La Steki [Possidi]

TIPĂREȘTE

Eram in vacanta in Grecia, in peninsula Halkidiki. In aceasta zi eram in plimbare in primul brat al peninsulei, in Kassandra. Era o zi superba de septembrie, cum este la noi in iunie! Ajunsesem in partea de sud, venind prin vestul bratului... Se facuse dupa amiaza, era trecut de ora 14 si noi tot pe drum si ne era foame.

Ultima oprire fusese in Possidi, unde am innebunit cautand Templul lui Poseidon, cu harta in mana, daruita de @Ionescunic, pe care imi si insemnase punctele importante pe care s-a gandit el ca ma vor interesa. Din unul din reviews-urile lui, pe care le aveam cu mine, scoase la imprimanta, am inteles ca a luat pranzul in Possidi intr-un loc superb, la o taverna pe malul marii, cu mese si scaune albastre :) ! Sincer, nu am gasit-o, oricum nu erau multe vreo 3-4! Sunt convinsa ca taverna si-a schimbat culoarea mobilierului. Am oprit totusi acolo, la o alta taverna, pe malul marii si am dorit sa comandam peste, un tsipura. Doamna care servea ne-a invitat da frigider sa vedem ce pesti dorim sa alegem. Am renuntat, imediat, deoarece pretul nu era la portie, cum era in aproape toate tavernele, ci la kg si era aproape dublu.

Ne-am continuat drumul din Possidi catre N. Skioni si am ajuns in cateva momente. In dreapta este marea, iar in stanga muntele! Ce frumos! Am fost fericita ca am facut aceasta alegere de vacanta! Nicaieri nu-i ca’n Grecia!

Undeva intre doua localitati, este taverna ‘’La Steki’’. E cel mai simplu loc de luat masa pe care l-am vazut eu in Grecia. Si cea mai savuroasa mancare!

In limba greaca ‘’la steki’’-inseamna locul in care oamenii se intalnesc de obicei. Am parcat masina la umbra, mai era doar o masina acolo. Si am ocupat loc la o masa. La taverna era o singura masa dubla ocupata de 3 cupluri de greci, de varsta a 3a. Foarte veseli, care petreceau. Canta o muzica veche, greceasca, pe care nu am mai auzit-o niciodata. Incet, incet, buna dispozitie si veselia lor au devenit contagioase, uitand de foame. Erau foarte simpatici. Ma uimea felul lor simplu de a te bucura de viata, intr-o zi obisnuita de vara, la umbra, la o taverna traditionala, fara fitze, cu fata spre mare, cu un pahar de vin, un peste proaspat si-o muzica buna!

Lucruri simple…Ce n-as da sa mai pot fi acum acolo, stiti voi? !

A venit la noi sa ne ia comanda o doamna in varsta, aproape de 70 de ani, ridicandu-se de la masa unde chefuiau musafirii. Mai intai ne-a adus o fata de masa alba, de hartie si a asezat-o peste cea de panza. Ne-a dat o lista meniu, pe care nu am deschis-o, pentru ca stiam ce ne dorim. Am cerut 2 portii de tsipura, intreband daca pretul este la portie sau la kg. Ne-a raspuns ca e la portie si ca ajunge in jur de 10 euro de persoana.

Decorul tavernei era simplu si traditional. Scaunele albastre si mesele albe. Deci…in final tot am gasit o taverna cu scaune albastre! Pe sus felinare tot albe, un candelabru vechi, cu ventilator incorporat, iar pe pereti lampi vechi, cu petrol. Peretii tavernei erau albi si in loc de ferestre era decupata o bolta.

In imediata vecinatate, era casuta lor, banuiesc, a proprietarilor, ca aveam sa-l cunosc si pe domnul septuagenar. O casa alba, simpla si mica, asezata cu fata spre mare, sub un palmier batran. Cine nu si-ar dori sa-si traiasca viata acolo si in fiecare zi cand deschizi ochii sa vezi marea? Puteai cobora pe niste trepte pana la apa, unde era o barcuta si sus –un smochin, incarcat de rod.

Pana am admirat noi imprejurimile tavernei, ghivecile de flori, pinii si palmierul care facea umbra la mese, doamna a si terminat de pregatit meniul nostru si era deja asezat la masa. Am vrut sa facem cateva fotografii, in amintirea acestui moment si domnul, sotul doamnei care ne servea, ne-a si sarit in ajutor, dar…conditionat. L-a obligat pe sotul, sa treaca pe aceeasi parte a mesei, unde eram eu si l-a sfatuit sa-mi dea un sarut :) ! A fost o faza tare nostima, dar…s-a conformat!

Pestele era destul de mare si arata bestial! Langa el era un ardei copt si un sfert de lamaie. Painea buna, dar putina si am mai cerut. Am mancat tot si a fost foarte bun. Am primit si o apa plata rece din partea casei. Apoi, o farfurie cu struguri albi si smochine reci, de la frigider, tot din partea casei!

Totul mi-a mers la inima, nu in stomac, acompaniata de acea muzica, cu atmosfera calda, unde am simtit cu adevarat magia Greciei.

Cand am cerut nota de plata, a venit doamna si ne-a spus simplu, in germana: ’’Zwanzig’’, adica 20 de euro. Am achitat suma, am multumit frumos si am plecat satui si fericiti catre Hanioti.

Ma intreb daca vor putea citi vreodata ceea ce am scris eu aici despre ei si afacearea lor? ! Dar stiu ca s-ar bucura si si-ar aminti si ei de noi, cu siguranta!... Si am ramas cu gandul la acele 3 cupluri de greci in varsta, care stiu sa se bucure de viata mai mult decat am sti noi: simplu si frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 7049 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI