La Pella, acasă la Filip II și Alexandru cel Mare

TIPĂREȘTE

În reviewul dedicat primei capitale a regatului macedonean, Aigai (Vergina) vezi impresii, precizam că în jurul anului 400 î. Hr. regele Archelaus I a mutat centrul economic, politic și administrativ al țării la Pella.

A fost o decizie dictată, în mod cert, de poziția geografică strategică a zonei și de faptul că ea era locuită neîntrerupt de la începutul Epocii Bronzului, după cum au dovedit-o mormintele descoperite in situ. Herodot, primul scriitor care a menționat Pella în operele sale, arăta că la acea vreme orașul era port, legat printr-un canal navigabil (între timp colmatat) de Golful Thermaic, în apele căruia se reflectă azi luminile Salonicului. Era totodată un important nod de transport și centru comercial, atât pe axa est-vest între Adriatica și Bosfor, cât și pe axa nord-sud spre Salonic și mai jos către cetățile grecești, în special Atena. Un loc tocmai potrivit de pornire în raiduri de cucerire în cadrul planurilor expansioniste ale regilor macedoneni.

O descriere a așezării Pellei ne-a parvenit de la Titus Livius: pe panta unor dealuri înconjurate de mlaștini imposibil de traversat cu piciorul, cu palatul regal, împrejmuit de ziduri fortificate, situat pe o culme și separat de restul clădirilor de un pârâu peste care se construise un pod.

Pella a atins apogeul dezvoltării sale în perioada elenistică (secolele IV-II î. Hr.), sub domniile lui Filip II, Alexandru cel Mare (ambii născuți la Pella), Cassandru și Antigonos Gonatas, când a devenit nu numai cel mai mare oraș al Macedoniei, dar și unul dintre cele mai importante centre economice, politice și culturale din întreg spațiul grec. În 168 î. Hr. a fost cucerită de romani și declarată reședință a unei diviziuni administrative a provinciei Macedonia, cu capitala la Salonic. A continuat să prospere, beneficiind de așezarea pe Via Egnatia, celebrul drum de peste 1.100 km construit de romani în secolul al II-lea î. Hr. între Dyrrachium (azi Durrës, pe coasta Adriaticii, în Albania) și Byzantium, actualul Istanbul.

În anul 90 î. Hr. orașul a fost distrus de un cutremur, fapt care l-a determinat pe împăratul Augustus să întemeieze în 30 î. Hr. o nouă colonie (Nea Pella de astăzi), la cca. 2 km vest de vechia Pella. Treptat, Pella, marea capitală a regatului macedonean, și-a pierdut din importanță, continuând totuși să fie locuită. În perioada bizantină și otomană micul sat a purtat numele de Agioi Apostoloi, revenind la vechea denumire în 1936.

Pella se află la 2-3 km nord de E86 (Gefyra-Edessa-Florina-Krystallopigi-Lacul Ohrid), drum care se desprinde din binecunoscutul E75 care ne duce pe noi, iubitorii Greciei, de la Kulata către Salonic și de aici, fie înspre sud pe A1, spre vest pe Egnatia Odos către Marea Ionică ori către est spre Halkidiki. Deci, venind din România, cu cca. 30 km înainte de Salonic urmăriți indicatorul ”Gefyra”.

Noi am ajuns la Pella în penultima zi a vacanței grecești, în care, venind de la Ammoudia, mica stațiune de pe litoralul Mării Ionice, am ales Chalkidona (un orășel aflat la vreo 15 km est de Pella) drept loc de cazare intermediară în drum spre casă. Am ieșit de pe Egnatia Odos urmând indicatorul ”Alexandreia”, am traversat acest oraș și ne-am îndreptat spre nord către Chalkidona (distanță de cca. 25 km), de unde am cotit la stânga către Pella.

Astăzi, satul Pella are cca. 2.500 de locuitori care trăiesc în special din agricultură, dar, la fel ca la Vergina, și aici au apărut câteva pensiuni, taverne și prăvălioare menite să răspundă necesităților turiștilor veniți să viziteze situl arheologic și muzeul.

Rețineți că acestea se află la distanță de cca. 2 km unul de celălalt, situl arheologic în partea sudică iar muzeul în cea nordică a satului și, în opinia mea, ambele merită văzute, începând cu situl. Sunt bine semnalizate și n-aveți cum să vă rătăciți.

Program (valabil pentru ambele locații):

- iarna: luni închis, marți-duminică 9-17;

- vara: luni 12-20, marți-duminică 8-20

Taxă de intrare: 8 euro (4 euro pentru persoane peste 65 de ani și copii), bilet cu care puteți intra atât la sit, cât și la muzeu.

Am preluat majoritatea informațiilor conținute în acest review de pe site-ul pella-museum.gr, dar și de pe panourile explicative amplasate atât în situl arheologic, cât și în muzeu.

Deși explorat de călători francezi și germani încă din secolul al XIX-lea, situl a fost excavat pentru întâia oară abia în 1912-1914 de G. Oikonomos, săpăturile, de data aceasta sistematice, fiind reluate în 1957-1964 de către P. Petsas și C. Makaronas în 1957-1964 și continuate începând din 1970. După anul 2000, câteva sute de morminte au fost excavate în necropola Pellei, reprezentând însă abia 5%, după părerile arheologilor, din totalul construcțiilor funerare din zonă.

Situl se întinde pe cca. 200 de hectare și este numai parțial deschis vizitatorilor, cele mai reprezentative obiective care se pot vedea fiind agora, casa lui Dionisos, sanctuarul Zeiței-mamă și al Afroditei, precum și câteva reședințe particulare, de ajuns însă pentru a vă face o imagine destul de clară cu privire la organizarea orașului. Pe acestea le-am ”bifat” și noi, vizita durând aproximativ o oră.

Sistematizarea urbană. Planul hippodamian

Spre deosebire de Vergina, Pella a fost ceea ce astăzi am defini drept un oraș în toată puterea cuvântului, cu străzi bine definite, sistem de aducțiune a apei, magazine, clădiri administrative, locuri amenajate pentru întruniri publice și sanctuare pentru venerarea zeilor.

Pella a fost construită pe baza ideilor marelui arhitect Hippodamus din Milet (498-408 î. Hr.), considerat „părintele planificării urbane”, cel care a refăcut orașul natal și a proiectat Pireul, portul Atenei. Planul ”hippodamian” consta în esență dintr-un caroiaj de străzi largi paralele care se intersectau în unghiuri drepte cu alte străzi, un concept apropiat de idealul în materie de design la fel de valabil și astăzi - New Yorkul, cu ale sale ”streets” și ”avenues” este probabil exemplul cel mai bun.

În Pella, străzile parelele de 9-10 m lățime se intersectau cu opt cvartale dreptunghiulare cu lățimi de cca. 45 m și lungimi cuprinse între 11 și 152 m. Singura excepție o făcea artera centrală pe direcția est-vest, cu lățime de 15 m, principala cale de acces către agora și cea pe care se pășește la intrarea în situl arheologic.

Străzile erau flancate de trotuare umbrite de arcade. În subteran, sistemul de aducțiune a apei din munți era format dintr-o rețea de tunele care se terminau cu conducte din piatră sau ceramică și guri de canal care puteau fi curățate. Apa era scoasă din puțuri, fântâni și rezervoare și alimentau atât clădirile publice, cât și pe cele private, mărturie a înaltelor standarde de viață de care se bucurau locuitorii orașului.

Agora, pavată cu mozaic din piatră de râu, avea dimensiuni considerabile: 260 x 238 m, fiind cea mai mare piață dreptunghiulară din Grecia antică descoperită până acum. Era mărginită de colonade și riguros organizată: în partea de est se aflau atelierele și prăvăliile cu vase și figurine de ceramică, la sud cele cu mâncare, la vest cele ce vindeau parfumuri și obiecte din metal, în timp ce partea de sud-est era rezervată obiectelor din bronz iar cea de sud-vest produselor de import. Tot în această zonă a fost excavată și o clădire cu colonade care adăpostea arhivele.

Fiecare cvartal cuprindea 2 până la 8 case, cu suprafețe variind între 100 și 1.000 mp, toate orientate spre sud pentru a beneficia de căldură pe timpul iernii iar pe direcția nord amenajate cu grădini sau curți cu peristiluri care asigurau răcoare vara. Multe case aveau etaj, construit înspre nord, și dispuneau de spații pentru sanctuare și banchete.

Au fost descoperite câteva case cu adevărat deosebite: Casa lui Dionisos, cu două mozaicuri, primul înfățișându-l pe zeul vinului călare pe o panteră, celălalt doi bărbați vânând un leu; Casa Elenei, cu un mozaic al răpirii Elenei și un altul cu o scenă de vânătoare. Toate aceste mozaicuri sunt expuse în muzeu.

Se crede că mozaicurile, de mare valoare artistică, au fost create în atelierele locale, alegându-se pietricelele naturale astfel încât să se creeze contraste de culoare și treceri graduale de la lumini la umbre. Figurile personajelor erau scoase în evidență prin conturarea cu inserții fine de plumb.

Dintre numeroasele sanctuare de pe cuprinsul Pellei, numai trei au fost complet excavate. Noi am vizitat unul, cel al Zeiței Mamă și Afroditei, protectoarele orașului, situat imediat la nord de Agora, unde au fost descoperite multe figurine de teracotă expuse în muzeu. În alte părți ale sitului nedeschise vizitatorilor se află Templul lui Diron, un vraci local, și Thesmophorionul, locul unde era venerată Demetra, zeița culturii și recoltelor, în cadrul unei sărbători anuale.

Fortificațiile

Construcția fortificațiilor orașului a demarat la finele secolului al V-lea și începuturile veacului următor, odată cu luarea deciziei de mutare a capitalei de la Aigai. S-au păstrat numai câteva porțiuni, de ajuns pentru a se constata că zidurile aveau 9 m grosime și că din loc în loc erau intercalate turnuri de observare și apărare.

Palatul regal

Vastul complex, construit în terase, pe culmea dealului, dominând orașul, ocupa nu mai puțin de 30 de hectare și era format din cinci ansambluri, fiecare cu câte două sau mai multe clădiri cu grădini interioare, camere de primire, de banchete, apartamente private, băi, sanctuare. Atelierele, grajdurile, spațiile de depozitare, sălile cu funcții administrative și camerele copiilor erau amenajate în clădiri separate.

Necropola

Cimitirele se întind pe spații vaste, atât spre vest, către Nea Pella, cât și spre est, către Chalkidona, și acoperă o perioadă datând din secolul al IV-lea î. Hr. până în secolul I d. Hr., după cucerirea romană. Construcțiile funerare diferă de la o epocă la alta.

Reamintesc că după mutarea capitalei la Pella, Aigai (Vergina) a rămas necropola regală, acolo fiind înmormântați, printre alții, Filip II și Alexandru IV, fiul lui Alexandru cel Mare.

Spațiul expozițional funcționează într-o clădire modernă și foarte luminoasă, inaugurată în 2009, cu un spațiu mare de parcare. Spre deosebire de muzeul din Vergina, aici fotografierea este permisă, fără taxe suplimentare, mai mult chiar, este încurajată: lângă mozaicuri există mici piedestale de lemn cu 3 trepte pe care te poți urca pentru a poza de sus. Organizarea este excelentă, cu etichete în vitrine și multe panouri explicative în limbile greacă și engleză.

Din holul vast se pătrunde coborând o scară într-o sală de proiecție unde se derulează un film documentar de 10 minute care sintetizează foarte bine nașterea și evoluția orașului Pella în contextul întregii istorii a Regatului Macedonean. Pe aceeași latură se află și o cafenea, despre care nu vă pot oferi amănunte, căci după ce am parcurs timp de mai bine de o oră și jumătate sălile muzeului, trecuse de 7 seara și ne-am grăbit spre Chalkidona, unde rezervasem o cameră pentru o noapte.

Muzeul este structurat pe patru secțiuni tematice, cu o primă sală cu rol introductiv în prezentarea geografică și istorică a Pellei. Aici ne-am oprit pentru a studia macheta sitului arheologic, schițele și fotografiile realizate în timpul excavațiilor, precum și pentru a admira unul dintre cele mai valoroase exponate: capul din marmură al lui Alexandru cel Mare.

Statueta a fost descoperită în apropiere de orașul Giannitsa și este una dintre numeroasele cópii elenistice după originalul creat, probabil, de sculptorul său personal, Lysippos. Portretul idealizat îl înfățișează foarte tânăr, cu părul ondulat, capul ușor aplecat spre stânga și buzele întredeschise, un stil și o postură care aveau să creeze o tradiție urmată ulterior de împărații romani. Despre Alexandru cel Mare se știe că era extrem de atent la modul în care era reprezentat, supraveghind personal artiștii selectați să-l imortalizeze și alegând adesea variante în care poza în chip de Pan sau Heracle pentru a sublinia pretinsa sa descendență divină.

Secțiunea I - Viața cotidiană

Principalele exponate din această secțiune sunt pardoselile mozaicate descoperite în Casa lui Dionisos și Casa Elenei, alături de un mozaic înfățișând un centaur și un perete pictat, excavat din sala de banchete a unei reședințe particulare, un rar exemplu de decorațiune interioară care se pare că a constituit modelul folosit mai apoi la casele din Pompeii.

Sunt prezentate totodată vaste colecții care reflectă modul în care își duceau viața rezidenții Pellei: ustensile folosite în gospodărie și în ateliere, vase de lut sau metal, figurine din teracotă și marmură, unelte.

Secțiunea II - Viața publică

În a doua secțiune tematică a muzeului sunt expuse descoperiri făcute mai ales în agora, legate de activitățile de producție și cele comerciale. Aici se află o machetă a pieței iar în vitrine sunt monede, sigilii, matrițe de figurine, amfore destinate depozitării uleiului și apei, toate confecționate în atelierele locale și unele din ele exportate.

Secțiunea III - Viața religioasă

În cadrul acestei secțiuni sunt prezentate date despre zeitățile venerate la Pella și despre ritualurile religioase și sunt expuse artefacte descoperite în sanctuarele orașului: cel al lui Diron, al Zeiței Mamă și Afroditei și în Thesmophorion. Printre obiecte se numără mozaicuri, ofrande constând din vase (care erau umplute cu vin, ulei și mirodenii), figurine din teracotă înfățișând divinități.

Secțiunea IV - Cimitirele

Deși muzeul expune în principal artefacte din perioada elenistică, în această secțiune sunt prezentate și obiecte din vremuri anterioare, începând cu Epoca Bronzului: vase de cult, săgeți, mici bijuterii și figurine din lut. Din perioada elenistică atrag atenția câteva vase superb pictate: unul ilustrează lupta dintre Poseidon și Atena pentru onoarea de a da numele său viitorului oraș Atena iar un altul o mireasă ce acceptă darul oferit de Afrodita.

Vă invit să vedeți fotografiile atașate: ele spun cu siguranță mult mai mult decât am reușit eu să transmit prin cuvinte despre organizarea statală, ca și despre rafinamentul artistic la care ajunsese civilizația macedoneană în perioada domniilor lui Filip II și Alexandru cel Mare.

***

Vizitele la Pella și Vergina mi-au oferit prilejul de a cunoaște câte ceva despre istoria unui regat care, pe parcursul a numai câteva secole, a ajuns de la statutul de mică țară în lumea egeeană, la cel al unuia dintre cele mai mari imperii antice, întins până în Egipt și nord-vestul Indiei, dând lumii un comandant militar de geniu, un erou care și astăzi ne înflăcărează imaginația, pe Alexandru cel Mare.

De fiecare dată când am fost în Grecia (și am fost de peste 20 de ori), ținta a fost plaja și marea și am amânat mereu să ajung la Pella și Vergina. Anul acesta m-am ”ambiționat” însă și, profitând de lungul drum spre țărmul Mării Ionice, am stabilit special ca locuri de cazare de tranzit Vergina și Chalkidona, putând astfel explora în tihnă cele două capitale macedonene antice, lucru pe care vă invit și pe voi să-l faceți. Implică mici ocoluri de pe autostradă, dar care - vă asigur - merită din plin.

Webmaster, rog atașați următoarea ilustrație: youtube.

---

VIZUALIZĂRI: 3288 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI