mobile WEB  #  #EXCURSII şi CĂLĂTORII [GRECIA]
[versiune pentru dispozitive mobile]
vers. DESKTOP
Descoperă Peloponezul

Septembrie în Peloponez. Prin munţi spre Golful Argolic

Ilustrație muzicală - fond sonor/video consultare impresii:
a fost acolo: Carmen Ion
  • DIN: București
  • în SEP-2015
  • CASETA TEHNICĂ

    SCURTĂTURI:
    Urmare de aici

    „Întreaga dimineaţă petrecut-am în jurul citadelei,
    luând-o din capătul umbrit al ţărmului,
    verde şi fără lustru – piept de păun ucis –,
    acolo unde marea ne-a primit cu braţele deschise.
    Pe latura însorită a plajei lungi, pustii,
    cu luminiţe sclipind în diamante când se izbesc de zidurile ’nalte,
    nicio fiinţă vie nu adastă, gâştele sălbastice s-au dus
    iar regele din Asini, pe care încercăm de doi ani să-l găsim,
    necunoscut, uitat de toţi, până şi de Homer,
    o vorbă doar a aruncat poetul în „Iliada”, şi nici aceea sigură,
    regele deci fost-a azvârlit aici precum o mască mortuară aurie.

    Giorgos Seferis (1900-1971), Regele din Asini

    Et in Arcadia ego

    În antichitate, în ţinutul Arcadiei, situat în partea centrală şi de est a Peloponezului, vieţuia un popor de păstori pe care poeţii vremii îl considerau a fi fără de prihană. Din acest motiv l-au şi ales ca loc pentru întâlnirile lor iar legenda spune că după plecare ei exclamau cu bucurie şi nostalgie „Et in Arcadia ego”, adică „Şi eu am trăit în Arcadia”. Expresia a fost făcută celebră de pictorul francez Nicolas Poussin (1594-1665), care a folosit-o ca epigraf la tabloul intitulat „Păstorii din Arcadia”, şi a fost preluată de Goethe ca motto la volumul „Călătorie în Italia”, de Schiller în poemul „Resemnare” sau de Al. Odobescu în deschiderea unui capitol din „Pseudo-kynegetikos”. Iar Coşbuc şi-a încheiat poezia „Atque nos” astfel: „Şi-mi vine să-mi înalţ fruntea şi s-o scutur veselos / Şi să strig în lumea largă: «Et in Arcadia nos! »”

    Am păşit şi eu pe acest tărâm de vis al vieţii paşnice, tihnite, şi, aidoma vechilor poeţi, am simţit o mare bucurie şi fericire. Puţine locuri din cele pe care le-am văzut la viaţa mea pot rivaliza în splendoare cu peisajele Arcadiei. Cu toate că unele privelişti mi-au dat fiori!

    Părăsind Monemvasia (vezi impresii), ne-am întors în orăşelul Skala, pe care-l străbătuserăm în aceeaşi zi în drumul de la Mistras la Monemvasia. Harta noastră arăta că undeva pe acolo trebuia să cotim la dreapta către Leonidio, dar am ratat ieşirea. Am oprit pe strada principală pentru a cere indicaţii şi am avut surpriza să descoperim o agenţie „travel express” cu afiş de transport autocar (scris în româneşte) din România în Grecia contra sumei de 60 euro. Ce mică e lumea!

    Românca de la firmă ne-a lămurit ce trebuia să facem, aşa că am întors maşina şi de data aceasta, fiind mai atenţi, am descoperit indicatorul care ne promitea că ne duce la Jerakion, care pe harta noastră apărea ca Gerakini. Nu e, de altfel, pentru prima oară când suntem derutaţi de denumirile localităţilor greceşti: pentru că grecii „se încăpăţânează” să-şi păstreze alfabetul, transcrierea cu caractere latineşti creează uneori probleme. Că „Veroia” e „Veria”, că „Neoi Pori” e „Nei Pori” etc. ne-am prins de mult, dar între „Jerakion” şi „Gerakini” parcă e diferenţa cam mare.

    Rezultatul? Tot drumul am stat cu sufletul la gură (mai ales eu, căci Adrian merge pe principiul sănătos că orice drum duce undeva...), de teamă să nu ne rătăcim. De ce? Pentru că pe şosea nu sunt indicatoare. Drumul nu e în totalitate marcat şi pe unele porţiuni şoseaua e ruptă. De la Skala la Leonidio sunt circa 100 km şi trebuie să recunosc că am ales la întâmplare drumul. În Monemvasia, stând la o plăcintă şi un frappé, ne-am uitat pe hartă şi eu am zis: „Uite o şosea care duce spre mare şi pe ţărm sunt o mulţime de staţiuni. Ce-ar fi s-o luăm pe aici, în loc să ne întoarcem la Sparti şi de acolo la Tripoli pe autostradă, şi mai departe la Nafplio şi Tolo? ” Şi Adrian a zis „da”. Şi uite aşa am pornit pe un drum despre care nu ştiam nimic...

    Dragii mei, vă spun cu mâna pe inimă că mi-am blestemat zilele! Şi m-am jurat că-n următorii zece ani n-o să mai merg cu maşina decât de la Bucureşti la Slobozia (unde am rude), pe Autostrada Soarelui!

    Cei 100 km prin munţii Parnonas, cu înălţimi de peste 1.500 m, i-am parcurs în aproape două ore, timp în care am stat cu dinţii încleştaţi şi tremurând de frică. Nimeni pe şosea, serpentină după serpentină în ac de păr, când ziceam „hai c-am scăpat de muntele ăsta”, hopa! , în faţă răsărea altul, numai suişuri şi coborâşuri. Chiar dacă aş fi fost cu mintea la fotografii, tot nu le-aş fi făcut, pentru că efectiv n-ai unde să opreşti maşina, decât în mijlocul şoselei, cu riscurile care decurg dintr-o asemenea manevră. Nu există refugii, de parcări nici nu se pune problema. Sigur, am şi mărunţit niţel din buze la adresa soţului, care refuză instalarea unui GPS, pe motiv că-l enervează şi-i distrage atenţia...

    Dacă vă veţi uita pe o hartă Google, veţi vedea că pe şosea apar nişte localităţi. Greşit, nu sunt pe şosea, ci pe nişte drumuri secundare şi nu sunt semnalizate. Nici măcar Gerakini sau Jerakion, cum i-o zice! , nu e pe şoseaua asta, ci lateral în dreapta. Singurul sat prin care am trecut a fost Kosmas, la 1.150 m altitudine, aşa cum aveam să aflu cercetând (ulterior) pe net. Într-adevăr, frumos de tot peisajul şi satul, cu o piaţă umbrită de platani şi cu câteva taverne unde localnicii stăteau la taclale sorbind tacticos din sticlele cu apă, probabil în aşteptarea cinei pregătită de neveste acasă... Se spune că în Kosmas aerul e atât de curat, de nepoluat, încât de pe o creastă se poate vedea insula Spetses. În fine, aici am reuşit să fac 1-2 fotografii, nu prea grozave.

    După Kosmas se intră în defileul Dafnon. Râul curge undeva jos dar cu geamul deschis se aude, semn că e destul de vijelios. Am reuşit şi aici să fac o poză. Şi la un moment dat munţii s-au terminat şi am intrat într-o zonă de şes, apropiindu-ne de mare. Dar aventura nu s-a sfârşit aici...

    Fac însă o mică pauză în incursiune pentru a vă sfătui din toată inima să vizitaţi această regiune a Peloponezului. Dacă aveţi timp şi nu vă e frică de înălţimi şi serpentine, n-o ocoliţi! Peisajele sunt mirifice. Iar satele nu pot să fie decât nişte mici bijuterii neatinse de turismul agresiv practicat în alte locuri în Grecia. În plus, în apropierea acestei rute se găsesc şi atracţii de altă factură, istorică şi religioasă, precum biserica Moni Panagias Elonis sau castelul de la Gerakini.

    Să ne continuăm însă drumul.

    Şi vom ajunge în apropierea mării, la Leonidio, un orăşel somnoros, cu străzi atât de înguste încât e de mirare că maşinile se pot strecura. E amplasat într-o regiune mai degrabă agricolă decât turistică, deşi există un port şi o plajă – „Plaka” – spre care te îndreaptă un indicator. Leonidio e recunoscut pentru vinetele cultivate, ca şi pentru roşii, mandarine, clementine, portocale şi – desigur – măsline.

    Pătrundem acum pe ţărmul Golfului Argolic – Argolikos Kolpos, de-a lungul căruia se înşiră, ca nişte mărgeluţe, sate/staţiuni cu câteva sute de locuitori, frecventate îndeosebi de greci sau de turişti străini cu gust pentru natură şi mai puţin pentru lux şi entertainment. De la Leonidio la Nafplio sunt vreo 80 km de drum de coastă, din care circa jumătate se parcurg pe o şosea aflată la înălţime deasupra mării şi cu serpentine care mi-au amintit de Coasta Amalfitană. Şi cu peisaje pe măsură (vezi foto)!

    O parte din micile localităţi de pe malul mării sunt „dublate” de sate aflate mai sus pe culmile dealurilor din spate şi unde lumea se ocupă în continuare cu agricultura. Nimic „fancy” în aceste staţiuni în devenire, doar plaje cu pietre, câteva taverne, 1-2 minimarketuri şi vile cu camere de închiriat. A, şi să nu uit de campinguri!

    Am trecut întâi prin Sabatiki, un sat pescăresc, apoi prin Livadi, unde am admirat din goana maşinii biserica cu turn cu ceas, cu hramul Sfintei Paraschieva, şi mai apoi micul port. A urmat Pera Melana, un sat tradiţional ridicat deasupra plajei Kissaka, după care am ajuns la Paralia Tyrou, numită aşa după Apollo Tyrites, zeul „responsabil” cu laptele şi brânza. Această „paralie” emite deja pretenţii de staţiune estivală.

    Aici ne-am oprit. De ce? Pentru că era aproape 6 după-amiaza şi ni se făcuse foame. După micul dejun luat în grabă înaintea plecării din Tolo nu mâncaserăm decât câte o plăcintă la Monemvasia. Am coborât aşadar din şosea, urmând indicatorul de localitate, şi ne-am trezit într-un sătuc foarte pitoresc, întins pe ţărm. Strada are de o parte marea şi plaja cu pietre mari (ca la Nisa, dacă tot m-am pornit cu comparaţiile), dar amenajată cu şezlonguri şi umbrele, şi de cealaltă mai multe magazine, vile şi taverne. Plus nişte bărci pescăreşti ancorate la mică distanţă de mal.

    O tavernă ne-a făcut cu ochiul. Avea câteva mese amplasate direct pe pietrele de pe plajă, care însă nu ne-au tentat. Pe terasă la ora aceea am găsit o singură masă ocupată de nişte greci. Ne-am aşezat şi am cerut pentru început cafea grecească şi apă. După care am întrebat în cât timp ne puteau pregăti ceva: am optat pentru tzadziki (preparat şi cu morcovi, foarte bun; 2,50 euro), sepie prăjită (o porţie zdravănă – 9,50 euro) şi musaka (soţul s-a declarat mulţumit; 7 euro). Şi dacă tot trebuia să aşteptăm un sfert de ceas, am scos din portbagajul maşinii papucii speciali, ca să nu ne accidentăm pe pietre, şi am făcut o baie în mare. A picat la ţanc băiţa, la fel şi mâncarea şi serviciul excelent oferit – cum altfel? – de o familie extrem de amabilă.

    Începea să se însereze şi ne-am mobilizat pentru parcurgerea ultimei porţiuni de drum. După Paralia Tyrou am trecut prin Agios Andreas, întemeiat de puţină vreme de locuitorii din Prastos, satul „din deal”, apoi prin Paralio Astros, altă creaţie recentă, dar a unui oraş mai mare – Astros.

    După Astros am pătruns într-o regiune de şes mlăştinoasă şi am dat bice, pentru că se înnoptase. Înainte de Nafplio am trecut prin alte două sate: Nea Kios şi Mili sau Myli. Presupun că primarii lor, nişte oameni ambiţioşi probabil, au dorit să le transforme în staţiuni în toată puterea cuvântului, drept care au plantat palmieri, duşuri şi stâlpi de electricitate pe plajele cu pietre, incredibil de inguste. Am însă impresia că turiştii nu s-au prea înghesuit.

    Pe malul vestic al Golfului Argolic, în Argolida

    Continuând să înaintăm pe şoseaua de coastă, după Nafplio se intră pe latura vestică a golfului, mult mai dezvoltată şi mai cunoscută de turişti. Perla ţărmului este aici, fără îndoială, Tolo, asupra căruia nu voi mai zăbovi acum, căci am scris un review separat (vezi impresii).

    Traseul pe care vi-l voi prezenta în continuare l-am parcurs într-o altă zi, în drum spre Insula Spetses, despre care voi scrie în articolul următor. Promit!

    Mi s-a părut însă firesc să vă împărtăşesc aici impresiile de pe coasta vestică a Golfului Argolic, pentru a vă face o imagine cât mai completă asupra zonei şi a vă facilita o comparaţie între cele două ţărmuri.

    La drum, deci, din Tolo către Kosta, locul de îmbarcare spre Spetses. Slavă Domnului, cei circa 85 km care le despart sunt infinit mai uşor de parcurs decât drumul prin munţii Parnonas din Arcadia şi chiar decât şoseaua de coastă de pe ţărmul estic al Golfului Argolic. Nişte dealuri domoale, plantate cu nelipsiţii măslini, şi câteva serpentine largi – floare la ureche!

    Trecem mai întâi prin Paralia Asinis, plaja localităţii Asini, situată mai în interior şi cunoscută încă din antichitate: Homer a menţionat-o în „Iliada” iar ruinele acropolisului (Kastraki) pot fi vizitate. Deocamdată Paralia e la începuturi şi abia a pornit să se dezvolte, dar plaja lungă şi relativ lată, cu porţiuni de nisip şi altele cu pietricele, va atrage – sunt convinsă – pe viitor destui turişti.

    Ne continuăm drumul spre Drepano, un sat liniştit care mi-a plăcut mult, ascuns printre livezi de portocali şi lămâi, cu taverne tradiţionale, camping, pensiuni şi o plajă cu nisip şi pietricele, amenajată cu umbrele şi şezlonguri. În câţiva ani, dacă se vor găsi bani pentru investiţii, va deveni cu siguranţă o atracţie.

    Următorul pe listă este pitorescul Vivari, port la lagună, cu vase pescăreşti şi câteva iahturi ancorate în apropierea plajei cu pietriş dar bine amenajată.

    Traversăm apoi fără să ne oprim alte câteva localităţi înşirate pe litoral – Paralia Irion, Salanti, Kilada –, pentru a ajunge la Porto Heli sau Porto Cheli, o staţiune mai animată, port natural cu atmosferă cosmopolită, plin de bărci pesăreşti dar şi de iahturi, de vile, hoteluri şi taverne, şi cu o plajă de nisip ademenitoare.

    Dar nu aici ne-am oprit. Am mers încă preţ de câteva minute, până ce am dat de un indicator care ne anunţa că mai avem 1,5 km până la Hinitsa Bay, loc recomandat călduros de un amic. Aşa după cum o arată şi numele, e un golf natural, unde grupul AKS a construit un hotel de patru stele (are un altul şi la Porto Heli). Da, arată foarte bine: plajă cu nisip (deşi majoritatea oaspeţilor preferă şezlongurile de pe iarbă), piscină şi pool bar, grădini îngrijite, flori multe, o parcare generoasă şi mai ales o apă limpede precum cristalul şi cu intrare lină. Ce altceva ţi-ai mai putea dori? Aşa că dacă buzunarele vă ţin, AKS Hinitsa Bay vă stă la dispoziţie.

    Şi cu aceasta drumul nostru pe coasta Golfului Argolic s-a încheiat. Între cele două ţărmuri diferenţele sunt mari: ţărmul estic, mai sălbatic, mai puţin turistic, dar cu peisaje de vis, linişte şi multe atracţii pentru iubitorii de natură, contrastează cu cel vestic, mai comercial, mai animat, cu mai multe posibilităţi de distracţie. Ambele merită toată atenţia şi decizia depinde de preferinţele fiecăruia; eu nu pot decât să vi le recomand.

    Următoarea oprire în periplul peloponeziac va fi, aşa cum am promis, Insula Spetses.

     

    Webmaster, rog ataşaţi următoarea ilustraţie video-muzicală: https://www.youtube.com/watch?v=Rjbrg2Hf2jQ

    Citeşte şi continuarea aici
    Articol încărcat de Carmen Ion in [02.11.2015 / 17:29:11]

    [validat & publicat in 02.11.15 / 18:42:53]

  • VIZUALIZĂRI: 2935
  • Foto atașate (se deschid în pg nouă)

    + 41 alte poze Vezi pozele

    EVIDENTIAȚI IMPRESIILE CU ADEVĂRAT UTILE!
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std)    32400 PMA (din 37 voturi) show/hide
    NOTĂ: Datorită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    VOTEAZĂ ŞI TU!

