Grota celor 7 adormiti

TIPĂREȘTE

Inainte de a intra in orasul antic Ephes, putem zari un indicator la stanga care ne indreapta spre Grota celor Sapte Adormiti (sau Grota celor Sapre Traverse, cum mai este ea cunoscuta).

Am ajuns la baza unui munte si ne-am speriat ca vom avea de facut un mic traseu montan. Nu, este putin de mers, urcam poteca de langa indicator si ajungem la Grota celor sapte adormiti.

Conform legendelor, in acele vremuri tulburi, (mijlocul sec III) cand oamenii erau nedumeriti de religia aparuta, crestinismul, s-au suparat foarte tare pe sapte tineri, frati, care erau adeptii lui Isus. Alungati din sat, impreuna cu cainii lor, ei s-au retras in aceasta grota, dar au fost prinsi si ucisi.

Se spune ca s-au trezit la viata dupa mai bine de doua sute de ani. Nestiind ca au fost ucisi si crezand ca au dormit (o noapte), unul dintre ei s-a dus la cumparaturi, sa ia o paine.

Pe drum a ramas uimit sa vada peste tot semnul crucii, sa vada ca oamenii credeau in Isus, totul in jur arata altfel. Cand a platit painea, vanzatorul a ramas uimit vazand ca platea cu o moneda veche, cu chipul altui imparat pe ea. Incet, s-a aflat misterul, cei sapte tineri au revenit la viata si au intarit tuturor credinta in Invierea de dupa Moarte.

Peste acest loc s-au construit apoi mai multe manastiri, care au rezistat mult, pana in sec. XII. Acest loc aparte, in care au reusit sa revina la viata cei sapte frati a fost folosit ulterior si de alti credinciosi, pentru Somnul de Veci, in ideea reinvierii.

Sapaturile arheologice au scos la iveala o catacomba crestina, iar ramasitele celor trei frati au fost duse la Marseille, in Biserica Saint Victoire, pentru a fi cinstite. In calendarul Crestin Ortodox, cei sapte frati sunt pomeniti pe 22 octombrie si pe 4 august.

Grota e imprejmuita si se poate ajunge doar pana la intrarea ei, nu e permis accesul in acest loc sacru.

In apropiere, mi-a atras atentia un copac, impodobit ca un pom de craciun, cu multe hartii – servetele, infasurate in jurul ramurilor! Nu se apropia nimeni si nu am indraznit sa ne apropiem nici noi, dar acum imi pare rau. Cred ca era un fel de copac al dorintelor, poate puteam scrie ceva pe hartie... langa noi era un ghid turcs cu un mic grup, arata spre el, dar nu stiam ce spune, nici nu s-au apropiat. Am stat si noi departe.

Ce putem vedea aici? E doar o grota, ai carei pereti poarta urmele unei constructii in bolta, multe nise in ziduri, cavitati rotunjite care au fost sicrie... Cei care vin aici vin pentru ceea ce inseamna acest loc, pentru a vedea locul in care se presupune ca s-a produs miracolul Invierii si, eventual, pentru a-si pune o dorinta in acel copac, daca asta reprezinta. Povestea are o importanta deosebita pentru crestini, dar si pentru cei de religie islamica.

La intoarcere, am zarit un restaurant traditional turcesc, o traditie a anilor demult trecuti. E singurul de acest fel pe care l-am intalnit in Turcia. Trei femei stateau langa cuptor si invarteau de zor un aluat, povesteau, stateau nepasatoare in fata turistilor care, curiosi, faceau poze acestui loc interesant. Nu am vazut clienti in local, dar curiosi erau o multime.

E un restaurant tipic, cu masute de inaltime foarte mica, asemanatoare celor de cafea si scaune mult mai mici, astfel ca, esti obligat sa stai turceste! Atat scaunele cat si mesele sunt acoperite cu covoare si tapiterii cu motive traditionale, cu perne moi pentru spate! o multitudine de culori! Lumini difuze, provenind de la niste lampi micute lumineaza fiecare coltisor, iar peretii din lemn au ornamente rustice!

Restaurantul are o sectiune dedicata suvenirurilor, prin urmare daca veniti aici, chiar daca nu consumati nimic, merita sa va opriti putin pentru a privi acest loc interesant sau pentru suveniruri!

---

VIZUALIZĂRI: 3143 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI