mobile WEB  #  MASIVUL BUCEGI [ROMÂNIA]
[versiune pentru dispozitive mobile]
vers. DESKTOP
Redescoperă Masivul Bucegi

Pe-o gură de rai intre cer și pământ

a fost acolo: Mika
  • DIN: Bucuresti
  • în SEP-2019
  • CASETA TEHNICĂ

    SCURTĂTURI:

    ”Un munte care se numește Omu! Este oare muntele atât de mic sau fost-au omul atât de mare, de s-a numit muntele după dânsul? Ce a fost oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a bătut in bătălie? Fost-a el un pustnic, care trăia in locuri sălbatice? Fost-a el un hoț mare al cărui nume nimeni nu indrăznea să-l pronunțe? Fost-a el un impărat, de care se cutremurau impărățiile?”

     

    Am plecat să caut incă o dată răspunsul la intrebările reginei Carmen Sylva. Răspunsul nu aveam să il aflu nici de această dată. Poate data viitoare sau poate niciodată. Nu contează. Important este că am petrecut o zi in acest loc minunat, intre cer și pământ.

    Au trecut 24 de ani de cînd nu am mai fost pe Vârful Omu. Intâmplarea face ca ultima dată când am fost pe acest varf să fie tot in septembrie, cea mai bună lună din an pentru drumeții montane (după părerea mea).

    Nu a fost nimic planificat in plecarea noastră in Bucegi. De fapt ne gândisem ca ultimele zile de concediu să le petrecem in Făgăraș, să parcurgem o parte din creastă, dar, după intoarcerea din Portugalia am mai stat două zile prin București așa că nu mai aveam timp să parcurgem un traseu mai lung.

    Așa ne-am adus aminte de Bucegi și de faptul că nu am mai fost pe acolo de când copiii noștri erau mici, mai exact, de 24 de ani. Am propus să mergem la Hotel Peștera, unde nu am mai fost tot de atunci dar despre care citisem pe AFA un review (mulțumesc ANILU) care il recomada cu căldură.

    Zis și făcut, am rezervat repede o cameră la hotel, ne-am pregătit ruccsacii, i-am aruncat in mașină și am plecat la drum.

    Am ajuns pe la ora 16.00 la hotel, ne-am cazat imediat și am plecat intr-o mică plimbare.

    Hotărâsem ca a doua zi să mergem la Vf. Omu, pe un traseu pe care nu l-am mai făcut până atunci, și am mers să vedem de unde incepe ca să nu mai bâjbâim a doua zi.

    Traseul pleacă chiar din spatele stației de telecabină Babele-Peștera (care nu funcționează), unde este o intersecție de drumuri, spre Babele, marcat cu ”cruce albastră”, spre Vf. Omu, marcat cu ”bandă albastră” și spre Moeciu marcat cu triunghi galben. Ne-am gândit să facem un traseu in circuit, să urcăm spre Vârful Omu și să coborâm pe la Babele.

    A doua zi, ne-am trezit lejer, după ora 8 și la ora 10.00 am ajuns la intersecția de drumuri mai sus amintită. Pe indicator suntem informați că până la Vf. Omu avem nevoie de 3 ore. Ei, atât iți trebuie dacă mergi in ritm susținut, dacă parcurgi 300 m diferență de nivel intr-o oră, așa, ca la carte. Dar noi nu ne propuneam recorduri, vroiam să mergem lejer, să fotografiem, să ne bucurăm de munte, intr-un cuvânt să o mai lălăim puțin având in vedere că aveam o zi intreagă in față, iar vremea era splendidă.

    Traseul este foarte frumos, incepe cu o urcare lină pe curbă de nivel, de-a lungul unui vâlcel. La un moment dat cărarea s-a intersectat cu cea a unei turme de oi, sperioase și gălăgioase. Suntem pe Valea Șugărilor, pe partea vestică a Obârșiei, la o altitudine de 1750 m. Un mic popas să admirăm peisajul care este de vis. De jur imprejur culmi muntoase inalte, iar pe fundul văii firicelul de apă care, după ce adună toate apele de versanți, unește Valea Doamnelor cu Valea Șugărilor, crește și trece la statusul de râu, fiind botezat Ialomița. Ne continuăm urcușul care devine puțin mai greu, traversâm câteva formațiuni stâncoase, până ajungem la Șiștoaca Obârșiei, un pârâu care cade năvalnic și peste care trebuie să trecem, fără mari probleme insă. Ne continuăm urcușul spre partea superioară a Vâii Obârșia. Ar trebui să vedem o cascadă mare și frumoasă, cea mai mare din Meridionali, numită Cascada Obârșia Ialomiței, dar, din cauza secetei prelungite, cascada era de fapt un firicel de apă care cădea peste un prag stâncos. Trecem pe sub Vârful Colții Obârșiei, cu o inălțime de 2480 m și ajungem la Mecetul Turcesc, un bloc mare de calcar asemănător cu o moschee turcească. Suntem in zona numită Gura de Rai, un loc magic despre care se spune că are proprietăți miraculoase, simpla lui parcurgere putând vindeca boli sau alunga oboseala. Nu știu dacă acesta a fost motivul pentru care nu am simțit oboseala in timp ce am parcurs acest traseu, mai repede cred că de vină a fost ritmul destul de lent cu care am abordat acest traseu.

    De la Mecetul Turcesc cărarea urcă in serpentine până la intersecția cu drumul care vine de la Babele, marcat cu bandă galbenă, marcaj care merge in continuare până la Vârful Omu. Trecem de Vârful Găvanele admirăm Colții Morarilor și Valea Cerbului, ocolim Vârful Bucura pentru ai confirma porecla pe care a dobândit-o de ”Vârful Ocolit”, și, după un ultim urcuș, ajungem la Vârful Omu.

    De ce se numește ”Omu” cel mai inalt vârf din Munții Bucegi nu se știe exact. Sunt mai multe legende, mai multe povești legate de acest vârf. Unele spun că pe Vârful Omu a existat un altar inchinat zeului timpului, Saturn, alte povești spun că numele vine de la umbra sub formă umană lăsată de o stâncă din apropierea vârfului la sfârșit de noiembrie.

    Nu am aflat nici cu ocazia acestei revederi de ce se numește așa acest vârf ascuns, care, deși este cel mai inalt din Bucegi, este greu vizibil din oricare altă parte a munților.

    L-am regăsit aproape neschimbat, același vârf, acceași stâncă care protejează cabana de vânturile puternice de pe vârf și a cărei inălțime, dacă ar fi pusă la socoteală, ar plasa Vârful Omu in primele șase vârfuri ale României. Cabana era puțin schimbată, geamurile erau inlocuite, pereții suferiseră câteva renovări, tabla de pe acoperiș a fost inlocuită cu o țiglă mai rezistentă.

    Imprejurimile erau aceleași – de jur imprejur puteam admira crestele Pietrei Craiului, ale Munților Piatra Mare sau ale Ciucașului.

    Am făcut un popas mai lung pe vârf, vremea era frumoasă și era plăcut să zăbovim pe pajiștea din spatele cabanei, admirând valea care coboară spre Mălăiești flancată in depărtare de creasta Pietrei Craiului.

    Dar timpul trecea și mai aveam drum lung in față, chiar dacă traseul până la Babele era o plimbare ușoară.

    Ne-am luat la revedere de la Vârful Omu și am plecat mai departe spre Sfinx și Babele, urmând marcajul ”bandă gelbenă”. Am ajuns din nou in fața Văii Cerbului păzită bine de Colții Morarului in stânga și Coștila in dreapta, apoi pe Șaua Curmătura Văii Cerbului, acolo unde drumul spre Babele se intersectează cu cel care merge la Peștera, cel pe care am urcat. Traseul este ușor și frumos, și, din fericire pentru noi, chiar dacă am intâlnit câțiva turiști, totuși, nu a fost foarte aglomerat (era o zi de joi și incepuse anul școlar). Ajungem pe sub Colții Obârșiei de unde traseul se desparte in două: in dreapta drumul de iarnă iar inainte, pe sub Cerdacul Obârșiei, drumul de vară, Aceasta este și porțiunea de drum mai spectaculoasă, cu o cărare ingustă, mărginită de stâncile abrupte ale Cerdacului, suspendată deasupra Văii Cerbului. Am avut noroc de o vreme foarte bună, nu era prea cald, era senin, peisajul era mirific. Vârful și Cabana Omu erau in spate, din ce in ce mai mici, in stânga Colții Morarului, iar in față Coștila cu releul binecunoscut. Ajungem la Pintenul Obârșiei unde ne reintâlnim cu drumul de iarnă și mergem mai departe, lăsăm in urmă ramificația spre Crucea Eroilor și Caraiman și ajungem fără mare efort la Sfinx. Sincer, am avut ceva emoții la revederea lui. L-am regăsit tot tăcut, semeț, străjuind cu privirea munții. Puțin mai incolo erau Babele, incercuite cu un gard metalic urât dar cu rolul de a le proteja de cei care nu ințeleg că nu e voie să te cațeri pe aceste frumoase monumente ale naturii. Cabana Babele era inchisă și din câte am ințeles va mai râmâne așa o vreme. Pe lângă cabană erau insă urme ale celor care vin pe munte fără să il iubească și să il respecte – pet-uri, cutii de bere, gunoaie.

    Din spatele Cabanei Babele incepe traseul spre Peștera, marcat cu triunghi albastru. Am inceput coborârea, mai intâi destul de lejeră apoi mai solicitantă, trecând peste o zonă cu lespezi de piatră de diferite mărimi. Un drum care iți pune la incercare genunchii și unde bețele sunt de un adevărat folos.

    După aproximativ o oră și jumătate eram la intâlnirea cu drumul care merge spre Omu, inchizând astfel circuitul.

    Timp total parcurs: 8 ore. Eram puțin obosiți, mai ales după coborâre, dar ne-am indreptat spre hotel unde ne-am revenit repede după o baie in piscină urmată de o leneveală in jacuzzi.

    A fost un traseu frumos pe care il recomand tuturor celor care iubesc drumețiile pe munte. Nu este greu, nu are porțiuni periculoase sau expuse și poate fi făcut la orice vârstă.

    Nu uitați insă echipamentul: ghete sau bocanci care să apere glezna, geacă, pantaloni lungi, pelerină de ploaie, bețe de trekking, frontală (nu se știe niciodată cum te prinde noaptea), mâncare și neapărat apă.

    Sper ca reviewul și fotografiile să vă convingă că merită o plimbare prin Bucegi.

    Articol încărcat de Mika in [03.10.2019 / 00:41:15]

    [validat & publicat in 03.10.19 / 07:35:42]

  • VIZUALIZĂRI: 256
  • Foto atașate (se deschid în pg nouă)

    + 33 alte poze Vezi pozele

    EVIDENTIAȚI IMPRESIILE CU ADEVĂRAT UTILE!
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std)    34200 PMA (din 38 voturi) show/hide
    NOTĂ: Datorită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    VOTEAZĂ ŞI TU!

    F.UTIL/F.BUNUTIL/BUNNU-MI PLACE

  • Ai fost acolo? - Scrie impresii / Incarcă foto
  • Dorești să întrebi/discuți ceva referitor la impresiile încărcate de "Mika"? - folosește rubrica Ecouri (de mai jos)
  • 5 ecouri scrise până acum la acest articol. ASCUNDE / ARATĂ ecourile

    ECOURI SCRISE LA ACEST ARTICOL:
    Dragos CONSILIER AFA / ROMÂNIA » mesaj pers
    [03.10.19 - 08:09:27]

       Felicitări pentru frumoasa tură!

       Apropo de poluare: se pot vedea în P31 antenele GSM montate de jur împrejurul cabanei Babele... cei ce stau la blocuri nu acceptă astfel de surse puternice de radiații pe casele lor; aici de ce sunt nevoiți să le suporte, dacă ar vrea (sau sunt prinși de vreme rea și sunt forțați) să se cazeze peste noapte aici?!?

       Dar cabanierii își scot pe chiriile ăstora bani cât de la sute de mii de turiști; nici că le mai pasă de cei reali...

       Offff...


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 2400 PMA (din 8 voturi)]
    Aurici » mesaj pers
    [03.10.19 - 09:36:23]

       @Mika: Doar cu câteva zile înaintea ta am fost la Babele și cabana era deschisă și foarte animată. Am mâncat și noi câte o ciorbă și am băut un ceai cu garone alb (n-am mai băut în viața noastră ceai în combinația asta, dar nu aveau rom). Noi am fost pe 14 septembrie, tu probabil în săptămâna care a urmat, sau cel mult următoarea, din câte mi-am dat seama. Nu înțeleg de ce s-o fi închis cabana. Să sperăm că doar temporar.

       Felicitări pentru drumeții! Te invidiez pentru ritmul în care o faci.


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 0 PMA (din 0 voturi)]
    Mika » mesaj pers
    [03.10.19 - 09:54:12]

       @Aurici: Mulțumesc. Sincer nu m-am interesat prea mult sa vad ce este cu cabana deoarece abia văzusem un reportaj la tv in care se spunea ca este un litigiu legat de cabana și ca nu poate fi deschisă. La fel si cu Cabana Caraiman. Daca ai mancat acolo asa de bine nu pot decat sa ma bucur. Cabana trebuie sa ramana deschisa ca sa poata oferi cazare celor care raman noaptea pe munte. Cand am fost eu era doar un comerciant care vindea obiecte dfe artizianat. Cel puțin asta am văzut și cred că fotografiile confirma ca nu prea era miscare pe langa cabana. Departe de mine gandul de a dezinforma.


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 600 PMA (din 2 voturi)]
    Aurici » mesaj pers
    [03.10.19 - 10:28:17]

       @Mika: Sub nici o formă nu am pus la îndoială ceea ce ne-ai spus tu. Era doar regretul la aflarea unei asemenea vești.


    mihaelavoicu » mesaj pers
    [03.10.19 - 14:55:33]
    Ajungem pe sub Colții Obârșiei de unde traseul se desparte in două: in dreapta drumul de iarnă iar inainte, pe sub Cerdacul Obârșiei, drumul de vară, Aceasta este și porțiunea de drum mai spectaculoasă, cu o cărare ingustă, mărginită de stâncile abrupte ale Cerdacului, suspendată deasupra Văii Cerbului

       Am fost în tinerețe pe traseul de vară. Imaginea spre Vale este superbă. Atunci am și coborât, ne-am rătăcit, dar am ajuns la Diham.

       Este zona cea mai frumoasă, acolo unde,

       Pe Morar în nopți cu lună plină

       Sau pe brânele Bucșoiului,

       Vin scăldate-n raze de lumină,

       Zânele din Valea Cerbului.

       Au pe cap cununi de Campanulla

       Și în plete flori de colț, de-argint

       Capre negre-n vârf de creastă sură

       Străjuiesc în noapte locul sfânt

       Într-adevăr e un loc sfânt. Facă-se curățenie în Bucegi!!


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 450 PMA (din 2 voturi)]

    5 ecouri scrise până acum la acest articol. ASCUNDE ECOURILE


    Data ultimei actualizări (CACHE): 07.12.19 -- 11:57:30

    Pentru a accesa versiunea curentă, „la secundă” -- logați-vă (mai jos) sau creați-vă cont


    AVEȚI cont pe AFA? — vă puteți autentifica mai jos

    UTILIZATOR
    PAROLA

    Dacă nu mai tineți minte numele sau parola - folosiți facilitatea "Recuperare date cont"

    Nu aveți cont pe sait? — vă puteți crea rapid unul: click aici

    Alte impresii din această destinaţie:
    VEZI toate impresiile scrise despre această destinaţie
    TOP

    versiunea DESKTOP (non-mobile) # HOME (mobile)

    pagină generată in 0.0821108818054 sec