Cred că am în ADN-ul meu ceva gene de pelican. Îmi place să mănânc pește din toate pozițiile, gătit oricum: fiert, prăjit, fript, uneori chiar și crud. Am și unele deprinderi în a-l găti care să compenseze faptul că habar n-am să-l prind: n-am pus vreodată râmă-n ac, nu fac parte dintre cei ce pot sta, cu orele, să ginească o plută, să-nțep peștele și să-l scot din mediul lui natural. Plus că, dacă merg cu cineva pe baltă, la pescuit, și ăla nu mă lasă să [...] — citește

Scurtă divagație despre apă. Total inutilă Despre Vrancea pomenim mai ales când vorbim de vin. Mai este încă vorba aia că-n Vrancea dacă ceri un pahar cu apă nu-ți va da nimeni, vei primi un pahar cu vin. Eu vă spun să nu vă luați după ea, dacă veți cere un pahar de apă e posibil să nu primiți. Dar, cert, nimeni nu vă va da, gratis, vreun pahar de vin, luați-vă gândul! În schimb, dacă veți dori să cumpărați vin abia atunci veți primi apă, dreasă cu zahăr, [...] — citește

Unde este : În zona de lângă Mărășești. Mănăstirea Buciumeni are importanță în areal, chiar dacă, geografic vorbind, e la vreo 35 de km de orașul istoric. Plus că e pe malul celălalt al Siretului și e și în alt județ, Galați. Mă rog, nu e vina mănăstirii treaba asta, nu toți pot fi vrânceni! Cum se ajunge: Din Mărășești, pe DN 24 spre Tecuci, la intersecția spre Nicorești se face stânga, pe DJ 252, apoi, mai departe, spre Buciumeni. Atenție, chiar la intrarea [...] — citește

Chiar înainte cu câteva zile de a pleca în concediul petrecut în Moldova și Bucovina am găsit pe Internet un material interesant despre un loc inedit situat în apropiere de orașul Adjud. La circa 14 km distanță de micuța urbe vrânceană se află localitatea Păunești, așezare cu aproape cinci sute de ani vechime documentară. În centrul satului se află un ansamblu unic de fântâni cu ciutură și cumpănă, inedit prin numărul surselor de apă și concentrarea lor într-un [...] — citește

După ce ai vizitat Mănăstirea Sihastru, dacă te îndrepți spre Tecuci-Tișița prin Nicorești, treci pe lângă Mănăstirea Buciumeni. În stânga șoselei asfaltate, la margine de pădure deasă, o poartă de lemn sculptat este semnul că ai ajuns la sfântul lăcaș. Doar 5 km despart cele două mănăstiri, ambele situându-se lângă șosea, fără nevoia de a accesa drumuri laterale, prost întreținute. Din poartă, în urcuș ușor, se ajunge în parcarea mare de la intrarea în [...] — citește