Molyvos - un oraș pitoresc

TIPĂREȘTE

Molyvos- un oraș pitoresc

Plecând de la castel, după cum v-am povestit, am coborât ușor drumul până la intersecție, apoi am pornit spre stânga, tot la vale, către port. Am trecut pe lângă câteva terase, care ne-au făcut cu ochiul, iar la întoarcere, au fost locul ideal pentru o cafea, fiind în imediata apropiere a stației de autobuz.

Pe dreapta și pe stânga sunt câteva mici boutique-uri, cu tot felul de produse, ideale pentru mici cadouri, magazine cu produse tradiționale, din ulei de măsline, cosmetice, creme, săpunuri, dar și multe obiecte frumos confecționate din lemn de măslin.

Am remarcat prezența aici, ca și în altă parte a insulei de exemplu în Petra, a unor magazine denumite Cooperative de femei Σγηεταιρισμοσ γιηαικοη Μιθιμηας. M-a intrigat oarecum, așa că am căutat explicația. Încă din 1983, s-a înființat prima astfel de uniune a femeilor în satul Petra, apoi încet-încet s-a extins pe mai toată insula, azi având astfel de cooperative în Molyvos, Polychnitos, Agiasos, Mesotopi sau Parakila. Cum femeile de pe insulă se plictiseau, având doar ocupații casnice, s-au hotărât să se asocieze și să promoveze tradițiile, să fie creative. Așa încât cele mai energice femei, dar și cele mai creative, mai talentate, s-au implicat și în lumea afacerilor, azi având magazine, dar și restaurante sau hoteluri, cum este cel din Petra, tot ele organizând chiar și excursii pe insulă. În magazinele lor putem găsi, ulei de măsline, cosmetice, tot felul de dulcețuri, plăcinte, tăiței de casă, broderii, mirodenii, etc. Femeile din Lesvos se pot exprima artistic, culinar, iar încet-încet apar și beneficiile materiale.

Revenind la Molyvos, remarc că strada este îngustă, trebuie să te ferești mereu, pentru că trec și mașinile, dar nu departe, pe stânga este o parcare, unde puteți lăsa mașina, de veniți cu ea, pentru că farmecul plimbării este s-o iei la vale, pe jos. Pe dreapta, încep să apară stâncile înalte, iar deasupra lor, atârnă balcoanele de lemn, atât de cunoscute din toate ilustratele cu Molyvos. Pe stânga, o mică ieșitură, cu locuri de belvedere, de unde poți admira ba marea, ba portul în zare. Iar dacă te uiți în sus, inevitabil dai cu ochii de castel, care tronează peste toate casele.

Orașul Molyvos sau Mythimna, cum îi spun localnicii, este al doilea mare oraș al insulei Lesvos. Este situat în nord-vestul insulei, iar după vestigiile arheologice descoperite se pare că există dovezi ale existenței sale încă din vremea epocii bronzului și se știe că a fost un oraș important în antichitate.

Se află la cca 6 km de Petra, iar populația este în jur de 1500 locuitori. Numele de Molyvos era folosit până în 1919, nume care datează de la sfârșitul perioadei bizantine, dar încă mai este și astăzi folosit.

Distanța față de capitala Mytilene este de cca 60 de km. Despre Molyvos se spune așa de frumos că este capitala turistică a insulei. Un renume pe deplin meritat, am fost aici dar și în Mytilene și pot să vă spun că mi-au plăcut amândouă, dar diferit.

Recomand cu drag vizitarea ambelor orașe, sunt nespus de frumoase, poate de câte două ori, așa cum am făcut-o și noi.

Fără îndoială că Molyvosul trebuie văzut pe îndelete, iar castelul bizantin, este unul din cele mai frumoase atracții ale sale, dar nu este de neglijat portul, precum și orașul în sine.

Arhitectura caselor este interesantă, majoritatea sunt făcute din piatră și lemn, în stil neoclasic. Sunt așezate amfiteatric, coborând sau ocolind castelul care se află pe un deal. Printre casele obișnuite, mai mici, sunt și clădiri mari, vechi conace care datează de la sfârșitul sec. XVIII. Unele dintre acestea au devenit acum, muzee sau hoteluri.

Prima vizită la Molyvos a fost atunci când am văzut și castelul. Voi continua plimbarea din locul în care am rămas, de pe drumul spre port. Trecem de punctele de belvedere, iar pe dreapta, apar case frumoase, de regulă cu un singur etaj, cel mult două, frumos colorate, în albastru sau galben, alb sau roz pal, cu obloane de lemn, verzi sau maro. Sunt și terase cu câteva mese în față, chiar pe marginea drumului, iar unele au grădină sus la etaj. Peste tot, plante ornamentale, multă verdeață, iederă sau viorele, bouganvillea sau trandafiri, caprifoi sau iasomie, mușcate sau crini, înveselesc clădirile. Cu cât ne apropiem de micul port, strada se îngustează, și trecând prin fața unei mici bisericuțe ieșim în port. O ancoră uriașă stă chiar lângă zidul bisericii. Băncuțe așezate cu fața la mare invită la meditație și odihnă. Aici este și stația finală a trenulețului turistic, Hop on - Hop off, care merge până la Petra, are 8 stații, cu orarul afișat în multe locuri, iar biletul costă 3,50 euro. Există și varianta de a lua un bilet cu 6euro, cu care poți urca și coborî de câte ori vrei, pe parcursul unei zile.

Câteva terase dau un ocol micului port, mesele sunt ordonate frumos exact pe marginea falezei, lângă apă, lângă micile bărcuțe de pescuit. Terasele sunt acoperite, așa că vă puteți relaxa la umbră, să serviți pește proaspăt, ori să beți ceva răcoritor. Una din cele mai frumoase taverne este cea numită Octopus, așezată splendid, pe colțul falezei, având mese pe ambele laturi, cu o minunată vedere la port. Caracatițele puse la uscat justifică pe deplin denumirea tavernei. Un alt loc frumos de luat masa este taverna The Captain's Table, probabil la ceas de seară, pentru că la ora prânzului, când am fost noi acolo, era pustiu. Sau de ce nu, la restaurantul Sea Horse, renumit în Molyvos. Trebuie să vă spun că toate aceste clădiri, la etaj au camere de închiriat, iar seara de la balcon, portul luminat, sau castelul se văd frumos, în mod sigur, romantic, nu?

Noi am trecut printre mese, de-alungul falezei, până la capătul portului, apoi pe alee, pe faleza îngustă, am mers roată până în partea opusă, în dreptul farului. A doua oară când am revenit în Molyvos, cerul era acoperit cu niște nori foarte speciali, creând un decor fantastic, așa că pozele mi-au ieșit spectaculos. În plus, marea era mult, mult mai albastră la a doua vizită. :) Am considerat-o un mare favor, sau poate o răsplată... :))

Micile ambarcațiuni, aliniate frumos, legănându-se ușor la adierea vântului, pentru că adie...

Se spune că este unul din cele mai pitorești porturi din Lesvos. Iar pozele făcute peste mare, de la far, sunt unice...

Mie Molyvosul mi s-a părut foarte romantic. Mi-a plăcut nespus să mă plimb pe străduțele înguste, pe aleea ce ocolește micul port, să aud valurile mării ce se loveau puternic de stâncile de pe margine, aducând mici stropi de apă, să stau pe bancă auzind doar foșnetul nesfârșit al mării sau cântecul pescărușilor...

Ne-am întors, printre mesele de la tavernele din port, dar fiind ora prânzului, ne-am oprit la una din terase, Le Grand Blue, favorita mea, despre care voi scrie separat, unde ne-am potolit setea și foamea. :) Ne-a plăcut mult acolo, așa că tot acolo am fost și în prima dar și cu ocazia celei de-a doua vizite.

Acum fără grija aceasta, :)), ne-am întors spre sat, propunându-ne să găsim strada cea frumoasă, despre care auzisem, fiind votată una din cele mai frumoase din lume. Am luat-o așadar pe străduțele înguste, pe scări de piatră, printre case frumoase, din piatră cenușie sau roșcată. Am ajuns curând într-o mică piațetă, Πλατια Αηδρεα Κιριακογ, cu un platan mare evident, a cărei umbră binevenită acoperea toată suprafața, plină cu mese, cu turiști, dar și localnici. Aici am văzut pentru prima dată celebrele fântâni otomane, atât de frumoase, după cum aveam să vedem mai apoi în mai multe locuri din oraș. De aici, am dat cu banul, pe unde s-o luăm, pentru că străduțe foarte întortocheate, dau și în stânga și în dreapta, probabil că toate comunică, noi am luat-o spre dreapta și am ajuns la capătul străzii pe care tocmai o căutam, Οδος Διμαρχογ Κοστα Δογκα, cea acoperită de florile de glicină, foarte umbrite de crengile împletite ale arborilor, numite științific, wisteria. Florile de glicină erau pe trecute, doar ici-colo, mai erau câteva flori, îmi pot doar imagina cât este de frumos când sunt toate înflorite. Am admirat însă tulpinile interesante, spectaculos țesute parcă, răsucite. De-alungul străzii sunt multe magazine, cu haine, cu bijuterii, magazine cu tot felul de souveniruri, pălării și încălțăminte de piele, obiecte de ceramică, făcute în satele din apropiere, terase, care au ieșire- balcon spre mare. De aici mai sunt alte mici străduțe în scări către casele situate la un alt nivel, tot mai aproape de castel. De altfel am văzut străduțe cu indicator către kastro, sigur puteți ajunge și pe aici.

La cea de-a doua noastră vizită am luat-o din nou, hai-hui, pe aceste mici străduțe umbrite, sus-jos, am admirat vitrinele, am făcut multe poze, am probat biju-uri, am ieșit la casele acelea pe care le admirasem din drumul spre port, cele cu balcoanele atârnând pe stânci. Balcoanele de lemn colorate în culori intense, maro sau roșii, par mult mai solide de sus, de cât păreau de jos. :p Casele sunt superbe, toate sunt înconjurate de flori și multă verdeață, câte un cățeluș drăguț sau o pisică leneșă, leneveau chiar pe mijlocul străzii, neobosindu-se să se dea din drum. Tot învârtindu-ne pe acolo, am ajuns și la primărie, o clădire impozantă, într-o curte frumoasă, o clădire mare, veche, în stil neoclasic, cu detalii arhitecturale foarte frumoase. La prima vizită o ratasem, iar pe străduțele acelea mici, pietruite, ba la stânga, ba la dreapta, tu trebuie să alegi pe unde s-o iei, pur și simplu, nu poți cuprinde chiar tot, sau poate nici nu mai știi pe unde ai venit sau încotro mergi? Pare a fi un adevărat labirint!

Într-un cuvânt, e o splendoare de oraș... un loc special, unde parcă ești într-un alt timp, fără mare legătură cu prezentul modern. Iar din loc în loc, câte o vedere spre marele albastru. Pe una din străduțe, am coborât spre drumul principal, ieșind undeva după parcare, apoi fix de acolo, pe câteva scări în coborâre, este o alee ce urmărește malul apei și mica plajă, spun mică pentru că este destul de îngustă, deși foarte lungă. În cea mai mare parte este o plajă cu pietre, pe partea dreaptă a aleii sunt câteva mici viluțe, cu terase ieșind pe plajă. Baruri, cafenele, muzică. Curând strada se mai lățește, apar câteva clădiri și pe partea stângă, plaja se mai lățește și ea puțin, din câte văd marea este destul de năbădăioasă, furioasă, aruncând valuri, valuri spre țărm. Aici plaja este bine organizată, cu șezlonguri, umbrele, deși sunt copaci pe margine care asigură suficientă umbră. Cabine de duș, toalete, dușuri pe plajă. După un rând de palmieri, pe stânga, un alt grup de vile, frumoase, cu doar două nivele. Peste câțiva metri ieșim într-o mică piațetă, cu o parcare, mărginit de o clădire părând destul de veche, curând aflu și motivul. Este clădirea unei foste fabrici de ulei de măsline, actualmente trasformat în hotel, Olive Press Hotel, a cărei latură, parte a zidului stă chiar în apă. Deasupra mării, pe o terasă, acoperită, este restaurantul, de aici poți ieși pe un ponton, de unde poți admira marea, furibundă de-a dreptul astăzi. În partea cealaltă a clădirii este intrarea oficială, iar în micul părculeț-grădină de lângă, am văzut amenajat un spațiu verde, pentru copii, șezlonguri și piscină. După perdeaua de tamarini și pini, este o plajă mică, îngustă tare, cu pietre.

Luându-o spre stânga printre livezi de măslini, am ieșit din nou la drumul principal, exact lângă cinematograful în aer liber, foarte aproape de stația de autobuz.

Vă spun sincer că mă bucur că am fost în două zile diferite, una singură nu ar fi fost de ajuns pentru tot ce are de oferit orașul, iar plimbarea pe jos este cea mai bună cale de a-l cunoaște pe îndelete.

Să vă conving și mai bine vă las să vedeți pozele.

Webmaster, o rugăminte

https://youtu. be/25FbZ1DMGz8

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1748 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI