Drumul spre statiunea C-tin si Elena

TIPĂREȘTE

Anul acesta am fost in statiunea Constantin si Elena, la Grand Hotel Varna. Am relatat despre acest lucru intr-un alt review. Am stat mult şi m-am gândit pe unde să o iau -pe la Ruse sau pe la Vama Veche, ambele trasee cu avantajele şi dezavantajele lor şi până la urmă m-am hotărât să merg pe traseul cel mai scurt adică prin Ruse-Varna.

Am plecat din Pitesti în jurul orelor 04. 00. Am mers pe autostrada Piteşti-Bucuresti aproximativ 50 de minute, apoi am intrat pe şoseaua de centură a Bucureştiului, am mers 20-30 de minute, la un moment dat am făcut dreapta spre Jilava. Apoi am ţinut-o tot înainte până la Giurgiu, unde am oprit. Am făcut drumul Piteşti-Giurgiu în aproximativ 2 ore şi 30 de minute. Drumurile fiind destul de libere şi mai putin circulate, am mers cu o viteză mai mare. La Giurgiu am oprit pentru o ţigară, un suc şi am alimentat cu benzină la o statie peco-Rompetrol, cu toate că putin mai încolo, aproape de vamă este o statie Petrom (eu de obicei alimentez la statii Petrom).

În vamă controlul a durat destul de putin. Vamesii romani s-au uitat succint la cărţile noastre de identitate (al meu si al soţiei) si putin mai mult la pasaportul copilului. Am platit taxa de pod-25 de lei şi am mers mai departe. Vamesii bulgari nici nu ne-au oprit, ne-au făcut cu mana să trecem.

Am încercat să iau din vamă renumita rovinietă, dar era închis şi m-am oprit la primul peco din Bulgaria. Aici bulgarii vindeau rovinieta în orice monedă, dar bineînţeles la cursul care vroiau ei. Un roman în fata mea a plătit 50 de lei, fără a mai primi rest, iar altul a dat 10 euro, la fel fara a mai primi rest. Eu am cumpărat din tară 100 de leva, de la BCR (faci comanda înainte şi iţi aduce în câteva zile – cred ca este singura banca din România care tranzacţionează leva). Am avut şi o mică problemă în sensul că am cumpărat rovinieta şi nu mi-a dat şi chitanţa, doar autocolantul ce trebuie lipit pe parbriz, eu nu mi-am dat seama, am ieşit din peco şi noroc cu un cetăţean care m-a atenţionat, întorcându-mă după aceasta. Bulgarului nu prea i-a convenit, dar n-a avut ce face, făcea şi el un ciubuc (pe lângă altele).

Trecand mai departe, cu toate ca m-am documentat destul de bine (aşa am crezut eu), am greşit intersecţia cu sens giratoriu din Ruse şi în loc să o iau spre Razgrad, am luat-o spre Veliko Târnovo, eu neavând GPS, ci doar o hartă. Am mers ce am mers şi după aproximativ 30 de km. parcurşi în direcţia greşită, am tras pe dreapta. Aici am găsit un bătrân cu un cal şi prin semne l-am întrebat de Varna (el cu engleza mai slăbuţ, eu cu bulgara la fel) şi acesta ne-a indicat direcţia bună, adică trebuia să ne întoarcem. Bineînteles că nu mi-a convenit că am greşit drumul, mai ales că am mers pe această porţiune de drum cu 30-40 km. /h, pentru a respecta restricţiile de viteză (am înţeles că la intrarea în Bulgaria sunt multe radare şi trebuie să fii foarte atent).

Întorcându-mă spre Varna am văzut un echipaj de politie care oprise un autoturism cu nr. de Ro (în prima fază când am trecut pe aici echipajul nu era, sau poate nu l-am văzut eu, fiind staţionat la marginea unei pădurice). Şoferul autoturismului oprit se băgase de tot cu capul pe geamul de la portiera din dreapta echipajului de poliţie. Ce făcea el acolo... Probabil îşi negocia dreptul de a-şi continua drumul. În fine. De-a lungul drumului am mai văzut 2-3 echipaje de poliţie, eu neavând probleme cu aceştia. M-a mirat îmbrăcămintea acestora, în negru, cu bocanci pe căldura asta, cu un combinezon (cam ca cei de la unele firme de pază de la noi sau „mascaţii” de la Poliţie), iar echipajele de poliţie am văzut că erau Opeluri Astra scurte, inscriptionate şi cu girofar (informaţia este şi pentru cei care se tem de indivizii bulgari care se dau drept poliţişti, opresc autoturisme şi le jefuiesc – am auzit astfel de cazuri).

M-am întors spre Ruse am luat-o pe drumul cel bun, am pierdut aproximativ o oră, o oră şi un sfert şi dăi bătaie spre Razgrad. La început am mers cu viteză mai mică, apoi văzând că mă depăşesc o mulţime de autoturisme din Ro, am adoptat o strategie şi anume: am lăsat un auto să mă depăşească şi după ce distanta între mine şi acesta era de aproximativ 70-80 m, am accelerat până la 120 km/h (unde se putea). M-am gândit la radare, dacă erau pe traseu, îl opreau pe cel din faţa mea.

La bulgari drumul este foarte liber, autoturisme puţine pe stradă şi acelea destul de vechi. La ei nefiind taxă de poluare, ei îşi cumpără maşini foarte ieftine, deci vechi. Cu toate că sunt auto puţine pe stradă, funcţionează şi la ei avertizarea cu farurile atunci când sunt echipaje de poliţie pe stradă. Drumurile- destul de bune, fără gropi (mai urât este cel spre Vama Veche).

Ce ma impesionat la bulgari – suprafeţe întinse cultivate (grâu, porumb, floarea soarelui, etc), nu am văzut pe tot drumul vreo porţiune de teren să nu fie cultivată. La ei cred că agricultura funcţionează şi cred destul de bine. Mă gândeam la toate hotelurile aflate la litoralul bulgăresc ce practică sistemul „all inclusive”, în special la mâncare şi îmi dădeam seama unde se duce o parte din recolta acestora. Bravo lor, noi nu suntem în stare de aşa ceva, ei şi mai puţini, ca nr. de locuitori şi cu o suprafaţă mai mică, la agricultură sunt peste noi.

În general consider că sunt mai săraci ca noi, dar agricultura şi mai ales turismul, sunt peste noi cu mult.

Mergând, am trecut de Razgrad, m-am îndrepta spre Shumen, am intrat pe autostrada lor-A2 (ca la noi), am mers câţiva km. , aceasta era în renovare, am luat-o pe un alt drum, paralel cu A2, bunicel. De la Shumen am mers fără probleme spre Varna, aici ceva aglomeraţie, dar am urmărit indicatoarele spre Nisipurile de Aur sau Balcik şi am ieşit repede din oraş. Am mers 7 km. ce desparte Varna de C-tin şi Elena. Am intrat în staţiune, m-am învârtit puţin că nu am găsit hotelul, dar am oprit şi am întrebat un paznic de la un hotel, (nu-i mai reţin numele), ştia puţin româneşte şi m-a îndrumat la fix spre hotel.

Am uitat să vă spun că la intrarea în staţiune era un echipaj de poliţie care oprea maşini.

La hotel am ajuns în jurul orei de 11. 30, deci am făcut 7 h şi 30 minute (2 ore şi 30 de minute în România şi 5 ore în Bulgaria, aici incluzând drumul parcurs greşit de 1 oră şi 15 minute şi 2-3 opriri pe drum, de câte 10 minute), cam mult, dar asta este.

In rest drum bun şi concedii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 3843 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI