Nu-i un cântec fără rost, atâta timp cât știi să iei frumosul din ce-a fost

TIPĂREȘTE

Preambul

Scrierea acestui review a pornit de la un vot negativ, pe care l-am primit la unul dintre ecourile postate de mine, legate de Akrathos Beach Hotel. Așa că, am decis, dacă tot am fost așa de drastic evaluată să-mi scriu părerea și apoi să fiu notată :))... Mă gândesc la o glumă pe care o facem, când fiul meu cel mare, ori de câte ori suntem cazați undeva sau dacă rememorăm cazările avute mă întreabă:

- Mami, la ăștia ce notă le dai??

Cazarea la Akrathos Beach a început oarecum sub semnul incertului. Voucherele le-am plătit din iarnă, achiziționându-le prin tour operatori germani. Am știut – tot din informațiile găsite aici, pe AFA, că all inclusiv la greci e un concept pentru care nu se merită să pătești, dar fiind cu doi copii destul de mici, am considerat că așa e mai comod pentru noi, la masă să aibă ce alege și să nu umblăm în miezul zilei, mai ales cu cel mic în brațe, pe la taverne, ori și mai rău, după ce primim ce am comandat să nu le placă. A fost alegerea noastră, după aceste criterii. Următorul sejur în Grecia și oriunde, atâta timp, cît copii sunt mici va fi tot cu all inclusiv. Cei ce au copii mici, cred că îmi înțeleg punctul de vedere. Apoi am fost atenționată că nu îmi va plăcea pe brațul Athos, că e plin de preoți, etc... Nu a fost așa, mi-a plăcut la nebunie brațul acesta, am si scris încă de anul trecut un review aici - despre cum am perceput eu acea parte a Greciei.

Voucherele le-am primit doar cu câteva zile înainte de a pleca. Traseul ales a fost prin Serbia, ieșirea prin vama Naidaș, o cazare intermediară la Niș și apoi direct Ouranopolis. Parcă văd și acum semaforul roșu în fața căruia staționam în Niș și mă aud întrebându-l ingenuă pe soțul meu, ca lovită de o bruscă iluminare:

- Ai luat voucherele?

- La hotel, la Akrathos... și deja simțeam emoții maxime și obrajii înroșindu-mi-se. Știam răspunsul... Iar voucherele erau tipărite sub forma unui carnețel, veniseră prin poștă, nimic nu era online. Am așteptat să ne cazam la Nis si am sunat imediat la agenția prin care cumpărasem, câteva schimburi de telefoane cu grecii și apoi răspunsul: fără vouchere nu vă primește, trebuie măcar scanate și trimise pe mailul lor... Of, mi s-a luat o piatră de pe inima, bine că era o ieșire... Un alt deranj, ia cheia, caută, scanează, du cheia, etc, care a implicat părinții și amicii... Într-un final, voucherele scanate au ajuns la Akrathos înaintea noastră...

Prima vedere

Hotelul la prima vedere ne-a plăcut mult de tot. Este poziționat pe o colină, în mijlocul unei grădini cu măslini, magnolii, smochini, portocali și multe alei pietruite flancate de flori, din loc în loc cîte o măsuță cu bănci sau scaune, extem de romantic, căci de oriunde priveliștea asupra mării era fantastică. Este de fapt un complex alcătuit din mai multe corpuri de clădire cu două etaje, dispuse sub forma literei U, cu deschidere spre piscina infinity și spre Marea Egee, fiecare corp având un nume distinctiv: Athina, Artemis, Aphrodite, etc. Nu mai știu în care dintre aceste corpuri am fost cazați, dar știu că plătisem pentru vedere la mare și am primit o family room, la etajul doi al uneia dintre clădirile din extremitatea dreaptă a complexului, cu o superbă vedere la mare. De acum, putea fi orice, această prijeliște, din punctul meu de vedere făcea toți banii. Pentru asta veniserăm la mare.

La recepție nu au fost probleme, am ajuns în timp ce se servea prânzul, dar nu ne-a spus nimeni să mergem la masă, am întâlnit însă în parcare un român, care în câteva minute ne-a informat despre situația de acolo: eu vin aici pentru a doua oară, față de anul trecut (2012) e muult mai rău... noi mâine plecăm, o să vedeți voi... au scos prăjiturile dintre mese, au scos înghețata, e foarte rău cu mâncarea... Acesta a fost primul nostru contact cu Akrathos Beach și priveliștea aceea ireal de frumoasă din cameră. Sub aceste două coordonate, am petrecut vacanța de vară de anul trecut, la mare...

Camera noastră

Am avut, așa cum am spus deja o family room, cu pat dublu matrimonial încadrat de două noptiere si un pat etajat situat în partea opusă. Noi am modificat puțin, lipind patul etajat de cel matrimonial. Vis a vis de pat, un scrin cu oglindă, cu scaun și televizor așezat deasupra, lângă el, un răcitor micuț, lângă ușă și în vecinătatea băii un dulap încăpător. Aerul condiționat era contra cost, nu l-am folosit, nu a fost nevoie. Curățenia se făcea zilnic, însă, în unele zile pe când ne întorceam noi de la masă, nu ajungeau femeile pănă la camera noastră, așa că apelam la not disturb. Lenjeria curată, prosoape curate, curățenie. Baia normală ca mărime, însă închisă la culoare, cu cadă și baterie cu duș. Obiecte de toaletă, săpun și șampon cu ulei de măsline. Băiatului meu cel mare nu i-a plăcut culoarea băii și nu am mai vrut să intre deloc singur, după ce, chiar în prima dimineță petrecută acolo, am avut o experiență ciudată... Eu mă trezisem prima, și cu ochii mai mult închiși decît deschiși, am pornit, ca tot omul spre toaletă. Lângă ușă era încălțămintea purtată și cea adusă de acasă, printre care si o pereche de saboți de-ai mei cu toc foarte înalt și greu, ortopedic. Când să fac un pas, văd lângă papuci, ceva negru, încolăcit... Inițial am crezut că e ceva bucățică de jucărie și că o pusese soțul sau vreunul dintre copii ca să-mi facă o farsă... dar am vazut că farsa mișcă... am urlat o dată de cred că s-au trezit toți oaspeții din jur, am avut prezența de spirit să pun mâna pe unul dintre saboți și să-i trag vreo două arătării, care se rotea înnebunită, dar era atât de inelar și de dur ca constituție, încât mi-a sărit sabotul din mână... sperietura nu se poate descrie în cuvinte, a sărit soțul meu și i-a tras el una, apoi l-a luat cu un prosop, l-a aruncat în toaletă și a tras apa... nu știu nici acum ce a fost, râma nu a fost, vierme nu a fost că era prea mare, dar soțul meu zice că nu a fost nici șarpe, dar eu șarpe l-am văzut. Cred că a fost acolo în cameră înainte de venirea noastră. Am căutat apoi peste tot, dar nu am mai găsit nimic, din fericire. Doar greierii cântau printre măslinii de sub balconul nostru. După ce a trecut evenimentul nu m-am alarmat prea tare, ca să nu intre sperietura în copii, mai ales că îmi povestise o prietenă că și ei avuseră un șarpe în cameră, la un hotel de 5, nu de 3 stele... Evenimetul l-am ignorat, iar acum amintindu-ni-l râdem... Balconul, cu măsuță și două scaune din imitație de ratan mi-a rămas în amintire ca un loc magic prin frumusețea pe care o oferea privirii, în fiecare dimineață stăteam aici, priveam marea și ambarcațiunile ce o străpungeau, imaginând tot felul de povești...

Masa

Aici a fost într-adevăr o problemă, deși pentru noi concediul nu înseamnă mâncare, nu prea mi-a convenit să ne facem programul în funcție de orarul de servire al mesei. Micul dejun, prânzul și cina erau singurele mese, niciun fel de gustări calde sau reci între mese, nimic pentru copii. Era o sală dezafectată unde am intuit noi că se serveau minuturile în anii anteriori. Mâncarea nu a fost rea, aveai de unde alege, noi flămânzi nu am rămas decât într-o singură zi și voi detalia. Nu mai rețin acum orele de servire a celor trei mese, însă, după câteva zile ne-am prins și noi, că dacă dorim să avem parte de un meniu variat, trebuie să intrăm la masă în prima tură, ceea ce era bun se termina repede și tăvile respective nu mai erau înlocuite. Aceasta e fost, în viziunea mea, cea mai mare umilință... alergătura la masă, să fii primul, să prinzi o bucată de prajitură, o pulpă de pui, etc. La micul dejun predominau ouăle gătite sub diverse forme, dulcețuri, miere, unt, lapte, ceva mezeluri, iaurturi, stafide, dar lipseau legumele, iar măslinele erau doar de un singur fel, asta m-a mirat, căci până și hotelul este poziționat în interiorul unei gradini de măslini... Mi-a plăcut enorm iaurtul grecesc, foarte gustos. La prânz oferta era destul de subțirică, în special paste cu diferite sosuri, salata, legume, musacale, nouă ne-au plăcut, carne mai puțină, dar copiii mei oricum nu preferă carnea, așa că a fost ok. Acum apărea desertul și fructele, invariabil un singur fel, pepene roșu întregul sejur. La fiecare masă fiul meu cel mic, cerea invariabil: pepe odo – pepene roșu. Cina era mai bogată, dulciurile, foarte, foarte bune, țin minte și acum gustul unor fursecuri cu bezea și zmeură proaspătă. Dar se aducea doar o tavă și apoi... pauză! Pentru băuturi trebuia să mergi la bar, era coadă, era îmbulzeală, așa ca nici nu mai luam nimic de băut, în afară de apă. Sala de mese era curată, elegantă chiar, la ferestre perdeluțe scurte, dantelate, prin care se zărea azuriul ireal al mării, așa că ori de cîte ori, fiul meu cel mare, un mofturos, clevetea în legătură cu mâncarea îi spuneam că vom mânca ceea ce ne place acasă, aici să privim marea... Din sala de mese era o terasă cu deschidere spre mare, acolo se putea iesi dimineața la o cafea, iar fumătorii își satisfăceau aici viciul. A, am spus deja că într-o zi nu am mai avut ce mânca, a fost ziua ăn care am făcut o croazieră în jurul muntelui Athos, am ajuns la masă cu un sfert de oră înainte de încheierea prânzului, pur și simplu erau tăvile goale, câteva paste reci, nu am vrut să ne enervăm și să stricăm o zi perfectă, așa că am fost la Ouranopolis, la Taverna Manolo despre care am scris review aici, loc în care, atunci cînd aveam chef suplimentam păpicile cu specialități grecești. Trebuie să spun însă că au fost zile în care am mâncat la hotel fructe de mare, și noi și copiii fiind mari amatori. Așa că, per total, nu ne-am ridicat niciodată de la masă nesătui, doar în acea zi nu ne-am mai așezat la masă... Dacă ar fi fost suplimentate felurile care se terminau, totul era ok, însă așa, a fost un soi de frustrare pe care nu am amplificat-o pt. ca pt. noi timpul petrecut în concediu e sfânt și dacă suntem cu toții sănătoși ne bucurăm de ceea ce e frumos, ignorând eventualele neplăceri... să iei frumosul din ceea ce a fost...

Marea și piscina

Piscina oferă o vedere ireal de frumoasă, fiind infinity pool, aveam senzația că se contopește cu cerul, plutind deasupra mării. Eu nu am făcut baie în piscină, prefer marea, dar apa era curată, fiul meu cel mare s-a bucurat de câteva băi aici la orele amiezii, pe când noi dormeam și am fost plăcut surprinsă când l-am găsit la piscină echipat cu vestă de salvare de către salvamar, pt. siguranță. La piscină era barul, puteai lua aici sucuri, cafea, bere. În zona piscinei și a barului sunt sezlonguri, toate pline.

Pe plajă se putea ajunge prin complex, coborînd, traversând apoi șoseaua sau pe o pasarelă suspendată. Noi preferam pasarela, copiii se bucurau de peisaj și de acea senzație de aventură dată de ieșirea din cotidian. Pe plajă era un alt bar, dar aici totul era contra cost. Șezlongurile la piscină gratis, dar pe plaja aferentă hotelului, erau contra cost, două șezlonguri și o măsuță 3 euro. Am luat într-o singură zi, oricum nu am prins lângă mare, cum era comod cu cel mic, așa că în zilele următoare am renunțat, mai ales ca hotelul era full, iar plaja foarte aglometată, iar mie nu-mi place aglomerația, mai ales la malul mării. Așa că, în zilele cînd nu am plecat din complex, spre alte plaje, am preferat să stăm la soare și să ne îmbăiem în apele calde și mângâioase ale mării, la câțiva metri de plaja hotelului, înspre Teoxenia Hotel, era o bucata de plajă duperbă, cu nisip fin și câteva pietre mari, plantate parcă acolo de mâna unui uriaș. În jurul acestor pietre apa era încă și mai caldă. Clear cristal, se vedeau peștișori colorați, chiar m-a mirat acest lucru, erau foarte multți peștișori cu aspect exotic, multicolori. Acesta a fost atuul locației, copiii toată ziua umblau prin apă cu o plasă de prins fluturi folosită pe post de mincioc, iar noi am lenevit la soare sau pluteam desfătați de apa aceasta mirifică a Marii Egee.

Animația

În fiecare seară, lângă piscină, în jurul barului era programul de animație, dar noi nu am stat deloc, nu pot să mă pronunț, noi preferam să facem lungi plimbări pe malul mării, prin Ouranopolis sau Nea Roda.

Diverse

Copii,beneficiază de spațiu de joacă, cu tobogane, trenuleț, căluți, etc.

Există wireles, dar se plătește, trebuie să îi mulțumesc userului @vxp, care mi-a trimis parola, dar noi eram în apropierea zonei de unde pornea routerul și intra wifi în cameră și mai ales pe balcon fără probleme.

Pentru că hotelul este situat pe brațul Athos, în incinta complexului e o capelă micuță, construită după arhitectura specifică mănăstirilor de aici. Se putea intra oricând, fiind în permanență deschisă, puteam aprinde lumânări, era o tăviță unde se lăsau banii pentru lumânari.

În apropiere se află Insula Ammouliani si Insula Măgarilor, pe ambele putându-se ajunge organizat cu feribotul sau se putea închiria o ambarcațiune. Insula Ammouliani e pur și simplu uluitoare, mi-a plăcut dincolo de cuvinte. Insula Măgarilor, își trage numele din asemănara cu spinarea acestor blînde animale. Nu este locuită, dar are plaje încântătoare cu nisip mătăsos. Merită excursia în ambele insule.

Din portul Ouranopolis am luat într-o dimineața, în jurul orei 10 vaporul pentru o croazieră de 3 ore în jurul Munteluli Athos. Mi-a plăcut enorm această croazieră, mai ales că eu cu un an în urmă fusesem în Israel, iar sufletul mi-a vibrat puternic în vecinătatea acestor locuri diferite, încărcate de energie spirituală pozitivă. Biletele pt. croazieră le-am plătit în dimineața plecării, dar rezervarea am făcut-o de seara.

La câțiva kiometri înspre continent este localitatea Ierissos, unde în fiecare zi de marți se organizează un târg, găsiți informații despre asta la recepția hotelului, am fost și noi, a fost o experiență interesanta. În altă zi am făcut o incursiune pe brațul Sithonia, am ajuns la plaja Karidi din Vourvouru despre care am citit aici pe Afa, este mirifică. Grecia, atât cât am văzut eu, m-a cucerit.

Cât despre Akrathos Beach Hotel, eu nu pot decât să-l recomand, dar după o bună documentare punând în balanță atât aspectele pozitive, cât și singurul aspect negativ pt. sistemul all inclusiv, masa.Noi ne-am simțit bine aici, nu am avut niciun fel de neplăceri, nu ne-am îmbolnăvit și ca să parafrazez melodia pe care am ales-o ca fond sonor pt. această impresie...nu-i un cântec fără rost, atâta timp cât știi să iei frumosul din ce-a fost!

Vă rog să atașați piesa impresiei:

https://www.youtube.com/watch?v=kK8oFCrS6cw&feature=kp

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI