Rethymnon - Chania - Kournas Lake

TIPĂREȘTE

N-aș vrea să închei seria excursiilor pe care le-am făcut în Creta, cu plecare din Hersonissos - stațiunea în care ne-am petrecut 7 zile de vacanță în luna septembrie 2016 - fără câteva cuvinte despre deplasarea la Rethymnon, Chania și Kournas Lake.

De la bun început trebuie să menționez că excursia "Rethymnon - Chania - Kournas Lake" care a durat - oficial - de la ora 7.55 până la 19.30, se efectua (atunci când am fost noi acolo) doar în zilele de miercuri și sâmbătă. Specific acest lucru deoarece am remarcat o bizarerie pe care țin neapărat să o fac cunoscută. Același program turistic, achiziționat de la aceeași agenție din Hersonissos, costa 39 euro/persoană dacă planificai să-l faci în ziua de miercuri și 29 euro/persoană dacă planificai să-l faci în ziua de sâmbătă. Am întrebat cum se explică această diferențiere și mi s-a răspuns că vor să aibă clienți și sâmbăta. Făcând abstracție de această explicație, important rămâne a analiza întotdeauna foarte atent toate ofertele și abia după aceea să ne facem alegerea. Pentru că în ziua de miercuri (21.09.2016) optaserăm pentru excursia la Spinalonga, pentru "Rethymnon - Chania - Kournas Lake" nerămânându-ne decât ziua de sâmbătă, am achitat numai 29 euro/persoană și am beneficiat de același program, cu aceeași calitate a serviciilor.

Așadar, în ziua de 24 septembrie, după ritualul deja cunoscut, la ora 7.55 eram în fața hotelului, gata pentru o nouă plimbare. Periplul pentru preluarea celorlalți turiști care au optat pentru același program a durat foarte puțin. La Heraklion, în afara orașului, ne aștepta ghidul, același Nectarios care ne însoțise și în urmă cu câteva zile la Knossos - Lassithi - Lassithi Plateau.

De la Heraklion până la Rethymnon nu sunt decât 80 km de drum frumos, de coastă. Deplasarea a durat puțin peste o oră. Admirând peisajul și ascultându-l pe Nectarios - care de astă dată vorbea în trei limbi (engleză, franceză și germană) după componența actualului grup - timpul a trecut foarte ușor. Când am debarcat în Rethymnon știam deja câte ceva despre oraș.

Rethymnon - al treilea oraș ca mărime din Creta, situat pe coasta de nord a insulei, între Heraklion și Chania, este o veche așezare cunoscută încă din vremea romanilor. Orașul are o poziționare pitorească și-i încântă pe vizitatori cu arhitectura sa medievală, venețienii și mai târziu turcii care au stăpânit insula lăsând posterității importante vestigii care dau acum culoare locului.

Autocarul ne-a lăsat în apropierea portului, o zonă foarte agreată de turiști. Cu terase și restaurante, cu clădiri înghesuite una în cealaltă, faleza este dominată de far, o construcție cilindrică acoperită cu o semisferă. În vechiul port construit de venețieni în 1300, patru secole mai târziu, turcii au înălțat farul pe care îl vedem și noi astăzi.

Nu cred că există vizitator al orașului care să nu fi remarcat la malul mării, pe o înălțime, zidurile groase ale unei cetăți. Este Fortezza, o fortificație construită de venețieni în perioada 1573-1580 ca scut de apărare împotriva atacurilor otomane. Pe la jumătatea sec. XVII fortăreața a fost totuși cucerită de turci. Despre porțile și bastioanele sale, despre Moscheea Sultanului Ibrahim Han care a fost ridicată în locul Catedralei St. Nicolas, despre teatrul în aer liber în care - ocazional - mai au loc și acum spectacole, am aflat doar din spusele ghidului și din ceea ce am mai citit ulterior. Nu am reușit să vizităm fortăreața din Rethymnon, acesta fiind unul dintre regretele mele legate de această excursie. Când voi reveni în Creta, voi începe vizita în Rethymnon cu cel mai vechi și cel mai important obiectiv al orașului, Fortezza. Minunatele priveliști care se deschid din înălțimea dealului asupra mării, portului și împrejurimilor sunt motive în plus.

Ne-am urmat ghidul, pe Nectarios, pe străduțele orașului vechi. Înguste, cu nenumărate taverne și mici magazine cu suveniruri, străduțele vechiului oraș etalează case venețiene care încă mai dăinuie, majoritatea viu colorate și năpădite de lujeri înfloriți de Bougainvillea.

Logia venețiană datând din sec. XVI este unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură rămasă din vremea în care venețienii stăpâneau insula. Are o formă pătratică, cu trei arcade pe fiecare parte. Destinația inițială a fost cea de piață, în perioada otomană a fost transformată în moschee, iar în timpurile noastre a adăpostit Muzeul de Arheologie al orașului Rethymnon. În prezent este doar magazin al muzeului și birou de turism. Pentru a fotografia Logia venețiană, dar și pentru a asculta prezentarea ghidului, aici am poposit și noi câteva minute.

