Marea Neagra - cantecul amintirii...

TIPĂREȘTE

**las la aprecierea webmaster-ului daca va puncta sau nu acest review, dat fiind ca nu l-am scris atat in spiritul concursului, cat pentru a transpune in cuvinte o vacanta speciala... **

Inchid ochii si vad Marea Neagra umpland spatiul, pana dincolo de orizont... Am fost in august o saptamana, dar parca am stat un an. Imi amintesc fiecare graunte de nisip, fiecare strop de apa, fiecare raza de soare... Cu pleoapele inchise, vad pescarusii albi deasupra valurilor dantelate, aud murmurul dulce al apei, lovind lenes stancile de la tarm, piciorul scufundandu-se in nisip, iar deasupra capului meu, un cer atat de albastru incat parea ireal...

Seara, ma plimbam pe marginea lacului inconjurat de vile cochete, de brazi si plante cataratoare. Intr-o seara, am asteptat apusul, dar m-a infiorat rasaritul lunii din apele lacului, pe un cer rosu si inspumat de dantela rara a norilor de vara. Stelele luceau in adancuri de parca ar fi fost o poarta spre alta lume, scufundata intr-un imperiu lichid si nestatornic.

Valurile... cine le-ar putea descrie? Toate la fel si totusi fiecare unic in felul sau, irepetabil, o bucurie a privirii ce dispare in neant pentru a renaste apoi, ca pasarea Phoenix... Poti privi marea si vei vedea apa si valuri. Eu am vazut munti cu creste inzapezite, despartiti de vai adanci, mai verzi decat smaraldul, o pulbere de diamante cazute din diadema unei zeite... Erau valuri lenese, lungi si abia inaltate, ducand cu greu povara albatrosilor adormiti pe unde...

Erau valuri repezi, inspumate, rostogolind miliarde de stropi, raze de soare inchise in clestar, arzand ca niste torte in bataia vantului.

Am simtit nisipul incins mangaindu-mi talpile, briza sarata alergandu-mi prin par si am atins vesnicia.

Singura pe plaja, la rasarit si la apus, cu marea intinzandu-mi-se la picioare, plutind pe o insula de nisip, inconjurata de liniste, cu coroana stelelor deasupra capului ori cu mantia de aur rosu a soarelui pe umeri, am simtit ca sunt nisip, mare, liniste, stele ori soare, aer si pamant. Sufletul si-a incetat zbuciumul dorintelor desarte, ratiunea a adormit si a ramas doar reveria amintirilor...

In ultima zi a fost innorat si rece. Nu era vreme de plaja ori de inotat. Pavilionul albastru al cerului era acum de plumb, vantul furisa adieri reci si totul era tacere.

Un pas, inca unul, apoi altul, mergeam spre nicaieri. Treceam pe alei pustii, cu brazi pe margine, pe langa peluze verzi pe care paunii le umplusera cu curcubee, pe langa vile adormite, pazite de tufe de merisor pitic.

Cautam ceva... faleza. Un leagan deasupra marii, de unde sa-mi iau adio pentru un an sau... cine stie...

Am gasit o carare mica, ascunsa si serpuita, care m-a dus pe faleza de piatra, sub care valurile se spargeau furioase si involburate. Am gasit o banca. Undele cenusii, tulburi si nelinistite ale marii se uneau departe, in larg, cu plumburiul plin de nori al cerului... Nu ploua, nu adia nici un pic de vant. Era o vreme posomorata si plictisita, ca si sufletul meu.

Ce-mi amintesc? Un vas scufundat, ale carui catarge se incapatanau sa strapunga valurile, oferind un adapost amagitor pescarusilor... Stavilopozii albi de spuma... O fasie de plaja umeda, sub un covor de scoici... Un aer sarat, umed si rece, care ma invaluia pe nestiute.

Si marea... asa cum am vazut-o la Constanta, ori pe faleza Neptunului... Stralucitoare sau trista, calma sau involburata, tacuta ori suieratoare... Rapind soarele in adancurile ei, ca sa-l elibereze in zori... Furand stelele ca sa-si impodobeasca dantela valurilor... Mereu aceeasi si noua intotdeauna, pluteste intre trecut si viitor, caci pentru ea exista doar prezentul...

Mi-a fost atat de greu sa plec... Vorbele pe care Ionel Teodoreanu le pune in gura lui Lorelei, m-au invaluit in crudul lor adevar: "Mi-e sufletul ca tufisul paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi, ce-au incununat odata fruntea lui Hristos"

Si cu asta am spus totul...

---

[fb]

---
Trimis de Kyandra in 27.06.10 19:11:43

NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

---

VIZUALIZĂRI: 2652 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI