Manastirea „Sfanta Troita” Radu Voda

TIPĂREȘTE

Desi oarecum ascunsa de ochii bucuresteanului de rand, fiind situata pe o strada laturalnica din centrul capitalei, nu departe de apa Dambovitei, troita care se afla inainte de intrarea in curtea manastirii ne dezvaluie existenta unui lacas de cult, colina pe care este ridicata fiind considerata cea mai veche asezare din tara noastra, descoperirile arheologice indicand faptul ca era locuita inca din Paleolitic. Tot prin sapaturi arheologice s-au descoperit aici si ruinele fostului palat domnesc.

Se spune ca manstirea actuala a fost construita pe locul unei alte biserici desavarsita chiar de Mihnea Voda (inceputa de Alexandru Mircea Voievod in 1568, domnitor al Tarii Romanesti), la vremea constructiei turlele sale intrecand in inaltime orice alte constructii din jur.

Cand Bucuresti-ul a fost ocupat de armatele turcesti ale lui Sinan-pasa, manastirea s-a transformat in cetate fortificata, aruncata insa in aer dupa retragerea acestora, a fost reconstruita in 1624 de catre domnitorul Radu Mihnea, de la care a si luat denumirea biserica, fiind chiar resedinta domneasca o perioada.

In urma distrugerilor provocate de cutremure, manastirea este refacuta in perioada 1859-1864 si pictata de catre maestrul lui Theodor Aman, Constantin Lecca. Din nefericire, zidurile sale sunt aruncate in aer zece ani mai tarziu, din ordinul lui Titu Maiorescu, ramanand numai turnul clopotnita, considerat cel mai frumos turn din Bucuresti la vremea respectiva.

In incinta acesteia a functionat la un moment dat si Seminarul Mitropoliei, din 2002 functionand in curtea manastirii, noul seminar „Mitropolitul Nifon” (amanunte pe site-ul manastirii: click aici , dar si aici)

Intrand in aceasta manastire am fost pur si simplu fermecata nu numai de maretia si de picturile ei, cat de albastrul-turquoise predominant al acestora, ce m-a facut sa ma duc cu gandul catre Manastirea Voronet.

In acelasi timp, am observat ca aceasta manastire se asemuieste cu cea de la Curtea de Arges, prin cele 12 coloane ce simbolizeaza apostolii, care se gasesc in pronaos, avand aceasi culoare predominanta de albastru care insoteste intreaga manastire, mai putin cele patru coloane ce le incadreaza pe celelalte si care sunt de un rosu-bordeaux.

In numar de 12 sunt si geamurile turlei din naos, manastirea fiind foarte putin luminata natural insa, cu geamuri si in turlele din pronaos si pe peretii laterali, dar foarte inguste si lipsite de vitralii.

Tot in pronaos, in dreapta, exista racla cu o parte din moastele Sf. Nectarie Vindecatorul, care se mai regasesc numai la Manastirea Putna (in tara noastra).

Sf. Nectarie este renumit pentru minunile pe care le-a facut chiar din timpul vietii sale, ajutandu-i pe cei aflati in suferinta.

Retras la manastirea din Eghina, construita cu ajutorul credinciosilor, multi alergau la el cerandu-i ajutorul, revarsand dragostea si linistea sufleteasca in jurul lui, fiind actualmente cel mai venerat sfant al Greciei.

Am remarcat si frumusetea deosebita a icoanelor, unele dintre ele fiind foarte vechi si de mare valoare, dar si a stucaturilor aurii. M-a frapat si culoarea rosu aprins a vesmintelor Sf. Arhanghel Mihail de pe iconostasul de influenta baroca.

Biserica mai adaposteste si doua morminte in nisa dintre pronaos si naos: in dreapta se afla cel al ctitorului dintai al manastirii Radu Voda, iar in stanga cel al Patriarhului Iustinian, care a rectitorit-o in 1968, dupa ce regimul comunist o redusese la tacere.

Odata ce intri in manastire insa, ceea ce iti atrage mai intai atentia, de teama sa nu calci pe ele, sunt cateva lespezi de piatra acoperita cu sticla matuita, sub care credinciosii au pus acatiste, in speranta ca Dumnezeu le va asculta rugaciunile.

Un obicei pe care unul dintre preotii de aici l-a explicat ca fiind fara de insemnatate, deoarece acele lespezi nu au o semnificatie aparte, iar geamul care a fost pus deasupra a fost pentru protectie si pentru a ajunge la acelasi nivel cu podeaua bisericii care a fost suprainaltata cu ocazia unor lucrari de refacere a acesteia, completand ca ceea ce ii mantuie pe cei care se roaga cu evlavie este credinta nemijlocita in Isus. „Scoală-te si du-te, credinta ta te-a mântuit!", spune Mantuitorul samariteanului venit sa ii multumeasca pentru vindecarea trupeasca (pilda celor 10 leprosi).

Nu imi amintesc sa fi vazut biserica mai frumoasa in Bucuresti, poate ca sunt, dar pasii mei n-au ajuns inca...

Desi am trecut de cateva ori pe langa ea, fara sa stiu ce comori ascunde, a sosit o zi in care m-am oprit si am admirat-o in toata splendoarea ei.

Departe de tumultul orasului, chiar daca in inima lui, Manastirea Radu Voda te invita la un moment de reculegere, de pace sufleteasca si de speranta...

---

VIZUALIZĂRI: 3154 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI