mobile WEB  #  BUCUREȘTI [ROMÂNIA]
[versiune pentru dispozitive mobile]
vers. DESKTOP
Muzeul Național al Satului / Dimitrie Gusti

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

a fost acolo: Mitica49
  • în JUL-2017
  • CASETA TEHNICĂ

    SCURTĂTURI:

    Prolog

    1918 – 2018 și 1859 – 2018. Două perioade din istoria României care vorbesc despre același eveniment: UNIREA. Marea și Mica Unire, așa după cum sunt cunoscute în istorie. Anul 2018 este an centenar, marcând nașterea României moderne.

    M-am gândit că un review, sau mai multe, care să marcheze acest eveniment, ar fi potrivit de așternut în filele AFA. Și mi-am zis că foarte potrivit pentru susținerea acestui demers ar fi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din București, loc unde se întâlnesc, deplin, toate provinciile românești care alcătuiesc România de azi.

    Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” este un loc ce a fost vizitat de importante personalități ale lumii: președinți americani (Richard Nixon și Bill Clinton), prim-miniștri, precum Indira Ghandi dar și Shinzo Abe, premierul Japoniei (profitând de o fereastră:(ce i-a dat-o lipsa unui omolog în România cu care să se întâlnească), regi, regine, oameni de cultură.

    Conceput ca un muzeu în aer liber, Muzeul Satului a fost realizat cu toate împotrivirile ce i-au stat în cale, cum ar fi cel de-al doilea război mondial, care a oprit înfăptuirea unui “Muzeu al satului model”, așa după cum dorea Dimitrie Gusti, rămânând însă un Muzeu al Satului care, așa după cum spunea același D. Gusti, “este în stare să oglindească mai bine decât orice altceva bogăția și varietatea de viață țărănească… ”.

    Să încep demersul ce mi l-am propus și pe care sper să-l duc cu bine la capăt.

    Locuința tradițională rurală prezentă în muzeu

    Vacanța de vară a anului 2017 ne-a dat ocazia să stăm 3 săptămâni în București (în două reprize), perioade pe care nu le-am pierdut în van, ci le-am fructificat cu vizite la diverse obiective.

    Unul dintre ele a fost și Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, vizitat într-o frumoasă zi de duminică, împreună cu toată trupa compusă din: nepoată, părinți (ai ei) și bunici (tot ai ei, ai nepoatei adică).

    S-o luăm cu prezentarea datelor de identificare ale obiectivului.

    Nume: Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

    Data nașterii: 10 mai 1936 (alte surse spun 17 mai).

    Părinți: sociologul și folcloristul prof. Dimitrie Gusti, împreună cu un grup de inițiativă din care făceau parte, printre alții, antropologul și etnologul Henry H. Stahl și dramaturgul Victor Ion Popa.

    Naș: regele Carol al II-lea, pentru că el a tăiat panglica la inaugurarea de la 10 mai.

    Domiciliul (amplasare) : un teren de 10 ha cuprins între Arcul de Triumf – Șos. Kisselef – parcarea cluburilor BOA și Hard Rock Café (intrarea Miorița) - Parcul Herăstrău.

    Vizita, din acea splendidă zi de vară, a fost una de agrement, care a îmbinat latura plăcută a plimbării pe aleile muzeului cu cea educativă, nu numai pentru nepoata noastră ci și pentru adulții trupei.

    Am pătruns în muzeu pe intrarea Miorița, aici găsind și loc de parcare.

    Citisem câte ceva despre muzeu înainte de vizită și am avut plăcerea de a găsi aici o mică așezare rurală sui-generis, înfățișând “zestrea culturală tradițională a lumii noastre rurale”, alcătuită din construcții diverse: case de locuit, grajduri, șuri, magazii, cotețe de păsări, garduri realizate din scânduri sau nuiele, instalații populare utile în gospodăria oamenilor de la sate (mori de vânt, prese de ulei, pive pentru haine, prese pentru struguri, etc.), biserici, toate demontate din locurile lor de origine și remontate aici, cu pricepere, de mari meșteri populari.

    La inaugurarea muzeului în gospodăriile expuse erau instalate familii provenite din localitățile respective, fiind redactate pentru aceasta “Instrucțiuni pentru alegerea și aducerea în București a sătenilor ce vor locui în Muzeul Satului românesc”. Pentru că se preconiza a fi un număr mare de vizitatori, sălășuitorii caselor trebuiau să fie “chipeși, sănătoși, sfătoși, cinstiți... Sătenii, ei înșiși trebuiesc să fie absolut autentici” iar costumele populare cu care urmau să se îmbrace trebuiau să fie autentice și frumoase. Pe de altă parte ei trebuiau să dea turiștilor “… lămuriri asupra casei și asupra vieții din satul lor … ”.

    Însă, înainte de povesti ce am văzut, voi reda câteva dintre criteriile de selectare a monumentelor ce trebuiau să alcătuiască muzeul prevăzute în “Instrucțiunile pentru alcătuirea Muzeului satelor românești”:

    “Vom alege acea casă care satisface următoarele condiții:

    1. Să fie țărănească...

    2. Să fie caracteristică regiunii, tocmai pentru a avea case de diferite tipuri regionale…

    3. Să fie frumoasă. Muzeul este făcut pentru a fi văzut de multă lume, de la noi sau străini. Nu se cade să dăm drept characteristic țărănești case care să nu fie modele perfecte de frumusețe… nu este neapărat nevoie de case bogate… Și casele mai sărăcuțe sînt uneori cât se poate de elegante și de bine chibzuite ca înfățișare și împărțire de odăi…

    4. Casele vor fi vechi sau noi. Nu facem un muzeu de antichități, ci un muzeu sociologic al satului de azi… ”

    Primul contact cu lumea satului românesc îl avem chiar de la intrarea în muzeu unde ne întâmpină o frumoasă poartă maramureșană cu stâlpii sculptați, realizată în 1996.

    Construcțiile, ce alcătuiesc muzeul, sunt grupate respectându-se cumva criteriul geografic al vecinătății.

    Chiar la intrare, în partea dreaptă, sunt amplasate ansamblurile de locuire din Moldova.

    Varietatea construcțiilor este evidentă, modalitatea de realizare a gospodăriilor fiind reprezentativă pentru modul de trai al locuitorilor, arătând indiscutabile diferențieri sociale în rândul țărănimii din acele vremuri. Deaceea au fost transferate în muzeu atât case mai sărace, ale foștilor clăcași din Țara Românească și Moldova sau ale iobagilor din Transilvania, dar și case mai chivernisite ale răzeșilor, moșnenilor sau nemeșilor.

    În cele ce urmează voi prezenta câteva dintre ele.

    Bordeiele (case construite în pământ) sunt un răspuns la necesitățile omului de protejare față de rigorile vremii (bordeiul ține iarna cald și vara frig), dar și pentru a se apăra de multele amenințări exterioare (cum ar fi incursiunile turcilor, în special în zonele limitrofe Dunării). Așa după cum arată și numele, erau săpate în pământ având o încăpere multifuncțională (bucătărie și cameră de locuit), sau mai multe (2 sau 3 cu rol de tindă/bucătărie, cameră de locuit și, eventual, cămară). Cele două bordeie de acest fel, existente în muzeu, sunt din Oltenia și provin din Castranova (jud. Dolj – mijlocul sec. XIX) și din Drăghiceni (jud. Olt - începutul sec. XIX).

    Un alt tip de bordei este cel reprezentat de casele monocelulare, construite la suprafața solului, având un singur nivel. Pereții acestora sunt construiți din bârne de brad sau molid, spațiile dintre bârne fiind lipite cu lut și spoite cu humă. Acoperișurile, în patru ape, sunt înalte cu pantă mare (ape repezi) și sunt realizate din materiale precum stuful sau dranița de brad. Cea mai veche construcție din muzeu (începutul sec. XVII) este bordeiul din Zăpodeni, Vaslui. Locuința nu are prispă. Locuința monocelulară din Răpciuni, Neamț, diferă de bordeiul din Zăpodeni prin faptul că este construită pe o temelie din piatră și este prevăzută cu prispă deschisă pe două laturi. Spre deosebire de cele două de mai sus, locuința monocelulară din Șerel, jud. Hunedoara, are pereții din piatră de râu cu liant de pământ, acoperișul din snopi de paie de secară (jipi de secară). Prispa acoperă parțial beciul.

    Alte ansambluri de locuit sunt casele cu un singur nivel. Ele au aparținut unor oameni cu o condiție materială mai bună, arhitectura caselor fiind mai bogată, având prispe cu balustradă, temelii mai înalte și 4-6 încăperi: tinda, cu varianta sala lungă (care are uneori și rol de bucătărie), din care se intră în celelalte odăi: camera de locuit (sau casa mică, ori soba) și camera curată (casa mare sau salonul), precum și o cămară (chiler). Materialul de construcție este tot lemnul, bârne de rășinoase sau foioase (stejar) rotunde sau cioplite în patru muchii, îmbinarea lor la colțurile pereților fiind diversă: dreaptă, rotundă, în coadă de rândunică. Prispa poate acoperi o latură a casei sau toate și uneori aceasta are un foișor (terasă cum îi zice azi), iar balustradele sunt din lemn traforat. Învelitoarea casei este din șindrilă ori draniță, este construită în 4 ape sau doar în 2 ape cu frontoanele drepte. Toate aceste gospodării au câteva anexe (acareturi) cum ar fi: bucătărie de vară, grajd cu șură, coteț pentru animale sau păsări, ș. a. Dintre construcțiile de acest tip aș enumera pe cele din Piatra Șoimului (Neamț), Năruja (Vrancea), Ieud (Maramureș), Măldărești (Vâlcea), Fundu Moldovei (Suceava), Bancu (Harghita), Curteni (Vaslui), sau Sălciua (Alba).

    Un tip aparte de construcții cu un nivel îl reprezintă cele provenind din zona județului Tulcea. Sunt case, construite în forma literei “L” care reunesc sub același acoperiș atât locuința, cu tinda, camere de locuit, bucătăria de iarnă, cât și o parte dintre anexele gospodărești (cămară pentru unelte, șopron semideschis, ghețărie, cameră de afumat pește, grajd, coteț de păsări). Acest model de locuință este reprezentat de o gospodărie, datând din 1898, din Jurilovca.

    Aș încheia descrierea tipurilor de locuințe existente în Muzeul Satului, cu câteva vorbe despre casele înalte cu două caturi. Aceste construcții se întâlnesc îndeosebi în zonele deluroase și au la nivelul superior locuința cu încăperile necesare, iar la nivelul inferior se află pivnița, eventual o cămară. Sunt realizate din lemn pe fundații din piatră de râu. Dintre casele existente în muzeu aș enumera pe cele din Chiojdu Mic (Buzău), Stănești (Argeș) și Curțișoara (Gorj).

    Privind interiorul locuințelor constatăm că amenajarea acestora poartă pecetea funcționalului. Mobilier puțin, dispus de-a lungul pereților, “într-o ordine îndătinată”, de utilitate maximă și arajat astfel încât să se utilizeze deplin spațiul. Interiorul simplu are o laviță-pat, măsuță cu scaune mici, ștergare și păretare pe pereți și, bineînțeles, nelipsitul cuptor.

    Cam atât despre locuința rurală.

    Muzeul cuprinde și alte monumente de arhitectură comunitară cum sunt bisericile și troițele, sau instalațiile de tehnică populară. Însă despre ele într-un alt review.

    Citeşte şi continuarea aici
    Articol încărcat de Mitica49 in [29.01.2018 / 17:44:06]

    [validat & publicat in 29.01.18 / 18:42:15]

  • VIZUALIZĂRI: 414
  • Foto atașate (se deschid în pg nouă)

    + 56 alte poze Vezi pozele

    EVIDENTIAȚI IMPRESIILE CU ADEVĂRAT UTILE!
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std)    27900 PMA (din 31 voturi) show/hide
    NOTĂ: Datorită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    VOTEAZĂ ŞI TU!

    F.UTIL/F.BUNUTIL/BUNNU-MI PLACE

  • Ai fost acolo? - Scrie impresii / Incarcă foto din excursie
  • Dorești să întrebi/discuți ceva referitor la impresiile încărcate de "Mitica49"? - folosește rubrica Ecouri (de mai jos)
  • 9 ecouri scrise până acum la acest articol. ASCUNDE / ARATĂ ecourile

    ECOURI SCRISE LA ACEST ARTICOL:
    Zoazore » mesaj pers
    [29.01.18 - 19:14:33]

       @Mitica49: Tare e frumos! parc-ar fi un sat... multisătesc!

       Și chiar au pus în fapte ce-au scris în Îndreptar? Că și-acum casele astea arata ca și când stăpânul e plecat prin sat și va reveni!

       @Mitică49, Bărăganul nu-i prezent în muzeu?


    Mitica49 » mesaj pers
    [29.01.18 - 19:31:32]

       @Zoazore: Atunci, la inaugurare, sigur au pus în fapt tot ce scria în Îndreptar. Din păcate Bărăganul nu-i de găsit în muzeu. Poate altădată...

       Mulțumesc pentru vot!


    Zoazore » mesaj pers
    [29.01.18 - 20:05:35]

       @Mitica49: Oare de ce zona noastră nu-i deloc băgată-n seamă? Tare-s tristă și mă doare!


    mihaelavoicu » mesaj pers
    [29.01.18 - 22:37:36]

       Am admirat și studiat mult pozele. Mai ales interioarele. Ce simplu și fără pretenții trăiau bunii și străbunii noștri! Ce suflete curate purtau în ei, de câtă modestie și dăruire au putut fi în stare!

       Din simplitatea acestor case au plecat tineri cere nu s-au mai întors niciodată, dăruindu-și viața pentru realizarea României moderne și a României Mari. Câte mame îndurerate nu au țesut la aceste războaie, când... ”firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de-nțeles Și ochii tăi stau țintă”

       Mulțumesc pentru momentele frumoase strecurate azi pe AFA!


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 900 PMA (din 3 voturi)]
    Mitica49 » mesaj pers
    [30.01.18 - 15:37:19]

       @mihaelavoicu: Aș fi vrut să atașez review-ului mai multe fotografii cu interioarele caselor, însă nu am putut face pentru că multe locuințe erau încuiate, iar unele dintre cele deschise aveau paznici care nu dădeau voie să facem fotografii.

       Mulțumesc pentru lectură și vot!


    tata123 » mesaj pers
    [31.01.18 - 11:46:27]

       @Mitica49: Superb... totul.

       Iată ce scria H. H. Stahl în revista „Sociologie Românescă” din mai 1936 privitor la întemeierea muzeului de pe malul lacului Herăstrău:

       Nu a fost echipă de țărani care să lucreze una la fel cu cealaltă. Ci, fiecare își avea meșteșugurile ei. Fel și fel de chipuri deosebite de a încheia lemnul, de a bate vălătucii, de a așeza stuful ori împleti nuelele. A fost un spectacol care a părut fermecător chiar sătenilor înșiși. Mai mare dragul ți-era să-i vezi cum dădeau din când în când o raită pe la vecini să vadă, ei ce fac? Și-apoi stau de se mirau, uneori cu ciadă, alteori cu mândrie, la ce fac alții. Ce poate fi mai ciudat de fapt, decât întâlnirea laolaltă a meșterilor stufari din Tulcea, care își ridică gospodăria lor, foarte frumoasă dealtfel, doar din chirpici, din ciamur și din stuf, cu a meșterilor cioplitori de lemn, sau a clăditorilor în piatră? Dar până la urmă, cum e săteanul tradiționalist, fiecare s-a împăcat cu gândul că o casă adevărată, ceeace se chiamă casă de gospodar, este aceea a lui. Celelalte sunt ciudățenii. „Bieții oameni; clădesc și ei din pământ dacă n-au pădure” spuneau oamenii de munte. Și „ăștia își fac bârlog ca ursul din pădure” răspundeau cei de la baltă...

       Fără să o vrem, în Muzeul nostru am izbutit să scoatem la iveală un lucru pe care nu îl înțeleg destul de mulți, nici astăzi încă. Anume, am izbutit să arătăm una din cele mai mari mândrii ale neamului românesc o mândrie pe care nu o puteam avea decât noi și nici un alt popor: anume aceea că reprezentăm cea mai mare și mai întinsă civilizație țărănească din câte se află. Toți sătenii aceștia, de oriunde ar fi, din Basarabia sau Banat, din Maramureș sau din Dolj, se înțeleg unii cu alții: vorbesc aceeași limbă, au aceleași obiceiuri, aceleași feluri de a prețui viața și de a pricepe frumosul, acelaș fel de a-și întemeia gospodăria, în ciuda faptului că n-au un șablon de imitat și, deci, nimic nu este leit cu altceva, ci totul este viu, spontan, puternic, întocmai ca viața însăși. După cum nu e frunză de stejar care să semene leit cu altă frunză de stejar, asemeni niciun colț de țară nu e ca alt colț de țară. Totuș simiți limpede și puternic, că este aceeași țară. Și că isvorul viu al acestei vieți de creație românească țâșnește de orișiunde un harnic fântânar încearcă să-și pue troița de fântână, pe tot întinsul ogor românesc. Aceasta este învățătura cea mare pe care o poate, da cui știe să înțeleagă Muzeul satului românesc.


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 600 PMA (din 2 voturi)]
    Mitica49 » mesaj pers
    [31.01.18 - 12:13:10]

       @tata123: Ca întotdeauna, în ecourile ce le postezi la articole, completarea este foarte bună și la obiect.

       Mulțumesc pentru lectură, vot și ecou!


    mishu » mesaj pers
    [21.02.18 - 21:59:44]

       @Mitica49: Un muzeu pe care l-am revizitat dupa multi ani, in toamna lui 2016 si pot spune ca m-a incantat, atat muzeul dar si multimea de vzitatori intr-o zi lucratoare.

       Este un muzeu care poate fi vizitat in orice anotim furnizandu-ti aceasi mare satisfactie de a a vedea o particica din satul romanesc.

       Felicitari, votat cu mare drag.


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 600 PMA (din 2 voturi)]
    Dan&Ema » mesaj pers
    [16.04.18 - 20:53:51]

       👍


    9 ecouri scrise până acum la acest articol. ASCUNDE ECOURILE


    Data ultimei actualizări (CACHE): 20.04.18 -- 01:01:59

    Pentru a accesa versiunea curentă, „la secundă” -- logați-vă (mai jos) sau creați-vă cont


    AVEȚI cont pe AFA? — vă puteți autentifica mai jos

    UTILIZATOR
    PAROLA

    Dacă nu mai tineți minte numele sau parola - folosiți facilitatea "Recuperare date cont"

    Nu aveți cont pe sait? — vă puteți crea rapid unul: click aici

    Alte impresii din această destinaţie:
    VEZI toate impresiile scrise despre această destinaţie
    TOP

    versiunea DESKTOP (non-mobile) # HOME (mobile)

    pagină generată in 0.162122964859 sec