si izvoare mezotermale, deloc exploatate si insuficient amenajate. Ceea ce nu le face insa si mai putin valoroase” ne informeaza primarul comunei Bradut, Dl. Denes Balazsi. Harta amplasamentului acestor izvoare a fost intocmita de Dl. Kovacs Jozsef si ea se gaseste pentru cei interesati la Primaria din Bradut. Cei de-aici imi explica si de unde vine denumirea de Doboseni. Prin secolele VIII-IX e. n. , in aceste locuri existau doua sate populate de citeva sute de oameni: satele Volal si Dobo. Satele au fost atacate de tatari, iar din intreaga populatie in stare sa se apere a mai ramas doar un singur “dobos”, adica tobosar. De aici si denumirea satului: DOBOSENI.

Pentru cei dornici de o excursie in aceasta zona ii intimpina vila turistica de langa izvorul Buzgo a carui apa, cu un debit mare (115 l/min) este acumulata intr-un bazin de 4x4x2, 5 m si folosita ca "mofeta umeda" sau ca “apa de masa”.

Prin anul 1700 pe-aici era doar o circiuma pentru drumetii infometati si insetati dupa urcusul prin aerul “tare” de munte. Un loc de popas. Izvoarele minerale, in acele timpuri, erau folosite doar pentru a astampara setea trecatorilor. Cine credea insa, ca acest loc de popas, avea sa devina cea mai importanta statiune balneara din judetul Harghita? In anul 1842 incepe aici imbutelierea apei minerale, iar odata cu descoperirea mofetelor si a apelor mezotermale (20-22°C), Tusnadul incepe sa se dezvolte si ca o statiune balneara. Apar: un stabiliment balnear, numeroase vile, parcuri si un cazinou. Un rol important in dezvoltarea bailor il au Elthes Lajos si groful Mikes Benedek, care intre anii 1860-1880, linga Bixad construieste si “Baile Mikes”, astazi inghitite de desisul padurii.

In prezent, datorita diversitatii ofertei (8 izvoare minerale carbogazoase, bicarbonatate mixte, sarate sau feruginoase, mofete naturale uscate si a climatului subalpin), datorita conditiilor moderne de cazare si alimentatie, statiunea ofera conditii excelente celor veniti aici pentru destindere sau tratament al unor afectiuni cardiovasulare, digestive, urinare si nevroza astenica.

Despre Balvanyos si al sau frumos hotel de cura Best Western, care este poate al 101-lea hotel din lantul Best Western, raspandit in intreaga lume, s-a scris mult, nu vreua sa adaug decat ca in Grota Puturoasa, la inaltime de 1. 2-1, 5 metri, pe peretii laterali, apare o dunga galbena (Sulf precipitat), este nivelul pana la care urca mofeta de sulf, nivel sub care nu e bine sa cobori. Nici copii n-au ce cauta acolo. Ceva mai incolo, intr-un loc stiut numai de sateni, se afla "Valea mortii", e vorba de o depresiune in forma de ceaun, in care se acumuleaza gaz sulfuros. Nici o vietate, fie ea pasare, insecta sau om, n-o poate strabate. Omul poate doar intra in acea vale, dar nu va mai ajunge niciodata la capatul ei. Satenii zic ca e un loc excelent daca doresti sa-ti pui capat zilelor, pentru ca, mai intai ametesti, lesini si apoi nu mai simti nimic. Nu te chinui deloc si ai scapat de criza, recesiune, taxe, impozite, moaca acra a sefului si dusul gunoiului zilnic la ghena.

La Hatuica, un localnic imi zice “Aici e atit de multa apa minerala in panza de apa freatica, incit e mai greu de gasit apa dulce atunci cind sapi o fantana”. Apa minerala se scurge prin piraie sau prin santurile de la marginea drumurilor. Exista in sat si cateva fantani publice, dar sunt folosite mai des cele “personale” din curtile oamenilor. Aici la Hatuica nu gasesti apa minerala imbuteliata la “ABC”-ul local! Ar fi un nonsens. In urma cu doua decenii, localnicii au construit aici o frumoasa baza de tratament cu 8 cade cu apa minerala si o instalatie de mofete. Acum totul a ramas doar o frumoasa amintire. Baza e inchisa si, ca de obicei, nimeni nu stie de ce exita un lacat mare si ruginit la intrarea “bailor”, cand apa si mofete sunt inca din plin.

Undeva la liziera unei paduri, rasare din mijlocul unei mari de conifere, un edificiu de culoare alba, ce contrasteaza cu peisajul din jur. E cel mai vestit sanatoriu de boli cardiovasculare din tara, construit in urma cu mai bine de 40 de ani. E vorba de sanatoriul din Covasna, oras numit si “orasul celor o mie de izvoare”. Apele sale minerale sunt cunoscute de multa vreme. Apa minerala imbuteliata la Covasna a luat medalia de aur la Triest in anul 1882. In mijlocul statiunii exista o mofeta umeda carbogazoasa, adica un bazinas in care apa bolboroseste mereu. Apa carbogazoasa are avantajul de a "repara" arterele inimii, pe care Omul, prin fumat, colesterol in exces sau stress, le face sa fie din ce in ce mai inguste.

La o “aruncatura de bat” de orasul Targu-Secuiesc se afla Baile Fortyogo. De cand ele au trecut sub patronajul clubului de calarie din Catalina (care azi se afla la vreo 15 km de vechiul amplasament), deci din anul 1992, lucrurile au inceput sa mearga ceva mai bine. Oferta: un hotel de cura cu 100 de locuri, o baza de tratament cu proceduri de fizioterapie, masaj si o instalatie moderna de mofete. Restaurant si terasa rustica. Un parc frumos, doua bazine in aer liber cu apa minerala laptoasa, dica carbogazoasa si usor sulfuroasa. N-am vazut in schimb nici un pacient, baile se deschideau doar dupa masa, de la ora 15. Statiunea are renume. Atit in tara cat si in strainatate.

De la Sfintu-Gheorghe ajung la Baile Sugas, pe un asfalt “second hand”, care incepe printr-o bariera lasata in fata mea si care nu se ridica decat dupa ce achit o taxa. Cam cat o jumatate de dolar. Omul ce-mi ia banii imi zice, cu inima stransa: ”-Stiti, toti cei care trec peste acest teritoriu platesc”. Scot iute banii, ba ii mai dau si ceva in plus soptindu-i ca, poate in viitor si soseaua va arata mai bine…

Apa si mofetele de la Sugas se folosesc inca din 1840.

Statiunea imi pare curata si cocheta. Apar citeva izvoare cu nume frumoase. Cel mai solicitat e izvorul Elisabeta care umple “o sticla, cam intr-un minut”, debitul ei a mai scazut, mai ales dupa ce “Jenö”, izvorul din apropiere, s-a dus… Idila dintre cei doi s-a sfirsit. Asa e si in viata, in general femeile traiesc mai mult decat barbatii. Exista o “baie calda” si 3 piscine cu apa minerala rece dar azi mai functioneaza doar cladirea mofetei si o piscina cu apa dulce in care apar emanatii puternice de CO2 si…o pirtie de ski cu o telecabina. Statiunea se transforma din mers. E doar la 1000 de metri altitudine, in imparatia bradului si a stejarului… Cred totusi ca aici la Sugas, datorita rezervelor mari de mofete si prin prezenta a 10 izvoare cu ape minerale, se poate reinnoda firul unei statiuni balneare. Mai ales ca prin imprejurimi sunt mai multi posesori de “boli cronice” decat de skiuri.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 15850 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI