Sensibilitate si destin istoric – Regina Maria a Romaniei

TIPĂREȘTE

Nu mi-a fost usor sa incep sa scriu acest review.

Tot aveam impresia ca o scurta ”ieseala” de 3 zile, motivata de o aniversare familiala (de fapt, doua similare si n-o sa va dau mai multe detalii) va fi neinteresanta pentru cei care ar putea sa citeasca aceste randuri. In definitiv, m-am gandit ca ce este important pentru mine (o viata de om traita langa omul drag) poate fi nesemnificativ pentru cititori. Asa ca o sa trec peste detaliile personale, incercand sa ma concentrez pe ce-am vazut si ce-am simtit “la locul faptei”.

Ca de obicei, alegerea destinatiei n-a fost deloc un proces simplu. Cautari asidue pe net, dezbateri la telefon, argumentari, contestari… In cele din urma, au prevalat doua argumente majore: pretul modest al cazarii (… dupa buget, coane Fanica! ) si faptul ca de la Bucuresti pana la Balcic, trecand cu bacul pe la Silistra, drumul nu e mai lung de 260-270 km. O nimica toata.

Pe langa aceste argumente, in ecuatie au mai intrat doua alte informatii legate de Balcic: frumusetea gradinii botanice si a castelului reginei Maria a Romaniei in primul rand si faptul ca am setat cazarea la o vila care se cheama “ Sfantul Valentin” in al doilea rand. Am citit pe net cateva impresii favorabile despre proprietar, Valentin, care vorbeste bine romaneste, ca si despre vila sa si am decis: megem acolo.

Nu au fost probleme pe drum. Cum va spuneam, am preferat sa intram in Bulgaria traversand Dunarea cu bacul pe la Calarasi (de fapt, localitatea Chiciu) – Silistra. Pana la Balcic, hartile (si putinele indicatoare rutiere) ne-au orientat fara sa “balbaim” drumul. Carosabilul: bunicel, fara gropi prea multe si prea mari.

In Balcic ne-a preluat Valentin. Desigur, faptul ca vorbeste bine romaneste a simplificat mult lucrurile si, mai ales, a creat premize favorabile din start. Stiti cum e, se produce o oarecare apropiere care atenueaza impresiile mai putin positive.

Vila e destul de ascunsa, din punct de vedere al accesului. Spatiul de parcare modest, la drept vorbind nici nu e o parcare, am urcat masinile pe bordura la marginea drumului. Valentin ne-a asigurat ca nu e nici o problema…

Ne-am cazat la etajul 1, in trei camere nu prea mari (una dintre ele mai generoasa, unde au si stat 3 persoane), mobilier nu cine stie ce, insa, totul destul de curat. N-aveam de gand sa petrecem weekend-ul in camera, bineinteles, asa incat n-a contat prea mult. Pana la urma, ce ne-a deranjat cel mai tare, a fost faptul ca dimineata apa calda era cam recisoara… ca sa zic asa. In sfarsit, nu mai insist cu conditiile de cazare. In definitiv, la 20€ camera pe noapte nu te poti astepta la cine stie ce. Excelenta era, in schimb, privelistea din orice camera te-ai uita: fie spre oras, fie spre mare.

In noiembrie (6-8 noiembrie 2009, mai exact), era de presupus ca n-o sa ne calcam pe picioare cu alti turisti. Asa a si fost. In vila am fost singurii turisti in acea perioada. Foarte putini si prin oras. Vremea a tinut cu noi: 20° C, o placere sa te plimbi pe faleza si prin oras.

Balcic nu ne-a impresionat prin nimic. Nici prea curat, nici prea murdar, ici- colo cate un caine (si pisici) pe strazi, daca n-am fi auzit vorbindu-se bulgareste am fi putut crede ca suntem in Romanica noastra. Doar curiozitatea de a vedea orasul in sine ne-a manat pe strazi, altminteri nu prea e nimic notabil de vizitat.

Cu exceptia Castelului. Si a tot ceea ce-l inconjoara.

Dincolo de aspectul istoric, incarcat cu emotie fireasca din cauze evidente, ne-a impresionat frumusetea extraordinara a Gradinii Botanice, pe de o parte, si destinul istoric/uman al Reginei Maria. Presupun ca stiti cu totii ca a fost o fire de o sensibilitate aparte. A scris si a pictat cu un talent remarcabil. Poate ca, pe langa structura sa sufleteasca, frumustea locului a inspirat creatiile sale, cine stie…

Regretabil este faptul ca ultima dorinta, aceea ca inima ei sa ramana pe aceste locuri, n-a fost respectata. Ma abtin sa dezvolt vreun comentariu despre motive. O avea vreo legatura, ma gandesc, cu faptul ca noi, romanii, in functie de circumstante, remodelam principii si norme de viata? Ca schimbam una-doua denumirea strazilor ba, uneori, chiar si imnul national? Ca, atat de flagrant la noi, verticalitatea noastra se altoieste pe binecunoscutul “fa-te frate cu dracu’ pana treci puntea”? Intrebari retorice, nu-i asa?

Sa revenim.

Castelul Reginei Maria este o resedinta de vara. Este suav si (inspirat) denumita Vila “CUIBUL LINISTIT”. Domeniul mai include, risipite prin superba gradina, o multime de alte vile (cladiri), cu diverse destinatii. Interesante, avand in vedere ca toate poarta pecetea timpului in care au fost ridicate. Cazarma, Moara, chiar si o cladire a carei destinatie era sala de cinematograf. Si altele, nu le mai enumar.

Pe mine, insa, pietrele ma misca mai putin. Miscator, coplesitor uneori, este spectacolul naturii. E, poate, un lucru comun ceea ce spun, insa pot sa pariez ca si voi ati avut aceleasi trairi in multe, multe ocazii. Gradina (parcul, in intregul lui) este a doua ca marime si numar de specii de plante din Europa. Se intinde pe 35 hectare si acolo cresc si infloresc peste 3000 de specii. Impresionant!! Cum impresionant este si modul in care este amenajat totul, zice-se, dupa modelul faimosului labirint cretan. In aceeasi nota, fiecare piatra din biserica ridicata aici este adusa din Creta.

Ne-a placut fiecare locsor din acest domeniu. Desi eram déjà in noiembrie iar natura nu mai mustea de viata, cele cateva ore petrecute aici (3-4) au fost o incantare continua. Asa incat, am decis cu totii ca merita sa revenim aici atunci cand totul renaste. Si am facut-o, in primavara anului asta. Desigur ca verdele era mai verde, culorile mai vii, insa, cu toate acestea, din punctual meu de vedere, prima impresie a ramas cea mai pregnanta. Normal, probabil… impactul a ceea ce este un déjà-vu nu mai poate fi acelasi cu cel initial…

Insa asta va fi alta poveste, pentru ca merita sa va spun una-doua despre ICEBERG Hotel si o delicioasa kavarma pe care am mancat-o aici.

---

VIZUALIZĂRI: 2868 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI