Bun gãsit! De eşti curios, de ai copii dornici de cãlãtorii temporale, de vrei sã descoperi momente din cele patru revoluții industriale (a cincea se petrece acum) sau dacã vrei doar o incursiune în câteva domenii indistriale si profesionale ale Danemarcei atunci Muzeul Industriilor din Horsen e o alegere bunã! Pe locul unei foste fabrici locale, în câteva clãdiri am vizionat sau pus in functiune utilaje si masini unelte, am interactionat cu animatorii muzeului (pensionari [...] — citește

Nu ne-am trezit prea de dimineață, că nu era cazul. Locația vizată, parcul național danez Vaderhavet are un specific aparte: condiționarea accesului dată de flux și reflux. Parcul include și trei insule: Fano, Romo si Mando (care se citește Man’iu, că la ei „d” în cuvânt e consoană mută, drept pentru care nu mă prind de ce o mai scriu). Pe de o parte, multe dintre speciile de păsări care cuibăresc aici și focile nu pot fi văzute decât la flux, când sunt nevoite [...] — citește

In nord-vestul insulei Seeland Din Copenhaga, dupa aproximativ 15km, am ajuns la muzeul in aer liber, Frilandmuseet, un muzeul al satului. Acesta este deschis de marti pana duminica intre orle 10-17, cu intrare libera si posibilitatea de ati lua un carucior in care sa-ti cari bagajul sau copilul. Muzeul reuneste circa 40 de ferme, case, ateliere si o moara de vant. Casele au fost aduse din diferite zone scandinave si reprezinta locuintele sau activitatile diferitelor clase sociale. Printre [...] — citește

In sudul capitalei Am plecat din Coenhaga (vezi impresii), imediat dupa micul dejun si prima oprire a fost in satul Dragor. Localitatea este mica, dar foarte pitoreasca. Casele acoperite cu stuf, curtile pline de flori te duc cu gandul la povestile din copilarie, scrise poate chiar de H. C. Andersen. Ne-am plimbat catva timp pe stradutele pietruite, prin portul plin de barcute si am ajuns in piata civica cu magazine si un pic mai multa forfota. Pana aici aveam impresia ca suntem singuri in [...] — citește

Cu câteva minute înainte de a decola spre Polul Frigului, mă încearcă un soi de emoţie, nu pentru zborul în sine, cât pentru cei doar zece, doisprezece pasageri din sala de îmbarcare. Mă întreb dacă este doar o întâmplare sau dacă nu sunt printre puţinii călători ce se încumetă să-şi petreacă aproape o săptămână în lumea rarefiată din jurul Polului Arctic. O lume aflată, cel puţin metaforic, la mii de ani distanţă de cei care trimit oameni în Cosmos. Mă [...] — citește