    F.UTIL/F.BUNUTIL/BUNNU-MI PLACE

  • Ai fost acolo? - Scrie impresii / Incarcă foto
  • Dorești să întrebi/discuți ceva referitor la impresiile încărcate de "Carmen Ion"? - folosește rubrica Ecouri (de mai jos)
  • 8 ecouri scrise până acum la acest articol. ASCUNDE / ARATĂ ecourile

    ECOURI SCRISE LA ACEST ARTICOL:
    Dan-Ioan » mesaj pers
    [02.11.15 - 22:50:26]

       @Carmen Ion -

       M-am blocat în Regele din Asini, în Nobelul grec de fapt și-am vrut să-i recitesc poeziile, „Cele mai frumoase poezii”. Cărțulia cu supracoperta în dungi albe si albastre cumpărată în anii ‘60 n-am mai găsit-o. Așa mi-a fost să fie! „Destinul nostru, plumb topit, /Nu poate să se schimbe; /Am aruncat plumbul în apă/Deși pe cer s-aprind stelele. ” În traducere liberă: Ai citat din bibliotecă/Sau din internet?/Poți să-mi dai un link? :)


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 300 PMA (din 1 voturi)]
    Carmen Ion CONSILIER AFA / GRECIA » mesaj pers
    [03.11.15 - 08:32:41]

       @Dan-Ioan - Seferis a fost într-adevăr tradus în româneşte, dar se pare că nu şi poemul "Regele din Asini".

       Varianta folosită de mine drept motto este o traducere proprie după versiunea în limba engleză.

       Dacă vrei să reciteşti din poeziile sale, iată două linkuri:

       poetii-nostri.ro/giorgios ... feris-autor-117 , poezii.citatepedia.ro/de. ... Giorgos+Seferis

       Şi încă un link către "Ultima zi" în traducerea lui Nichita Stănescu: crispedia.ro/Ultima_zi__d ... ecieri_critice_

       Mulţumesc pentru vizită, ecou şi vot.


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 600 PMA (din 2 voturi)]
    Carmen Ion CONSILIER AFA / GRECIA » mesaj pers
    [03.11.15 - 09:10:46]

       Webmaster, aruncându-mi acum ochii pe articol pentru a răspunde ecoului lui Dan-Ioan am observat o greşeală mare cât roata carului în al doilea subtitlu: nu este "Pe malul vestic al Golfului Argolic, în Arcadia" ci "Pe malul vestic al Golfului Argolic, în Argolida".

       Mea culpa!

       E posibil să corectaţi greşeala?

       Mulţumesc.


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 300 PMA (din 1 voturi)]
    webmaster70 » mesaj pers
    [03.11.15 - 09:14:10]

       @Carmen Ion - Corectat.


    Carmen Ion CONSILIER AFA / GRECIA » mesaj pers
    [03.11.15 - 09:30:13]

       @webmaster70 - Mulţumesc.


    calatorul » mesaj pers
    [03.11.15 - 09:45:22]

       Foarte frumoasa relatare, si pozele minunate ma lupt sa le deschid pe toate sa le vad, felicitari pentru vacanta incitanta si locurile vazute. Si d/lui Adrian, desi nu/l cunosc decat din relatarile dvs. si cateva franturi de poze, felicitarile mele personale pentru principiul orice drum duce undeva, care si mie mi/e la fel de drag. Iar cu toata ingrijorarea cu care ati parcurs drumul pustiu prin munti, daca nu ar fi fost asa, ce am mai fi povestit noi pe aici, pe autostrada de la Tandarei la Ciulnita, ca am fost, am vazut, am venit?

       Am patit si eu acum vreo zece ani ceva similar, cand am traversat Grecia in diagonala cu nevasta si doua copile minore, de la Volos la Meterore si apoi pana la Igoumenitza. Prima parte a drumului, de pe coasta de est pana la Trikala ne/a prins seara pe niste campii pustii si am avut sansa sa gasim o masina oprita, care ne/a confirmat ca mergeam pe drumul cel bun. A doua zi, dupa sederea de o noapte de la Trikala si vizitarea Meteorelor, pe la pranz am pornit spre Ioannina cu destinatia finala Igoumenitza, desigur pe drumul vechi, caci autostrada Egnatia se construia. Drumul parea scurt pe harta, care e plana, nu aveam AFA si nu am gasit nici alte opinii, dar a fost o adevarata incercare. Eu am fost incantat de drum, desi pe portiunea de la Meteore la Ioannina pe care am parcurs/o in cateva ore, nu cred ca am mers in linie dreapta mai mult de 3 m pret de 200 km. Este vechiul drum care strabatea muntii Pind, pe cea mai inalta trecatoare alpina din Grecia, si prietenii cu care eram au oprit masina ca ametisera de atatea serpentine. Si desi la o curba stransa un autocar nebun mi/a strambat retrovizoarea, eu am mers mai depaarete incetisor, cu geamurile lasate jos, ascultand greierii cantand in linistea dealurilor arse de soare. MInunat, magnific. Anul trecut am refacut drumul spre Lefkada, pe autostrada, magistral drumul, dar nu mai avea farmecul acela al calatoriei prin tinuturi necunoscute, aproape de tine si imbietoare. Of, vacantele astea!


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 300 PMA (din 1 voturi)]
    Carmen Ion CONSILIER AFA / GRECIA » mesaj pers
    [03.11.15 - 10:31:42]

       @calatorul50 - În primul rând, mulţumesc pentru ecou şi vot.

       Adevărat, ce ne-am face fără "aventuri" pe şosele? Ce am mai avea de povestit pe AFA? ...

       Apropo de drumul vechi Ioannina-Meteore-Volos, noi l-am făcut în 1991, în primul concediu-circuit în Grecia. Eram un grup de 11 persoane (3 familii cu copii între 11 şi 15 ani) şi închiriasem din România un microbuz cu şofer, un Mercedes care s-a dovedit a fi vechi de 10 ani şi cu 600.000 km la bord. În aceste condiţii, din planificarea făcută de mine, cu etape de parcurs, obiective de vizitat etc. s-a cam ales praful, căci biata maşină gâfâia de zor la toate urcuşurile şi când prindea 60 km/oră era motiv de mare sărbătoare.

       Pe drumul de care am pomenit a fost nevoie să ne oprim de câteva ori înainte de Meteore căci motorul fierbea. Eram cu mult mai tânără atunci şi serpentinele nu mă speriau aşa de tare ca cum, dar tot am stat cu inima cât un purice.

       Dar totul a fost dat uitării în clipa când am zărit în depărtare, răsărind din nimic, dealurile pe care stau cocoţate mănăstirile.

       O tempora!


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 750 PMA (din 3 voturi)]
    calatorul » mesaj pers
    [03.11.15 - 11:39:38]

       @Carmen Ion - Si eu multumesc pentru raspuns, se pare ca aventurile raman in amintire ca o frumoasa drumetie. Noi cel mai greu traseu l/am facut de la Meteore la Ioannina si apoi ceva mai usor pana la Igoumenitza, spectaculos, fabulos, unii se tineau cu mana de ochi sa nu vada prapastia. Dar soseaua ok marcata semnalizata circulata, mai putin un autocar bezmetic. Dupa Ioannina am gasit franturi de autostrada deschise, le-am abordat dar erau fara indicatoare si am avut surpriza ca un sofer dintr-o parcare sa se ofere sa ne conduca pana la Igoumenitza, cu indemnul follow me. Dar cand s-a urcat intr/un Ferrari rosu pe noi ne-a pufnit rasul, omul a inteles si si-a luat la revedere zambind, dupa care a disparut in zare in cateva secunde. Iar noi am plecat agale la drum in Loganul nostru cel nou continuand o calatorie memorabila, iata si dupa 10 ani. INtre timp cu aceeasi masina am fost in Creta cu ferry, iar acolo pe niste coclauri bezmetice, mai am nisip prin tablele usilor. Ne-a dus in Turcia pana la Fethiye, in Austria pana la Salzburg peste Alpi si in Italia pana la Napoli, fara nicio problema. Inca mi-e greu sa ma despart de ea, desi a cam obosit, dar prin tara face fata cu brio tuturor drumurilor montane sau rurale. Iar dvs. va doresc alegeri inspirate si vacante minunate.


    Puteți EVALUA ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
    [punctaj crt: 50 (pma.std) + 450 PMA (din 2 voturi)]

    8 ecouri scrise până acum la acest articol. ASCUNDE ECOURILE


    Data ultimei actualizări (CACHE): 16.09.19 -- 08:07:51

    Pentru a accesa versiunea curentă, „la secundă” -- logați-vă (mai jos) sau creați-vă cont


    AVEȚI cont pe AFA? — vă puteți autentifica mai jos

    UTILIZATOR
    PAROLA

    Dacă nu mai tineți minte numele sau parola - folosiți facilitatea "Recuperare date cont"

    Nu aveți cont pe sait? — vă puteți crea rapid unul: click aici

    Alte impresii din această destinaţie:
    VEZI toate impresiile scrise despre această destinaţie
    TOP

    versiunea DESKTOP (non-mobile) # HOME (mobile)

    pagină generată in 0.0835659503937 sec