Santiago de Cuba este probabil cel mai sarac oras pe care l-am vazut, insa este intens. Oamenii (ca peste tot in est-ul Cubei) sint amabili si deschisi (atunci cind nu cresesc pentru sapun, ulei, sau alte ''indispensabile''), oameni care rid, oameni care te iau in brate pentru o fotografie, oameni mai sfiosi, ca femeia care era fascinata de faptul ca-i facusem o poza pe care o vedea imediat (i-am si trimis-o apoi cu posta si sper s-o fi primit cu bine). Lucra intr-o ''bacanie'' - un fel de [...] — citește