Pădurea Pietrificată din Sigri

TIPĂREȘTE

Încă de pe vremea când am achiziționat biletele pentru vacanța din Lesvos de anul acesta, am început să caut despre obiectivele principale, locurile frumoase și speciale, musai de văzut de pe insulă.

Așa am ajuns la concluzia că poate cel mai spectaculos loc, mai ciudat și unic în Europa, este Pădurea Pietrificată din Sigri. Cum excursiile organizate, erau destul de scumpe, nu tocmai pe placul nostru dealtfel, am lăsat vizita aici pentru când vom fi închiriat mașina. Ghida agenției ne-a spus de la început că pădurea este închisă, lucru ce ne-a indispus, dar dacă voiam puteam să mergem în excursii la Muzeul de Istorie Naturală din Sigri. Am aflat apoi pe parcurs, că există cinci parcuri și doar unul dintre ele este închis, pentru restaurări, excavații și alte amenajări. Nu mi s-a părut corect că nu s-a spus clar, că există și alte parcuri ce pot fi vizitate, iar majoritatea turiștilor nici nu aflaseră.

Noroc că noi, firi „cercetătoare”, ne-am zis hai să vedem ce-om găsi. Voi sări peste descrierea frumosului sat Sigri, despre care voi scrie separat, ca să trec direct la subiect. Am făcut drumul din Anaxos, spre coasta de vest, trecând prin sate frumoase, Skoutaros, Skalochori, Vattoussa și Adissa, de aici urmând o intersecție, cu un drum care duce spre Sigri, alta către Eressou. Sigur că pentru început, fiind dimineață am ales să mergem la Sigri.

De abia acum, drumul începe să devină interesant, peisajul fiind în total contrast cu ce văzusem până acum pe insulă. Un sol cenușiu, cu nuanțe maronii, stânci, multe stânci, foarte mulți bolovani, pâlcuri de iarbă, tufe uscate, un soi de ciulini, foarte înțepători, dealuri, peste dealuri, dându-ne senzația că suntem pe o altă planetă. Una nelocuită...

Regiuni întinse din vestul și sud-vestul insulei până la Eressou sunt acoperite de bolovani, după cum vă spuneam, dând aceea senzație de peisaj selenar.

La un moment dat, am zărit pe o stâncă golașă, o mânăstire, Ypsilou, despre care auzisem, ba chiar mi-ar fi făcut plăcere s-o vedem, dar când am văzut amplasamentul, am spus pas și am mers mai departe. După cca 20 de minute de mers, într-un astfel de peisaj selenar, am început să zărim din nou marea, coboram deja spre ea și se întrevedeau primele așezări umane. Ura, am revenit pe pământ! :)

Se zărea acum satul Sigri de la câteva curbe mai sus, iar spre dreapta se putea ajunge la Faros și plaja Faneromenis, pe care deja le și vedeam din mașină, dar noi am mers către Sigri. Din nou, sar peste sat, iată că m-am făcut o mare săritoare :)) și revenind de acolo, am luat-o spre stânga unde un indicator ne comunica că mai avem 7 km până la pădurea de-o căutam noi. Nu după mult timp, am ajuns pe un drum off road, dar cum altul nu era prin preajmă, ne-am spus ăsta o fi... și am mers, câteva minute, până m-am cam plictisit și nevăzând nimic interesant sau măcar promițător, doar marea cea albastră care ne însoțea pe partea dreaptă... întreb... am făcut vreo 7km? - A, da, mai mult! îmi zice soțul. - Bine și mai mergem? păi mergem că n-am unde întoarce... bun, am mers deci încă o porțiune, iar la prima ocazie, ne-am întors. Când să ieșim de pe drumul off road, zărim un nene pe drum, lângă un gard, meșterind ceva... Soțul oprește, fiind prima persoană întâlnită, cu rugămintea de a ne lămuri. He, he, he, ce noroc să dea pe noi, (ori noi peste el :)) ) era fix omul de la intrarea în parc, cel cu pădurea. Nefiind cereri, gardurile, sau mă rog, să zic porțile erau închise. Dar și deschise să fie, nu cred că le băga nimeni în seamă. :p Am parcat mașina, am plătit 2 euro de persoană biletul, ne-a arătat omul că putem merge de o parte și cealaltă a drumului, cât vrem, el având deschis până la ora 16. Fiind undeva pe la 10, era ok, ce să faci atâta??? și am intrat...

Acum se cuvine să vă dau câteva detalii tehnice.

Pădurea Pietrificată de la Sigri , este unul din cele mai frumoase monumente naturale ale patrimoniului geologic global. Toată zona, pe care se întinde, aproximativ, 150.000 metri pătrați, este considerată zonă protejată, este cuprinsă în partea de nord-vest, a insulei Lesvos, iar din anul 2000, face parte din Geoparcul Lesvos, membru al Rețelei Europene de Geoparcuri. Este un loc unic în Europa, al doilea în lume după cel din Arizona, SUA.

Studiile și cercetările arată că pădurea este rezultatul activității vulcanice foarte active, din această parte a mării Egee, cu cca 20 milioane de ani în urmă. Toată zona, mare parte din centrul și vestul insulei, a fost acoperită de lava scursă în urma erupțiilor vulcanice, lavă, dar și un strat gros de cenușă.

Întregul material piroclastic a acoperit regiunea într-un interval foarte scurt, în mare viteză, așa că ramuri, frunze, fructe, semințe, trunchiuri au fost surprinse așa, moleculele organice ale plantelor s-au înlocuit cu moleculele anorganice, prin procesul de fosilizare, astfel că toate structurile morfologice ale plantelor au fost perfect conservate.

S-au descoperit și ramuri, frunze, fructe, în aceeași stare atât în apele mării, pentru că suntem aproape de mare, multe resturi, trunchiuri de copaci, cât și pe uscat. Cel mai bine aceștia se pot vedea, la o plimbare cu un vas cu fundul de sticlă, care se ia din portul din Sigri, se face un ocol al insulei Nisiopi, de lângă Sigri. Aceste trunchiuri pot fi văzute până la 30 m adâncime.

Există în pădure (probabil cea închisă) exemplare de 7 metri înălțime, 22 metri lungime și cu circumferințe de la 1,20 la 3,20 metri.

Ca o completare binevenită în cunoașterea acestui fenomen natural, este și vizitarea Muzeului de Istorie Naturală, din Sigri, Natural Hystory Museum of the Lesvos Petrified Forest.

Muzeul a fost înființat în anul 1994, iar rolul său este în principal cercetarea, promovarea, conservarea și protecția, dar și expunerea și exploatarea acestei păduri unice.

Biletul de intrare costă 5 euro de persoană, nu se pot face poze în interior, doar la exponatele din afara clădirii.

Orar:

zilnic- de luni până vineri:

09.00-17.00

sâmbătă

09-18.00

duminică

10.00-18.00

Clădirea muzeului adăpostește mai multe săli, una în care sunt expuse exemplare superbe de trunchiuri de copaci, unele „feliate” spectaculos, cu niște culori fantastice, marea majoritate roșiatice, dar sunt de mare efect și cele maronii sau galben-verzui. Cromatica este variată, cele mai multe sunt albe, cenușii la exterior, iar la interior încep să se diversifice nuanțele în tonuri calde. Cum spuneam prima sală dedicată acestor trunchiuri frumoase, dar și formelor, frunzelor, rămurelelor găsite. O a doua sală aparține de această dată rocilor și mineralelor, cristalelor, descoperite în zonă. Absolut o colecție minunată, impresionantă. Regret enorm că nu am avut voie să facem poze. Decorul este frumos creat încercând să reproducă un vulcan, cu un crater, reprezentând apoi fiecare strat de rocă până în „centrul pământului”, precum și întreaga evoluție geologică a ultimilor ani din zonă.

Pentru cei care doresc acest lucru, există computere touch screen, unde în trei limbi, engleză, germană și greacă, poți consulta un ghid cu multe informații utile. Însă cei care doresc senzații tari, pot alege varianta simulatorului de cutremur, costă 4 euro. :D

Noi am zis pas :))

Un magazin, cu produse locale, mici souveniruri, cărți și hărți, o mică bibliotecă, despre toate cele văzute pot fi achiziționate de la muzeu. Muzeul are și laboratoare de cercetare. Iar când terminați de vizitat vă puteți răcori la cafeneaua de lângă intrare.

Acum însă dați-mi voie să revin la parcul nostru pe care l-am găsit absolut întâmplător. Parcul acesta se numește Plaka. Mai există cel de la Alonia, dar nu în ultimul rând cel de la muzeu.

Neapărat dacă vreți să parcurgeți dealurile hai-hui, aveți nevoie de apă, pălărie de soare, ochelari și încălțăminte sport, închisă, pentru că sunt tufele acelea de ciulini, scaieți, uscați dar foarte înțepători.

Sunt destul de ușor de urmat traseele pe dealuri pentru că sunt amenajate potecuțe, marcate cu pietre, sunt vizibile. Spațiile unde sunt trunchiurile sunt încercuite, amenajate, cu un gărduț de lemn, fiecare piesă, trunchi, bucată de lemn este numerotată, iar în unele cazuri scrie și din ce fel de copac provine, conifere, foioase, etc. Din loc în loc veți vedea și foișoare cu bănci, pentru o clipă de odihnă, la umbră. Vă spun sincer că sunt binevenite :p

Prima dată am fost în partea de lângă mare, din curiozitate, pentru că omul ne spusese să fim atenți la trunchiul imens care se vede în apă. Și într-adevăr, o bucată mare, un trunchi galben, lung de vreo 2,5 metri, se vedea frumos în apele albastre, chiar lângă mal.

Am văzut atât de multe bucăți, trunchiuri mari sau mai mici, culcate sau în poziția inițială, unele prinse încă în roca vulcanică, descoperite doar pe o parte, sau alta. Și aici, culorile sunt variate, aceeași bucată având un amalgam de nuanțe, stratificațiile se văd așa de frumos... iar textura lemnului, devenită piatră, arată pe alocuri ca marmura, fină, netedă, lucioasă. Poate fi de un alb imaculat, ori roz, roșu, mov, grena, galben, verde, maroniu. Nici nu pot spune care e mai frumos. Tot aici în partea dinspre mare, am văzut și cel mai înalt trunchi aflat în picioare. O splendoare. Sigur că m-am pozat cu el, mai ales că în spate se vedea marea, portul din Sigri și castelul.

Cam după o oră și ceva, am ajuns din nou la poartă și am trecut pe partea cealaltă a parcului, dincolo de drum. Aici cele mai multe obiective sunt acoperite, delimitate cu gărduț de lemn, dar ferite de razele soarelui. Primul și cel mai frumos trunchi, unul mare, cu toate ramificațiile rădăcinilor, arătând aproape ca o caracatiță. Porțiunea aceasta este mai deluroasă, potecile sunt mai greu de urcat, așa că organizatorii s-au gândit foarte bine când au amplasat pe traseu multe băncuțe, unele cu vedere la mare, altele spre sat și castel. Am văzut exemplare foarte frumoase, iar noi cutreierând pe acolo ne întrebam oare ce mai ascunde pământul din jur? Pentru că, mai sunt cu siguranță lucruri de descoperit!

A mai trecut o oră! dar vă spun că nu știu când! Mi se părea fascinant să mai văd încă un trunchi și încă unul...

Exact când ne îndreptam spre ieșire, au mai venit patru persoane să viziteze parcul. Deci nu eram chiar singurii „nebuni”...

Am plecat de aici către muzeu, aflat la cca 800 metri de acest parc. De la intrarea în curtea muzeului, am văzut superbele exemplare expuse pe trepte sau pe terasa din fața muzeului. Culori și forme, pe acestea le-am fotografiat, o să vedeți. Mereu am spus că natura este cel mai mare artist!

În spate după vizita în sălile muzeului, puteți ieși în curte și grădină, unde este un mic amfiteatru, pentru cei care merg cu grupuri și ascultă informațiile ghizilor.

La umbră sau la soare, stau frumos ordonate bucăți de lemn, sau să spun bucăți de piatră? adevărate opere de artă! Nu mă pot opri din pozat, de pe o parte, de pe alta, pentru că vedeți voi, se vede diferit din fiecare alt unghi. Apoi pentru cei pe care îi mai țin picioarele, o puteți lua de la capăt... în sensul că în spatele muzeului, este un teren imens, deluros și acesta, la fel ca și cel de la Plaka, cu porțiuni împrejmuite sau acoperite. Și aici sunt bucăți frumoase, mai mari sau mai mici, de diferite culori și texturi, culcate sau în picioare. Și uite așa nici nu-mi dau seama cum a mai trecut o oră...

Bine că adia vântul și aveam pălărie de soare...

Ne întoarcem în curtea muzeului, ne răcorim cu o limonadă, mai fac ultimele poze cu moara de vânt care e peste drum de muzeu, cu gemulețe mici, albă, superbă!

Mă bucur că am reușit să vedem pădurea. Mi-am atins scopul și mi-a plăcut ce am văzut!

20 milioane de ani, oare după noi, ce or vedea alții?

Pentru multe alte detalii puteți consulta

Site web: http://www.petrifiedforest. gr

Adresa este

Sigri Lesvos isl. GR-81112 Grecia

Tel. (+30) 2251 0 47033,2253 0 54434

Informații utile mi-au fost furnizate prin pliantele primite la vizitarea muzeului.

Webmaster, vă rog atașați

https://youtu. be/kIjq_MTS1m0

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 3671 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI