Meraki Apartments & Studios din Tolo, o cazare impecabilă!

TIPĂREȘTE

Uf! Review-urile de cazare mereu mi-au dat bătăi de cap, căci descrierea acesteia nu prea este punctul meu forte, dacă-oi avea vreunul! Însă, de data aceasta, chiar am ceva de spus, pentru că am „nimerit” o locaţie mai mult decât reuşită, care merită serios luată în seamă, ce mai, o recomand cu mâna pe inimă!

Odată conturată o destinaţie de vacanţă, începe procesul de căutări, care, de multe ori, ce-i drept, se prelungeşte destul, în ceea ce priveşte cazarea. Asta pentru că, deşi pretenţiile pentru mine şi soţul meu nu sunt deloc mari, noi nefiind nici pe departe nişte fiţoşi, cazarea trebuie să îndeplinească câteva criterii de bază de la care nu prea facem rabat. Şi cred că am dreptate când vreau ceva nu prea departe de plajă şi, eventual, aproape de centrul staţiunii, un loc primitor, îngrijit, curat şi nu în ultimul rând, scump. Ah, şi să nu uit, mă refer strict la cazările ce oferă condiţii pentru luat masa în sistem self-catering, având în vedere stilul nostru de a fi plecaţi cam toată ziua în afara hotelului, după ce vom fi luat un mic dejun copios în cameră, la o oră de dimineaţa foarte devreme, la care, de obicei, unităţile de cazare care-l oferă, nu-l servesc. Acestea fiind spuse, ca bază de pornire, să trecem la subiect!

Cum stabiliserăm Tolo ca destinaţie finală şi unică în Peloponez, m-am pus pe căutat încă de iarna, căci ştiţi voi vorba aceea cu „omul care-şi face iarna car”, e sfântă! Spre uimirea mea, date find criteriile după care am căutat, n-am găsit o ofertă prea diversă, ca-n alte zone din Grecia, dar m-am oprit după ceva analize la rece şi la cald asupra Meraki Aparments&Studios (căruia îi voi spune în continuare, pe scurt, doar Meraki), deoarece corespundea celor mai multe dintre cerinţele menţionate, mai puţin distanţa faţă de centru, care nu era prea mică, dar nici de speriat. Am făcut iniţial rezervare pentru zece nopţi (cu booking.com), începând cu 1 septembrie, după câteva luni, am plusat cu încă două nopţi şi cred că ar mai fi trebuit, dar...

Amplasare

Meraki, pe care-l ştiam situat lateral, aproape de marginea estică a micului Tolo, căci studiasem profund şi-aveam harta-n minte, n-a fost deloc greu de găsit la sosirea în staţiune. De fapt, am găsit totul aşa cum a fost prezentat pe cel mai mare site de rezervări din lume, fără nici o exagerare. Distanţa până la plaja cea mare din Tolo, Psili Ammos, nu era mai mare de 250 metri, până în centrul staţiunii fiind cam 500-600 metri. Aflat într-un areal cu multă vegetaţie, Meraki nu are vecini foarte apropiaţi, nici să nu se înţeleagă că ar fi fost izolat sau rupt de lume, însă conferă o anumită intimitate oaspeţilor săi, pe care sunt sigură că aceştia o apreciază la justa ei valoare. Pentru noi, ce ne deplasam cu auto propriu, a fost ideal, accesul din şi spre Tolo fiind foarte facil, imediat ieşeam în şoseaua principală.

Prezentare generală a complexului

Meraki, administrat de un cuplu de tineri încântători: Alexis şi Mania (nu Maria) foarte pricepuţi în a-şi conduce propria afacere de familie, se prezintă ca un ansamblu format din patru corpuri (blocuri) de clădiri, aparent independente unul faţă de celălalt. Fiecare dintre ele are parter şi etaj, şi câte trei-şase studiouri sau apartamente, aşa încât, în total, sunt optsprezece. Cele două de la extremităţi, colorate în galben, conţin câte şase studiouri, în celelalte două de la mijloc, vopsite în bleu aflându-se câte trei apartamente. Studiourile pot găzdui numai două persoane, apartamentele pot primi până la cinci. Un lucru interesant şi frumos în acelaşi timp, nemaiîntâlnit în altă parte, peste care nu pot să trec, este că fiecare studio sau apartament era botezat după numele unei flori, nume ce era trecut pe uşă alături de număr, aşa încât, noi, de pildă, am avut camera nr. 1 „Margarita”. Mai existau :Levanta, Rodia, Toulipa, etc. Accesul în toate camerele se făcea numai prin spate, şi la parter, şi la etaj, existând aici o comunicare între toate corpurile de clădire. Acestea au în faţa lor cea mai de preţ piesă a complexului: piscina foarte generoasă, elegantă, bine organizată şi locul de joacă pentru copii. Parcarea are un loc bine determinat în spate, la marginea proprietăţii către un camping şi este suficientă, chiar încăpătoare, pe timpul şederii noastre având grad de ocupare de peste 50% cu multe maşini închiriate. Accesul către parcare se face lejer, ocolind piscina prin lateral şi toate blocurile prin spatele lor.

Toate acestea sunt bine puse în operă într-o grădină de flori în care predomină bougainvillea mea iubită, amestecată printre palmieri, ficuşi, rodii, lămâi, duzi, cactuşi, etc. Aspectul general este unul mai mult decât agreabil, îngrijit, totul a fost gândit cu bun gust, în clasicul stil rustic grecesc de vile, astfel că, şi-n cazul în care nu ne-am fi propus să ieşim din Tolo, şederea aici ar fi fost foarte plăcută.

Piscina şi locul de joacă

După cum spuneam, piscina este punctul forte al complexului, locul central de întâlnire al oaspeţilor, acolo este şi recepţia, şi barul, şi terasa, şi locul de luat masa la mesele frumos amenajate pe-o parte a sa, pentru cei ce optaseră pentru micul-dejun ce era servit începând cu orele 9,00, ceea ce pentru noi nu era convenabil deloc, la ora aceea fiind de regulă, pe drum către diverse obiective. Are o formă ciudată, poligonală, cel care a proiectat-o şi a construit-o având tangenţă serioasă cu arta. Era deschisă până la orele 22,00. În general, pe unde am umblat, am avut piscină, dar ca aceasta de la Meraki n-am mai văzut, atât de îngrijită, dichisită este, interesul proprietarului fiind foarte evident în acest sens. Ea este împărţită, având şi un loc pentru copii unde apa era mică-mică, cea pentru adulţi fiind înclinată, adâncindu-se uşor de la 50 cm, până la 240 cm. Ca element decorativ, în centrul piscinei, peste un „podeţ” tronează o mică platformă ce găzduieşte două şezlonguri şi un butoi de lut din care apa curgea alimentând piscina continuu. În prelungirea meselor, dar şi pe alte laturi, sunt aşezate şezlongurile confortabile pe care era bătaie, semn că veneau şi alţi turişti din jur să se bucure de ea. La piscină, pentru copii şi contra cost, se putea beneficia şi de serviciile unui instructor de înot cu veleităţi de salvamar, în felul acesta părinţii având binemeritate clipe de relaxare. Altfel, copiii ar mai fi putut să se joace în locul special amenajat în gradină, cu câteva tobogane, băncuţe, măsuţe şi căsuţe.

Studioul

Pot să afirm cu tărie că aceasta a fost una dintre cele mai frumoase cazări de care am avut parte în vacanţele din Grecia. Văzusem că avea o notă mare pe booking (8,3), dar la sosire, eu i-am dat 10.

Studioul, destul de larg, contrar aşteptărilor mele, se deschidea având baia pe partea stângă şi chicineta pe dreapta. Urma locul de luat masa cu fix două scaune aşezate pe lângă masa destul de mare, c-ar mai avut loc şi al treilea. Abia, apoi, apare camera propriu-zisă cu un pat de mijloc confecţionat din fier forjat, de dimensiune ideală, în care am dormit foarte confortabil. Un dulap, o noptieră (doar una, din păcate!), o toaletă scundă cu oglindă completau mobilierul camerei. Un lucru demn de remarcat a fost abundenţa prizelor din dotare pe care le-am folosit din plin, la încărcat telefoane, baterie de rezervă pentru telefon, acumulatori aparat foto, etc. În prezentarea hotelului scria clar că toate camerele au balcon, însă noi fiind la parter, aveam doar locul de balcon, fiind open-space în grădină, ceea ce la început m-a nedumerit, apoi mi-a plăcut la nebunie, iar poziţia camerei noastre vizavi de piscină a fost excelentă. În balcon aveam o măsuţă rotundă de plastic cu două scaune gen fotoliu, aşijderea din plastic şi uscător de rufe. În cameră fumatul era interzis, fiind permis numai pe balcon unde, pe masă, se găsea o scrumieră. Televizorul, aninat de-aşa manieră, să putem privi la el din pat, nu era LCD, dar n-a fost bai, avea canale greceşti şi englezeşti de ştiri. Cu toate acestea nu am reuşit să-i batem pe greci la fotbal, făcând doar un 0-0 de toată jena cu echipa bătută de două ori în grupă de Insulele Feroe. Aerul condiţionat a fost inclus în preţ şi de-o utilitate clară, mai ales în prima săptămână când canicula o luase razna cu temperaturi de 40 grade pe timpul zilei. Tâmplăria era prevazută cu plase de insecte la toate „ieşirile”.

Către baie se deschidea o uşa glisantă, în spatele căreia spaţiul era suficient, aveam duş cu perdeluţă şi un fel de cădiţă înaltă ca cea de acasă, dar mult mai mică, fiind un obstacol clar în calea răspândirii apei pe pardoseală. Exista loc destul pentru a ne agăţa toate obiectele personale care nu erau puţine şi care cred că le enervau pe fetele ce se ocupau cu curăţenia, că nu le mai puneau întocmai la loc. Consumabilele se reînnoiau tot timpul, pe măsura epuizării lor.

Chicineta, deşi n-a avut hotă, dispunea de o ferestruică exact deasupra plitei, aşa încât n-au fost probleme cu „miresmele” emanate în timpul procesului de pregătit micul dejun, că-n rest, n-a prea fost cazul. Deşi locul destinat depozitării tuturor vaselor şi ustensilelor de bucătărie era mic, surprinzător pentru mine a fost varietatea acestora, practic, nu lipsea nimic din ceea ce aş fi avut nevoie pentru a pregăti mâncare, fără chestii sofisticate. Frigiderul, extrem de curat, cu congelator, a fost destul de încăpător pentru a face faţă exigenţelor noastre pe căldura sufocantă din zilele de şedere.

Curăţenia era asigurată zilnic şi era făcută temeinic: şters paful, spălat pe jos, inclusiv pe balcon, gunoiul ridicat zilnic, baia era fără reproş ferchezuită şi dată cu tot felul de loţiuni frumos mirositoare, lenjeria şi prosoapele au fost schimbate la fiecare trei zile.

Semnalul wi-fi a fost ok, poate şi pentru că eram în imediata vecinătate a piscinei, de care ne despărţea doar aleea generală de acces în complex. Aceasta s-a dovedit foarte utilă la descărcat şi încărcat bagajele mari, la sosire, respectiv, plecare.

Cred că, gata, am terminat! Să vă spun că la Meraki ne-am simţit minunat, că am avut una dintre cazările căreia nu i-aş putea aduce vreun reproş, ar fi inutil, după cum v-am povestit! Dacă recomand, am spus ferm încă de la bun început, şi-o mai spun încă o dată că, da, din tot sufletul, în speranţa ca repetiţia să nu devină deranjantă!

---

VIZUALIZĂRI: 2296 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI