Faţa nefardată a insulei de smarald

TIPĂREȘTE

Ne-am despărţit cu greu de Sithonia, la propriu şi la figurat, pe de o parte pentru că nu am vrut să sacrificăm ultima seară făcând bagaje (am preferat să zăbovim până târziu pe superba faleză, pe la tavernele din zona portului, fără niciun stres!), iar pe de alta pentru că am realizat că ne-au mai rămas câteva locuri (plaje) care meritau toată atenţia, dar cum sejurul din Thassos fusese achitat integral, n-am avut de ales – următoarea zi părăseam Neos Marmaras în jurul orei 11.45.

Planul de-acasă (de la Bucureşti) suna cam aşa: servim prânzul în Kavala, ne îmbarcăm în ferry de 14.00 cu sosire în Scala Prinou, apoi ocolim insula prin partea de vest spre sud, prin Limenaria şi Potos, o scurtă oprire la Giola şi alta la mănăstirea Arhanghelului Mihai, apoi 5 zile de relaxare totală la Fedra Hotel, situat chiar pe plaja Golden Beach – pt aceasta cazare am ţinut cont de sfatul ,,liniştitului” @ionescunic, în detrimentul ,,vulcanicului” @johnnyredlabel care-mi recomandase capitala Limenas, asta şi pentru că nu ne mai propusesem să vizităm mare lucru în Thassos, urmând să avem un sejur total diferit de cel din Sithonia.

Socoteala din târg a fost următoarea: ratăm ferry de 14.00 din Kavala (următorul era pe la 16.30 cred!), mergem în Keramoti, mâncăm în port, ne îmbarcăm la 16.00, la 16.40 ajungem în Limenas iar la 17.00 eram în Chrissy Ammoudia, la Fedra Hotel – până seara am luat contact cu plaja şi cu staţiunea, ne-am luat repere pentru aprovizionare şi servit masa, iar cina am servit-o pe terasa restaurantului Fedra.

În linii mari, am realizat ce ne-am propus iniţial, adică relaxare totală pe superba plajă Golden Beach, dar au fost şi două zile (sau mai bine zis prime jumătăţi ale zilelor 3 şi 4) în care cerul a fost cam înnorat şi astfel ne-am decis să vizităm câteva obiective de pe partea de est a insulei (parte pe care se afla şi locaţia noastră), iar despre acestea vreau să vă povestesc în cele ce urmează, lucru care contrastează în mod evident cu stilul meu de a ordona naraţiunea cronologic – iniţial îmi propusesem să descriu doar zona Golden Beach (oricum şi aceasta, ca şi întreaga insulă este descrisă cu lux de amănunte pe AFA), cu satele Skala Panagia şi Skala Potamia, loc unde ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului, dar, la insistenţele unui coleg de-al nostru (nu-i dau numele ca să nu-i fac reclamă!) care în vara aceasta a păşit pentru prima dată în Grecia (Potos-Thassos) o să inserez câteva impresii despre locurile pe care le-am vizitat în aceste 2 zile.

Marble Beach - plaja de marmură

În a 3-a zi, după un mic dejun servit la cameră, înnorat fiind, am zis că nu strică o mică plimbare prin zonă, iar cel mai la îndemână dintre puţinele obiective pe care ni le propusesem în acest sejur era Marble Beach – aşa se face că în jurul orei 10.00 am plecat din Skala Panagias spre capitala Limenas, iar la intrare în aceasta am virat dreapta spre complexul Makryammos pe o şosea asfaltată destul de bună. De la intrarea în complex însă, se face un drum forestier în dreapta, acceptabil, destul de lat dar plin de praf alb iar după vreo 6 km am ajuns la celebra plajă unde, spre surprinderea mea, am găsit loc de parcare chiar lângă aceasta, profitând din plin de faptul că nu apăruse încă soarele iar turiştii erau mai răruţi!

Marble Beach nu mai era amenajată cu şezlonguri şi umbrele (ştiam de acest lucru dinainte, ca şi despre faptul că nu mai există nici vreun punct alimentar deschis) aşa că am aşternut cearceaful şi prosoapele direct pe plaja de nisip amestecat cu pietricele de marmură, o combinaţie fericită care dă şi apei o culoare superbă, un bleu-ciel pe care l-am mai întâlnit în Lefkada, inclusiv intrarea în mare fiind mai abruptă, asemănătoare plajelor vestice din frumoasa insulă din Marea Ionică. Dar cam atât de spus la lucruri pozitive, plaja în ansamblul ei arătând destul de neîngrijită, asta ca să nu spun că, în zona tonetelor, imaginea era de-a dreptul dezolantă – sunt convins că această plajă a avut şi zile mai bune, dar am nimerit noi într-un moment nepotrivit!

Am încercat (şi am reuşit chiar!) să nu luăm în seamă detaliile mai puţin plăcute, mai ales că apăruse şi soarele între timp, aşa că eu şi copiii am tras o bălăceală de vreo oră iar soţia a riscat să se prăjească efectiv (de la Alexandra Stoicescu citire!) datorită unei explozii solare instantanee şi periculoase – umbrela rămăsese în maşină, crezând că nu avem nevoie de ea.

Pe la 12.30 plaja devenise foarte aglomerată (foarte mulţi români bineînţeles!), aşa că am îmbarcat familia şi ne-am întors pe acelaşi drum forestier, parcă mai lung acuma şi învăluit într-un mare nor alb de praf de marmură, cauzat de circulaţia mult mai intensă decât la venire, lucru care m-a determinat să opresc la prima spălătorie, aşezată strategic chiar la joncţiunea cu drumul asfaltat ce venea de la Makryammos, nu înainte de a ,,admira’’ (ca să fie tacâmul complet!) un jder mort şi abandonat în colbul de la marginea drumului forestier. Nu râdeţi, la alţii am văzut câini în asemenea ipostaze şi încă mulţi!

Am aşteptat cca 40 de minute ca să spăl maşina (7 euro exteriorul şi preşurile) deoarece am avut doi ucrainieni în faţă, timp în care ne-am răcorit cu ceva sucuri pe terasa restaurantului de lângă spălătorie (nepoţelul cel mic s-a julit puţin la cot făcând naveta între ele, lucru care mi-a adus aminte iarăşi de Murphy!), iar după aceea am plecat spre Golden Beach, unde aveam condiţii net superioare celor găsite pe Marble Beach – ştiu, o să spuneţi că nu comparăm mere cu pere, dar, după ce văzusem Portokali Beach şi Karidi Beach din Sithonia, plaje cam de aceeaşi categorie cu cea vizitată acum, ,,plaja de marmură’’ de pe insula Thassos m-a dezamăgit puţin, chiar dacă n-am mers cu prea mari aşteptări la ea.

Ziua cea mai lungă.

Giola – simbolul insulei Thassos

Condiţiile atmosferice din ziua a 4-a (cer înnorat iarăşi) au făcut ca, după micul dejun, să fiu luat la întrebări de toată gaşca despre ce mai putem vizita pe insula Thassos, lucru care nu m-a prins nepregătit, chiar dacă nu ne propusesem să colindăm insula, aşa cum v-am spus – ar fi fost culmea, fiind vorba despre cea mai ,,cântată’’ insulă de pe AFA, conform statisticii maestrului @zuftim. Aşa că, în secunda doi am răspuns fără să clipesc: ,,mergem la Giola’’!

După ce le-am dat explicaţii celor mici ce este Giola, arătându-le şi fotografii, am purces la drum de data aceasta în sens invers faţă de ziua precedentă, spre sud, iar după aproximativ o jumătate de oră de mers cu maşina (fără să oprim, cu toate că au fost tentaţii!) pe o şosea de coastă superbă, după ce am trecut de Mănăstirea Arhanghelului Mihail şi golful unde se află plaja Livadi, am ajuns în dreptul obiectivului nostru, lucru pe care l-am intuit datorită maşinilor parcate pe marginea şoselei, nicidecum indicatoarelor, care erau sublime dar lipseau cu desăvârşire!

Am lăsat maşina acolo împreună cu soţia şi nepoţelul cel mic, iar eu împreună cu băiatul şi nepotul cel mare am plecat perpedes pe un drum uşor accidentat care la început dă senzaţia că poate fi parcurs şi cu o maşină cu gardă ceva mai înaltă (pe o hartă detaliată a insulei l-am găsit configurat ca fiind rutier!), dar pe măsură ce cobori devine tot mai rău, iar în apropiere de tavernă este barat cu un gard de sârmă ghimpată, după care găsim parcarea, semn că singura cale de acces rutier este cea dinspre Potos, pe un drum mai ocolit, mai plin de praf (au o problemă cei din Thassos cu drumurile spre principalele obiective!), dar mai accesibil.

De la tavernă până la Giola drumul se transformă în poteci mai abrupte, dar pe măsură ce te apropii acest lucru este insesizabil, toată lumea căutând cu privirea apariţia acestei adevărate senzaţii a insulei – o piscină naturală săpată în stâncă, simbolul acestei insule! Apăruse între timp şi soarele!

A meritat efortul, am stat aici cca 40 de minute (am fi stat mai mult dar lăsasem un copil nemulţumit şi o doamnă îngrijorată în parcare!), copiii au fost încântaţi şi au sărit de mai multe ori, eu doar de două (a 2-a oară, la ieşire, m-am tăiat la degetul mare într-o bucată de stâncă ascuţită şi nu mi-a mai trebuit!), am stat puţin la plajă şi am admirat priveliştea cu Muntele Athos, după care am plecat spre maşina parcată la şosea – am regretat atunci că nu am venit cu aceasta în parcarea de la tavernă, chiar dacă asta însemna s-o prăfuiesc din nou ca în ziua precedentă, mai ales că soarele devenise nemilos între timp!

Am ajuns cu greu la maşină, recitând nepotului pasaje din ,,Peneş Curcanul’’ (sau ,,Sergentul’’, nu mai ştiu care e aia cu întorsul acasă rănit!) de Vasile Alecsandri, iar odată ajunşi aici am avut parte de o mare surpriză – întâlnirea cu un alt clasic (dar în viaţă!), l-am numit aici pe colegul @jimbeam cu familia, care a vrut să vină după noi dar a renunţat (şi bine a făcut!) în momentul în care a ajuns la tavernă.

Mănăstirea Arhanghelului Mihail. Plaja Paradissos

După această adevărată aventură am plecat înapoi, cu toate că a existat o mică tentaţie de a servi prânzul în satul Theologus, ne-am oprit pentru ceva mai bine de o jumătate de oră la Mănăstirea Arhanghelului Mihail, timp în care soţia şi copiii au vizitat superbul lăcaş de cult inclusiv prin interior, pe când eu m-am mulţumit cu admirarea panoramei spectaculoase asupra Mării Egee şi Muntelui Athos, precum şi a plajei Livadi, aflate în apropiere.

Am cumpărat suveniruri, ne-am răcorit cu apă de la fântâna aflată la intrarea în mănăstire, ne-am despărţit de @jimbeam plecând mai departe, spre nord, am avut două tentative de a opri pentru a servi masa de prânz, la plaja Alyki şi plaja Ag. Ioannis, dar aglomeraţia ne-a făcut să renunţăm, iar într-un final am ajuns la plaja Paradissos, unde am găsit cu greu un loc de parcare – bineînţeles că şi aici calea de acces nu era asfaltată, dar a fost acceptabilă faţă de celelalte obiective.

Intenţia iniţială a fost să servim masa de prânz (aveam o foame de lupi, în special cei care fusesem la Giola!) după care să ne petrecem toată după-amiaza pe această frumoasă plajă cu nisip fin şi intrare lină în apă, cu o privelişte superbă spre insula Kinira şi care beneficia în acea zi de nişte valuri moderate care făceau deliciul copiilor, aflaţi aici din abundenţă.

Ne-am aşezat la masă la singurul restaurant din zonă (Paradise Beach) şi am comandat a-la-carte pizza (exista şi opţiunea unei linii de autoservire dar era foarte solicitată iar noi cam obosiţi pt a mai sta în picioare!) iar eu am luat contact cu plaja, în ideea de a rezerva eventual ceva şezlonguri chiar în apropierea restaurantului – dezamăgire însă, nu mai erau şezlonguri libere (trebuie să vii mai devreme, nu ca noi pe la 14.00, trebuia să-mi dau seama după parcarea arhiplină!) în ciuda faptului că se plătea 7 euro/set indiferent de consumaţie din câte mi-am dat seama. Ne mai rămânea varianta de a pune prosoapele/cearceaful direct pe nisip, în zona free, dar asta urma să stabilim după masă.

După această inspecţie am vrut să mă spăl pe mâini şi pe picioare (mai păstram urme din colbul de ţară din zona Giola căci la mănăstire îmi fusese jenă să-l las!) dar altă dezamăgire – plaja nu beneficiază de duşuri sau sursă de apă în acea zonă! Merg la restaurant iar aici rămân de-a dreptul perplex: duşurile erau pe bază de fise dar nu funcţionau iar pe furtunul cu apă trona un mare lacăt! Incredibil! În faţa mea doi străini, nordici din câte mi-am dat seama, stăteau cu fisele în mână şi se minunau! Am intrat în toaletă şi m-am spălat pe mâini într-un lavoar minuscul, după care am plecat la masă.

Tocmai ce sosise pizza, băuturile erau deja pe masă, deci la operativitate stăteau bine, la calitatea mâncării însă au lăsat de dorit – nu se putea compara cu pizza servită pe Golden Beach! Alt dezagrement l-a constituit prezenţa pisicilor în număr foarte mare pe sub mese ,,chiar printre picioarele oamenilor – nu am nimic cu bietele animale, chiar îmi sunt dragi, dar nu suport să mă fixeze cu privirea cineva când mi-e foarte foame!

Lesne de înţeles că n-am mai rămas pe plaja Paradissos (sau Paradise, o plajă altfel deosebit de frumoasă, păcat de calitatea serviciilor!), aşa că ne-am îndreptat spre Golden Beach, unde am mai petrecut câteva ore până seara, pe şezlongurile rezervate pentru clienţii Fedra Hotel, iar copiii s-au bucurat de valuri asemănătoare celor de pe plaja la care renunţasem în acea zi.

Concluzia finală

Dacă aş fi judecat Thassos-ul doar după sejurul petrecut pe Golden Beach aş fi vorbit aproape în totalitate la modul superlativ, din toate punctele de vedere, aşa însă, după vizitele făcute în cele 2 jumătăţi de zile am scos în evidenţă şi lucrurile mai puţin plăcute de pe acestă insulă atât de iubită de români (şi nu numai!), în special căile de acces spre principalele obiective – mă refer aici doar la cele din partea de est a insulei, vizitate de noi. Oare o fi aşa de greu de asfaltat câţiva kilometri de drum ori autorităţile locale sunt ,,mână-n-mână’’ cu patronii spălătoriilor de maşini?!

Chiar şi aşa insula Thassos, supranumită insula de smarald, rămâne prima în preferinţele românilor, în primul rând datorită accesibilităţii rutiere, pentru cei din sudul ţării putând fi o opţiune chiar şi pentru un weekend prelungit. În privinţa raportului calitate/preţ însă daţi-mi voie să mă abţin să fac o comparaţie cu celelalte insule din Grecia vizitate, deoarece am văzut prea puţine insule şi prea puţin... din Thassos!

---

VIZUALIZĂRI: 4253 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI