Minivacanța de 1 Decembrie a fost o ocazie pentru a (re) vedea locuri din Moldova de peste Prut. Am plecat din Iași patru persoane, cu mașina unui prieten; o primă realizare a fost faptul că ne-am întors tot patru, în ciuda degustărilor (organizate sau spontane) la care am participat :).   A fost un alt fel de vacanță. Unele dintre locurile prin care am ajuns mai fuseseră vizitate de unii dintre noi - așa că nu ne-am propus neapărat să vedem intensiv și extensiv diverse [...] — citește

“Numele tău nu e cunoscut, fapta ta e de neuitat. ” “Noi n-am dispărut... Iarbă și grâu ne-am făcut. ” “Ei au căzut cu toții pîn la unul s-au stins în luptă... ” “Aici e foc, aici e moarte, / Dar n-am ce-i face că-i război. ” “Din marea bătălie / Ce-am câștigat-o noi, / S-au întors la vatră / O mână de eroi. ” “Nimeni nu-i uitat, / Nimic nu se uită. ” Acestea sunt doar o parte dintre inscripțiile de pe plăcile din granit negru așezate pe [...] — citește

Într-un sfârșit de săptămână (de vineri de la ora 03.00 până duminică ora 23.00) am fost cu un grup de turiști într-un circuit pe traseul Pitești – București – Buzău – Vama Albița – Crama Mileștii Mici – Chișinău – Cetatea Hotin – Cernăuți – Mănăstirea Putna – Cetatea Neamț – Piatra Neamț – București – Pitești. A fost un circuit destul de obositor, sincer ar fi trebuit inca o noapte de cazare. Cazările au fost făcute la Chișinău (Hotel [...] — citește

Al doilea meu sejur petrecut în Republica Moldova l-am împărţit în două etape, prima etapă în centrul ţării, iar a doua în partea nordică. Spre deosebire de zona centrală partea de nord a ţării este mai „aerisită”, nu există atât de multă aglomeraţie şi agitaţie. Din păcate este şi mult mai săracă. Dacă în zona centrală şi chiar în sud est am întâlnit multe maşini noi şi scumpe, în nord am întâlnit multe maşini vechi, unele de pe timpul URSS, mărci [...] — citește

O datorie de onoare Începând cu anul1990 am vizitat multe ţări trecând peste mări şi uneori peste oceane, în unele de câteva ori, niciodată nefiind suficient pentru a spune că am văzut destul. Era şi o anumită grabă în trânta cu timpul care alerga peste ani. Cât despre România, până în 1989 am bătut-o la pas, cu trenul în circuit, cu autobuzul, din 1967 cu Dacia 1100, mai târziu cu Lada, Dacia 1300 şi altele. Mi-am cunoscut ţara dormind în cort cu copiii cărora [...] — citește