Dupa aventurile pe care le avusesem cu hotelul din Matsuyama (vezi impresii) si datorita faptului ca ajunsesem pe intuneric, sotioara m-a somat ca la urmatorul hotel sa ajungem pe lumina zilei. Aveam de ajuns in Okayama. Dupa intamplarile de la podurile din Imabari, unde bagasem vreo 5 km pe jos, cu gentile-n spinare, consoarta-mi era ca o oala minune sub presiune, gata sa explodeze. Trebuia sa ma comport cu mare grija si atentie, daca nu vroiam sa apar la Stirile de la ora 5. Zisesem in [...] — citește