Fântâna Rimondi împodobită cu capiteluri corintice, construită în 1629 de guvernatorul venețian alături de palatul său, este emblematică pentru orașul vechi. Ornamentele de piatră și cele trei capete de lei (simbol venețian) prin gurile cărora încă mai curge apa s-au păstrat foarte bine.

Dominația otomană și-a lăsat și ea amprenta asupra arhitecturii orașului. În afara farului construit în port, au apărut și câteva moschei ale căror minarete se văd de foarte departe. În oraș am trecut pe lângă două moschei, ambele închise. Și în fortăreață, în locul unei catedrale, a apărut o moschee, dar, după cum am spus, acolo nu am fost, deci nu am văzut-o decât în poze.

Cu ocazia vizitei noastre în Rethymnon am aflat că în prima decadă a lunii august orașul este gazda unui festival renascentist cu spectacole de stradă, piese de teatru, muzică, expoziții de pictură, dansuri, pantomimă și proiecții de film, toate având loc pe străzile orașului vechi sau în Fortezza. Dacă vă plac astfel de manifestări, rețineți sfârșitul lui iulie - începutul lui august ca perioadă optimă pentru programarea unei vacanțe în Creta.

Din nou în autocar, din nou la drum… După 60 km iată-ne în Chania, unul dintre cele mai frumoase orașe ale Cretei, al doilea ca mărime după Heraklion.

Chania. Pe toate pliantele și reclamele turistice scrise în engleză orașul apare cu numele Chania. Χανιά - în grecește, citit Hania, cu accent pe ultima literă, așa cum am auzit în pronunția cretanilor și așa cum am auzit și în comentariul DVD-ului pe care îl posed și pe care l-am vizionat de mai multe ori înainte de plecarea în Creta. Despre Chania, fostă capitală a insulei (din 1897, de la dobândirea autonomiei până în 1971), se spune că este unul dintre cele mai vechi orașe din lume care au fost permanent locuite.

Se înțelege că și în Chania autocarul ne-a lăsat tot lângă port, în centrul turistic al orașului. Golful în care sunt ancorate tot felul de ambarcațiuni este larg și flancat de o parte de fortăreața venețiană, iar de cealaltă de clădirile orașului, vechi, dar viu colorate.

Nici în Chania nu am vizitat fortăreața - Frangokastello (cum îi spun localnicii), poate cel mai important monument istoric al zonei, din același motiv. Nu era timp. Construit în perioada 1371-1374 ca bază militară a venețienilor după ce au cucerit insula, cu rol de a proteja zona de atacurile piraților și ale invadatorilor, fortul de formă dreptunghiulară a fost prevăzut cu turnuri robuste la fiecare colț. Ghidul ne-a spus că toate construcțiile care pot fi vizitate și pe care ni le recomandă pentru atunci când vom avea mai mult timp la dispoziție, au fost finalizate de turci în perioada lor de dominație (sec. XVII - XIX).

Farul din Chania a fost construit în întregime de venețieni. Cel pe care îl vedem astăzi oglindindu-se frumos în apele mării, din piatră, de formă cilindrică, este de fapt o reconstrucție a celui inițial.

În golful larg, pe faleză, privirile sunt atrase de o construcție musulmană. Am aflat că este o fostă moschee. Moscheea Kucuk Hasan Pașa sau Yali Tzamisi (moscheea de la malul mării) a fost înălțată de otomani puțin după cucerirea insulei (în 1649) în onoarea primului comandant al garnizoanei din Chania, Kucuk Hasan. Clădirea care se vede mult mai bine de la distanță, este aproape cubică, acoperită de o cupolă semisferică de mari dimensiuni și de alte șase cupole mai mici. Nu există nici un minaret pentru că - după cum am fost informați - acesta a fost demolat în 1923 atunci când ultimii musulmani a părăsit Creta, moscheea încetând să mai funcționeze. Fosta moschee a adăpostit un timp un muzeu, iar în prezent este spațiu expozițional și oficiu de turism.

Pe faleză, Muzeul Maritim al Cretei fondat în 1973 de Amiralul A. Yannopoulos, prezintă tradiția navală a Greciei și în special istoria navală a Cretei. Atunci când am fost noi acolo, muzeul găzduia o expoziție dedicată împlinirii a 75 de ani de la bătălia navală a Cretei. Ghidul ne-a informat că această clădire are și o importanță istorică. La 1 Decembrie 1913 deasupra ei a fost arborat steagul Greciei, simbolizând unificarea insulei Creta cu Grecia.

Ne-am urmat ghidul și în plimbarea pietonală prin Chania. Ne-a arătat Catedrala ortodoxă, o veche clădire turcească, fost hammam, în prezent magazin, mai multe clădiri vechi, recondiționate, acum transformate în hoteluri, Palatul în care a locuit Eleftherios Venizelos (1864-1936), importantă figură politică născută în Chania, precum și o fostă clădire administrativă, în prezent transformată în hotel de lux și reşedinţă a familiei Delfino, o familie cu adânci rădăcini veneţiene. Străduțe înguste, balconașe din fier forjat, uși cu lucrătură deosebită, plante în ghivece mari care dau viață zidurilor de piatră, mici magazine cu marfă expusă în stradă, oameni curioși ca și noi, iată ce am putut vedea peste tot pe unde ne-a purtat Nectarios.

În fața Pieței Centrale, o hală acoperită despre care ne-a spus că este construită la începutul sec. XX și oferă tot felul de produse alimentare, ghidul nostru ne-a dat liber până la ora întâlnirii la autocar pentru întoarcere. Cum nu ne interesau produsele alimentare, nu am intrat în marea piață, ci am hoinărit pe străzi privind în dreapta și în stânga, zăbovind în Catedrala ortodoxă și în biserica catolică pe care am descoperit-o ascunsă dincolo de un gang, apoi ne-am îndreptat spre port.

Golful cu faleza mărginită de taverne și cafenele este fără îndoială locul cel mai atractiv pentru turiști. Pentru plimbare, pentru a privi marea și vaporașele, pentru o minicroazieră, pentru o masă de pește sau pentru o băutură răcoritoare, faleza atrage pe toată lumea. Aici, la Restaurant - Café PELAGOS ne-am oprit și noi pentru un souvlaki cu cartofi prăjiți și tzatziki, precum și pentru o răcoroasă și simpatică bere servită la ciubotă.

Kournas Lake, singurul cu apă dulce din Creta, este - se pare - încă un motiv de mândrie pentru cretani, de aceea nu uită să-l includă în programele turistice chiar și numai la final, așa… de umplutură. Situat la 5 km de localitatea cu același nume, întins la poalele unor creste montane sărăcăcios îmbrăcate cu vegetație, lacul are o apă călduță care îmbie la baie sau la o plimbare cu hidrobicicleta. Drumeagul care coboară până la malul apei este înțesat de mici magazine cu produse tradiționale (în special ceramică pictată) și cu taverne la care poți găsi o băutură răcoroasă sau o toaletă.

Cretanilor (care au în jur numai apă sărată, de mare), probabil că Lacul Kournas le place foarte mult, mie însă - ca om crescut la mal de lac și la poale de munți bogat împăduriți, nu mi s-a părut deloc atrăgător. Pentru că mai peste tot - pe lângă grecește - vedeam scris rusește (de parcă numai rușii erau așteptați aici), am plecat fără dorința de a mai reveni vreodată la Kournas. Desigur, e numai impresia mea. N-aș vrea să influențez pe nimeni cu nimic.

Concluzie

În urma tuturor excursiilor opționale pe care le-am făcut în timpul sejururilor mele în Grecia și nu numai, acum - pentru că nu știu dacă voi mai avea ocazia în viitor - concluzionez:

Desconsiderate, ignorate, respinse, urâte sau chiar hulite de unii dintre noi pentru viteza cu care trecem pe lângă obiective fără a vizita ceea ce vrem sau atât cât vrem, pentru faptul că trebuie să suportăm un grup de oameni cu care adesea nu avem ce rezona sau un ghid (de cele mai multe ori sub pretinsul nostru nivel de cultură și erudiție) care ne poartă pe unde vrea el și în ritmul în care vrea el bifând fericit încă un obiectiv, pentru costurile lor uneori mult diferite de la o agenție la alta, lăsându-ne impresia că suntem jefuiți, excursiile opționale au totuși rolul lor în turismul contemporan.

Într-o lume în care informația circulă liber pe internet, sunt convinsă că oricine se poate documenta singur și nu așteaptă ca ghidul - poate într-o limbă neînțeleasă sau prea puțin înțeleasă - să vină cu noi explicații. Cu o hartă la îndemână și cu o mașină închiriată (trecând peste micile probleme de conducere, orientare, etc…), precum și cu ceva subvenții la buzunar, poți vizita orice colț din lumea asta mare.

Referindu-mă strict la Creta, insulă în care noi nu am mai fost până acum, am știut din capul locului că un sejur de numai 7 zile nu este nici pe departe suficient pentru a o vizita în întregime. Chiar și așa, în viteză, purtându-ne prin toate cele patru provincii ale sale - Heraklion, Hania, Rethymnon și Lassithi - excursiile opționale ne-au ajutat să ne facem o idee despre fiecare și vom ști unde să revenim atunci când Creta ne va chema din nou.

---

VIZUALIZĂRI: 3917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI