Baneasa - Restaurantul Casa Alba

TIPĂREȘTE

In Baneasa intre Academia de Politie si Gradina Zoo tot pe partea stanga se afla acest restaurant. Mai exact pe Aleea Privighetorilor la nr. 31 – 33. Este un restaurant atat de vechi, incat cred ca cel putin trei genetatii de bucuresteni (si nu numai) il cunosc. Cladirea a implinit 90 de ani. Pana in 1992 restaurantul era “ de stat”, apoi a fost preluat de actualul proprietar.

Cand spui “ Restaurantul Casa Alba “ spui defapt Complexul Casa Alba, caci pe langa restaurant, exista si un camping amplasat la 200 m. in Padurea Baneasa. In camping sunt casute, pentru 2 sau 3 persoane, loc pentru rulote si loc amenajat pentru corturi. Exista si doua grupuri sanitare cu dusuri.

Numele dat aleii este foarte inspirat; in toata padurea, de primavera pana toamna tarziu se aud triluri de privighetori; ceea ce da un farmec aparte padurii.

Restaurantul este structurat pe trei zone distincte; in subsolul cladirii este crama (cu o capacitate de cca. 100 locuri) iar la parter restaurantul ceva mai mare. Profitand de spatiul mare ce inconjoara restaurantul, exista si o terasa pentru aproximativ 150 pers. si o gradina de vara imensa. Asadar sunt spatii mai mult decat suficiente, pentru nunti, botezuri, alte evenimente de grup sau simple iesiri din oras la masa si aer curat.

Odata la trei patru ani vin la acest restaurant si in curand il voi putea numi “ retro” sau “ de epoca” … Am dorit sa mancam in restaurant, dar nu s-a putut pentruca seara urama sa fie acolo o “ petrecere mare “ si totul era rezervat. Era rezervat pentru ora 19. 00 dar putin dupa pranz cand am ajuns noi, tot nu am fost lasati sa stam acolo, desi eram un grup maricel si ne exprimasem dorinta sa mancam; nu doar sa bem o cafea si o apa plata. Asa ca desi mai erau destule ore pana sa vina cei ce facusera rezervarea, am fost poftiti pe terasa caci nimeni nu vroia sa strice o masa pentru noi. Ni s-a explicat pe un ton glumetzo- filozofic, ca mancatul in aer liber si curat, afara este mult mai placut fata de mancatul in interior de care avem parte zilnic acasa.

Am cedat si ne-am asezat la o masa pe terasa. In timp ce astepatm sa vina un ospatar cu meniul, nu m-am putut abtine sa nu remarc ca nu s-a schimbat nimic de la marea renovare care a avut loc odata cu privatizarea restaurantului. Ba mai mult se pastreaza si astazi multe elemente de décor si mobilier de pe vremea fostului regim (nu alimentar). Exista si rezista, globurile instalatiilor de iluminat, de mai bine de 20 de ani, cele “ made in Fondul Plasic “. Foarte prafuite si murdare la interior, cred ca filtreaza foarte tare lumina. La capitolul mobilier, pe tersa majoritatea sunt mese mari pentru 6 – 8 persoane; ceea ce este cam stanjenitor pentru 2 persoane care vor doar ceva de baut si ocupa o masa atat de mare. In plus si scaunele sunt metalice fara perne si dupa un timp devin incomode. Pe ansamblu, cam trei stele merita restaurantul.

Si acum ca si in urma cu 25 de ani, restaurantul ofera clientilor, seara, un program folcloric.

Ospatarii desi tineri, au acel aer si atitudine (specifica vechilor scoli de profil care apoi era intarita prin practica la locul de munca) din perioada “ fostului”. Fara a putea spune exact ce…ceva din atitudinea lor nu imi placea; parca noi trebuia sa intelegem ca depindem de ei… parca ei ne faceau un favor. La o masa alaturata cand ospatarul a mers sa ia comanda si un copilas a inceput sa planga, ospatarul a spus pe un ton apasat ca revine dupa ce se linisteste copilul caci “ asa nu ne putem intelege “.

Am trecut totusi peste aceste lucruri si ne-am concentrat pe mancare si bauturi. La acest capitol, nimic spectaculos; nici la vesela, nici la prezentare, nici la gust. In schimb am fost refuzata cand am cerut un fresh de lamaie pe motiv ca nu au. (lamai aveau, dar nu stiau sa faca pretul pentru asa ceva). Noroc ca nu am avut motiv sa ne enervam la nota de plata; preturile mici si respectate pana la sfarsit. Cam asa a decurs o intalnire cu prietenii la unul din restaurantele ce continua sa existe si dupa Epoca de Aur.

---

VIZUALIZĂRI: 9666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI