Central, curat, pentru nepretenţioşi

TIPĂREȘTE

Cum plecarea la Salonic a fost cam intempestivă, fără pregătiri prea minuţioase ca-n alte destinaţii, de cum am luat hotărârea, am recurs la prietenul booking să ne ajute cu ce-o putea să găsim ceva convenabil pentru o plecare în scurt. Desigur, n-am fi vrut nici prea scump, căci ştiam că timpul petrecut în hotel se rezumă, în principal, la noapte, nici departe de centrul istoric, fiindcă voiam să simţim oraşul la pas, fără ajutor aşa cum le stă bine unor scotocitori ca noi. Nu în ultimul rând doream ceva care să aibă toate dotările: şi frigider, şi tv, neapărat cu mic dejun.

Cum oferta de cazare în Salonic este imensă, găseşti de toate stelele, cu toate că cerul se anunţa cam acoperit, m-am pus pe căutat după cel mai important criteriu, dat fiind că mergeam cu auto propriu, acela al parcării, după cum mi-am dat seama repede, foartă deficitară în oraş. Iau la mână o mulţime de hoteluri de două şi trei stele şi toate cădeau testul parcării nedeţinând, precum popicele pe culoar lovite de mingea buclucaşă.

În final, mă opresc la Hotel Emporikon, cu o bună amplasare pe strada Siggrou, colţ cu strada Egnatia, cu notă acceptabilă spre mare pe booking (7,9). Îndeplinea o bună parte dintre condiţiile noastre, nu prea pretenţioase, după părerea mea, inclusiv aceea a parcării. De fapt, pe booking apărea informaţia că ar deţine o parcare proprie, dar la nevoie se poate apela la o parcare privată în apropiere cu un cost suplimentar.

Caut pe AFA, găsesc două mici articolaşe, mai vechi, fără fotografii, foarte zgârcite în descrieri şi informaţii. Unul dintre colegi fusese norocos şi scrisese că prinsese un loc de parcare dintre cele ale hotelului. Amândoi stătuseră doar o noapte, pesemne în tranzit către alte destinaţii greceşti.

Rezerv o cameră pentru cinci nopţi cu anulare gratuită, fără plata vreunui avans, şi la cereri suplimentare solicit expres că avem nevoie de parcare, că timp de cinci zile nu intenţionăm să mai mişcăm maşina din loc. Răspunsul a venit pe e-mail a doua zi de la managerul hotelului. Hotelul Emporikon are patru locuri de parcare, trei pentru clienţi şi unul pentru folosinţa proprie. Managerul nu poate să ne asigure dinante nouă vreun loc, acestea se ocupă în funcţie de solicitări, după principiul: primul venit, primul servit, şi dacă avem noroc să găsim unul dintre acele locuri disponibile, e ok. Dacă nu, există, însă, în apropiere o parcare privată subterană cu care colaborează şi costă 10 euro/zi.

După consultări în familie pe tema dată, îi scriu că am înţeles, mă aşteptam la aşa răspuns şi vom vedea la faţa locului ce va fi.

Cum plecarea era în câteva zile, mă trezesc şi cu un sms că mi s-a reţinut suma de 52 euro pentru Emporikon Hotel. Scriu pe e-mail-ul hotelului că am remarcat subţierea contului meu, urmând ca la recepţie să plătesc fix mai puţin cu 52 euro, dar mi se răspunde că acei bani sunt de fapt blocaţi şi chiar dacă eu nu-i mai văd, ei nu sunt traşi, ci doar blocaţi ca şi garanţie, o politică de comun acord cu booking, iar la recepţie am de achitat exact suma din rezervare. În cazul în care am fi anulat, banii se încasau ca şi contravaloarea unei nopţi de cazare, în cazul în care ne prezentam la hotel, ei îmi vor fi fost deblocaţi mai târziu.

Data plecării a venit, am pornit la drum în cursul nopţii, am ajuns la Salonic intrând în el cu emoţii şi tensiune, însă nu au fost întemeiate, căci totul a decurs bine şi uşor, înscriindu-ne pe faimoasa stradă Egnatia, ajungând în dreptul hotelului pe lângă care am fost nevoiţi să trecem fiindcă nu puteam opri, în ciuda Ioanei care răcnea că am ajuns la destinaţie, apoi să „întoarcem unde avem posibilitatea”, dar nu aveam această posibilitate căci efectiv nu aveam unde să oprim. De oprit am oprit mult mai în faţă, în faţa unui magazin Vodafone, acolo unde am găsit un locşor, am lăsat maşina cu avariile aprinse şi am pornit înapoi, pe jos, către hotel.

Hotelul ocupă colţul dat de unghiul de 90 grade ce-l face intersecţia străzilor Siggrou cu Egnatia. Intrarea în hotel se face dinspre strada Siggrou. Emporikon este relativ micuţ, cu trei niveluri pe care sunt dispuse treizeci de camere în total, la parter te întâmpină recepţia destul de îngustă, şi pe laterale o mulţime de spaţii comerciale ce dau atât spre Egnatia cât şi spre Siggrou. Cele patru locuri de parcare din faţa hotelului erau ocupate în acel moment şi atunci am ştiut exact că următoarea mişcare era să găsim parcarea subterană de care îmi scrisese managerul. Toate autoturismele din Salonic erau uşor şifonate, grecii nu acordă atenţie acestui aspect, mai degrabă sunt interesaţi să aibă maşini de capacitate mică pentru a se strecura mai uşor peste tot. Pe străzi era o circulaţie foarte intensă deşi era o zi de sâmbătă, asta pentru că mijloacele de transport în comun nu se regăseau în peisaj din cauza grevei de două zile a lucrătorilor din branşă.

La recepţie suntem bine primţi, dealtfel personalul format din mai mulţi recepţioneri ce s-au tot perindat pe parcursul celor cinci zile, s-a dovedit destul de amabil şi ospitalier. Suntem conduşi la etajul unu, primim o cameră cu vedere la strada Siggrou, chiar deasupra intrării în hotel, la geam fluturându-ne în fiecare secundă drapelul Greciei. La mezanin se află un lobby, nu prea mare, hotelul este dotat şi cu lift, însă, nu l-am folosit. De asemenea, sala de mese unde dimineaţa poate fi servit micul dejun este tot la primul etaj, practic „vecina” camerei noastre. Aspectul interior al hotelului de pe holuri, lobby, la intrare, deşi nu pare nou, este simplu, plăcut şi îngrijit. De fapt, curăţenia este unul dintre atuurile cele mai de preţ ale hotelului. Mai târziu cînd am cerut câteva informaţii despre oraş, ne-au pus la dispoziţie materiale publicitare, o hartă, pliante.

Primim şi o recomandare pe o carte de vizită pentru parcarea privată situată în apropiere, la două străduţe distanţă. Ajungem acolo, arătăm recomandarea, îi spunem că vrem adăpost bun pentru autoturism timp de cinci zile, ne taxează cu zece euro/zi, adică 50 euro, şi ne spune că într-a cincea zi voucherul este valabil până la orele12,00, dacă întârziem peste, plata se va face suplimenatar cu ora.

Ne întoarcem la maşină, o găsim nevătămată, însă lângă ea era un bărbat ce aştepta să vadă cine vine la ea. Dăm nas în nas şi-i spunem că vom pleca într-o clipă, lăsându-i locul din faţa magazinului, liber. Trecem prin faţa hotelului, oprim să debarcăm bagajele, le lăsăm în custodie la recepţie şi mergem să „cazăm” maşina.

Camera

Camera este luminoasă şi destul de spaţioasă, nu ne-am călcat pe picioare, aşa cum mă aşteptam. Am avut o cameră cu două paturi separate (twin) de o noptieră, cealaltă aflându-se lână patul de la fereastră. Pe peretele opus paturilor se află în linie un mic şifonier, o toaletă cu oglindă, un frigider mititel dar foarte util, o masă pentru bagaje, un scaun pe care ne mai aşezam hainele, dacă nu ne aşezam noi. Suspendat pe perete, aveam un televizor cu ecran plat cu diagonală medie, la fel agăţat de perete era şi-un uscător de păr foarte eficient. Pe jos, mocheta a fost aspirată zilnic, dealtfel curăţenie se făcea zilnic, gunoiul ridicat, paharele schimbate.

Deasupra patului dinspre fereastră era montat aparatul de aer condiţionat care funcţiona impecabil, făcându-şi datoria exemplar şi pe post de încălzitor al aerului din cameră, căci hotelul nu are încălzire centrală, iar frigul nefiresc şi neaşteptat din acele zile din oraş l-au solicitat din plin.

La intrarea în cameră, pe partea stânga este poziţionată baia potrivit de mare, foarte curată, deşi se vede că nimic din ea nu e nou-nouţ. Însă totul a funcţionat fără repoş: şi instalaţiile, şi scurgerile. Duşul avea perdeluţă, nu cabină, însă nu lăsa să se răspândească multă apă pe podea, existând încă un sifon de pardoseală, în afara celui din cădiţă şi un ventilator ce ajuta şi la uscare. Consumabilele (săpunel, gel de duş şi hârtie igienică) s-au reînnoit pe măsura epuizării. Prosopul de picioare ne-a fost schimbat zilnic, celelalte prosoape la două zile, iar lenjeriile de pat o dată în cele cinci zile.

Micul dejun

Deşi hotelul oferea şi cazare fără mic dejun, am ţinut neapărat ca a noastră să fie cu masa de dimineaţă, zice-se, cea mai importantă din zi. În acest scop am primit de la recepţie odată cu cheia camerei, telecomenzile de la tv şi aer condiţionat şi un card pe care era înscris numărul camerei, intervalul orar în care se putea lua masa şi zilele în care era valabil. Acesta trebuia arătat în sala de mese persoanei ce supravaghea mersul lucrurilor.

Chiar dacă nu impresiona prin nimic deosebit, mai degrabă era de-o simplitate cum rar am mai văzut, nu pot spune că am rămas flămândă pentru că n-am putut alege ceva. Nu existau mai multe sortimente pentru un anume tip de produs, precum caşcaval, şuncă, unt, însă vă asigur că şi cei cu exigenţe mai mari ar fi găsit ceva pe placul lor. Erau deficitari la legume, dar compensau prin iaurturi, cereale, miere, dulceţuri. Lapte, ceai cafea din belşug, cafeaua chiar avea gust (un punct forte), nu era lungă aşa cum am mai întâlnit şi la case mai mari.

Semnalul wi-fi a fost bun pe toată perioada căci router-ul era chiar lângă camera noastră. Însă parolat, fără nici un dubiu!

În concluzie, deşi, aşa cum v-aţi dat seama, nu este un hotel pentru pretenţioşi, îl recomand pentru că în ciuda modestiei, poate satisface cerinţele multor turişti. Este potrivit şi pentru numai o noapte, atunci când călătorul este în trecere către alte destinaţii ale Eladei, sau, aşa cum a fost cazul nostru, şi pentru mai multe. Având o poziţie destul de centrală, poate fi o soluţie bună pentru cei ce vor să bată oraşul pe jos, poţi trage oricând o fugă până acasă, chiar pentru a lua ceva ce ai uitat în cameră, spre exemplu.

Când vă scriu aceste rânduri, mai am încă un motiv să zâmbesc, am primit un sms prin care sunt anunţată că mi s-au deblocat şi banii, acei 52 euro, deci n-am rămas cu nici un regret că am ales acest hotel, dimpotrivă, pot afirma pe deplin că totul e bine când se termină cu bine!

Călătorii plăcute vă doresc!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=m-ywJE2Ctqs

---

VIZUALIZĂRI: 2038 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI