Am plecat din București foarte devreme de pe Otopeni iar la ora 10 și un pic dimineața am aterizat pe aeroportul din Málaga. De aici am luat trenul de cercanias linia C1 și am mers până la capăt 3 stații (la gara centrală Maria Zambrano). În apropiere de această gară se afla și stația de autobuze interurbane din Málaga. Am mai pierdut cateva ore pe străzi / magazine și pe la ora 13 am luat autobuzul spre Cádiz. Se poate ajunge și cu trenul, dar nu am mai găsit [...] — citește

Dimineața următoare plecăm amândoi în explorare tot din Barrio de la Vina. Îl găsim curat, parcă spălat și apretat, cu străzile înguste mai liniștite decât seara trecută. Ajungem în Plaza San Antonio, unul din punctele importante ale centrului vechi. Denumită în trecut Campo de la Jara, după numele unei fântâni din apropiere, aceasta a devenit începînd cu secolul al XVIII-lea principala piață a orașului, locația festivalurilor și evenimentelor locale importante. [...] — citește

Despre Cádiz știam că este cel mai vechi oraș european locuit continuu iar conform mitologiei grecești a fost fondat de Hercule, imediat după separarea cu mâinile sale a Europei de Africa pentru a-și îndeplini a zecea sa lucrare. Tot conform celor citite, de-a lungul istoriei sale multe civilizații antice au trecut prin „Micul pahar de argint” (sintagmă luată din lista parafrazelor care desemnează orașele): fenicieni, greci, cartaginezi, romani. De aici au plecat multe [...] — citește

Cazarea din Cadiz am ales a fi într-una din casele tradiționale din inima orașului. Pentru o și mai exactă amplasare, cartierul La Vina, cel mai vechi al orașului, unde localnicii pot fi întâlniți pe străzi în orice moment al zilei și bună parte din noapte la taverne, cu mâncarea și băutura pe masă. Au niște crâșme autentice, joase și pictate, cu mese deloc sofisticate, se dau comenzi strigându-și preferințele culinare către chelner sau direct spre bucătarul ce [...] — citește

Despre Cádiz, situat pe Costa de la Luz (coasta luminii), care ar fi cel mai vechi oraș din Europa, citisem odată o poveste frumoasă. Cum că acolo ar fi nesfârșite plaje la Atlantic și cele mai frumoase apusuri. Și pentru că eram la Sevilia, la doar 90 de km, ne-am gândit că nu i-o mai veni prea curând rândul dacă nu ne ducem acum și nu era de colea să ne băgăm și noi puțin picioarele în ocean. Așa că pentru a stoarce tot ce se putea de la ziua dedicată, am luat primul [...] — citește