Capitolul 2 - Meteora și Mănăstirea Sf. Parascheva

TIPĂREȘTE

Aşa cum vă povesteam în capitolul 1 am lăsat pentru capitolul acesta excursiile. Chiar dacă am fost în multe locuri şi le reamintesc (Meteora – vizită ce nu trebuie ratată, Atelierul de icoane de la Zindros, Muntele Olimp (Litochoro-Canionul Enipea-Cazile lui Zeus), Manastirea Dionisos, Paleo Pantelimonas (un sat grecesc vechi de peste 500 de ani), Platoul lui Stavros - Saua lui Zeus, Mănăstirea Sf. Paraschieva (cu binecunoscuta apa binefăcătoare) precum şi cea mai tare excursie – cea pe insula Skiathos (incluzând aici plaja făcută pe insula Kukunaris – cu vasul de croazieră Elisabeth aparţinând vestitului căpitan Kostas şi familiei acestuia) o să încerc să fac o succintă trecere prin acele locuri vizitate. Deci să începem...

CAPITOLUL 2 – METEORA ȘI MĂNĂSTIREA SF. PARASCHEVA

Meteora

Excursia la Meteora s-a organizat chiar a doua zi după ce am ajuns în Platamonas. Nici nu ne-am dezmeticit bine din drumul de la venire, că a doua zi de dimineaţă după micul dejun ne-am îmbarcat din nou în autocar (am uitat să specific: autocarul cu care am venit a rămas pe toată perioada sejurului cu noi în staţiune, iar toate excursiile le-am făcut cu acesta) cu destinaţia Marele Meteor. Drumul din Platamonas până în Kalambaka (capitala districtului cu același nume, ce ocupă partea de nord – vest a prefecturii Trikala și a cărui nume vechi era Eginio) şi de aici până sus la Meteore a durat aproximativ 2 ore. Până a ajunge sus la mănăstiri ne-am oprit la Atelierul de icoane de la Zindros unde am vizionat meşteşugul crearii in direct (şi în reluare...) a icoanelor de tot felul: cu foiţă de aur sau fără, pe sticlă, pe lemn şi pe orice era posibil pictarea acestora. Atelierul nu surprinde prin mărime (când zici atelier de pictat icoane te gândeşti la un loc mare cu multe compartimente, ei bine nu) dar fiecare loc este foarte bine organizat. Acolo foițele de aur cu care se făceau icoanele erau CULMEA chiar pe tejgheaua de la intrare la mâna oricui și cum românul era om strângător am văzut doi tineri de-ai noștri când au luat de pe aceea tejghea din locul destinat icoanelor din aur, niște resturi din aceste foițe. Refuz să cred că acestea erau lăsate acolo ca amintire pentru a fi însușite, dar mă rog, asta e. La acest atelier ne-a întâmpinat un preot angajat acolo cred pe post important, care ne-a introdus și dat explicații despre tot ce înseamnă munca celor de acolo. Și cum era normal micul popas s-a lăsat și cu mici cumpărături pentru familie (icoane, lănțișoare cu sfinți). De acolo ne-am continuat călătoria pe o distanță de aprox. 5 km (dar ce priveliște în aceștia!...) până la Marele Meteor cu autocarul pe un drum super asfaltat dar foarte îngust (două autocare cu greu putean trece unul pe lângă celălalt și numai cu condiția ca cel dinspre partea interioară să iasă cu o roată pe partea neasfaltată de pe marginea drumului.

Meteora reprezintă de fapt un complex monahal ortodox format din mai multe mănăstiri (cea mai înaltă aflându-se la altitudinea de aprox. 600m). În total dacă zic bine sunt 24 de mănăstiri (unele din ele nefuncționale și nevizitabile). Cele mai importante și pe care le-am vazut dar nu le-am vizitat sunt: manastirea Sf. Nicolae Anapafsas, Manastirea Sfintul Stefan (cea mai veche mănăstire de pe acest munte), Manastirea Sfinta Treime, Manastirea Varlaam, Manastirea Rusanu și altele dar sincer nu mi le mai aduc aminte acum. Si cand te gandesti că toate acestea au fost construite fără mijloace mecanizate și în vârful unor stânci golașe. Singura mănăstire pe care am vizitat-o a fost Marele Meteor.

Ziua vizitei noastre la Marele Meteor a fost cea mai caldă (acum pot spune că am resimtit-o ca pe cea din vizita de anul acesta de la Efes) din tot concediul din Grecia. Autocarul ne-a lăsat chiar la capătul drumului lângă Marele Meteor iar de acolo până în mănăstire am coborât pe niște trepte iar apoi am urcat altele (vreo 200 și pe o căldură...). La intrare (intrarea a costat 2 euro de pers.) femeilor cu fuste mai scurte sau în pantaloni scurți primeau așa numita ”fustanela” o bucată de pânză netransparentă pe care erau nevoite să le pună ca o fustă pe ele și încă un batic. Urcatul până sus în mănăstie l-am făcut din două bucăți, la jumătatea drumului oprindu-ne la un refugiu săpat în munte unde ne-am tras sufletul și ne-am pregătit sufletește pentru a doua jumătate. În interior ce să vă zic frumos tare, dar cel mai spectaculos era peisajul care se dezvăluia văzut de sus și pe care vi-l prezint în fotografii. Nu încerc acum să fac o monografie a acestui loc ci doar să vă prezint impresii de vacanță, de aceea nu voi intra în multe amănunte. Toată lumea bineînțeles era chitită pe a face poze, a ceea ce se putea vedea de la acea înălțime (inclusiv orașului Kalambaka care arăta ca o miniatură). Ce mi-a plăcut: săpăturile în stâncă folosite pe vremuri de călugări pentru odihnă în drumul lor spre intrarea în mănăstire, funicularul folosit acum pentru transportul hranei, al materialelor și chiar al călugărilor bătrâni, precum și plasa cu scripetele folosite atunci pentru urcarea pietrei și materialelor care au fost folosite pentru construirea mănăstirii prin anii 1390.

Drumul de întoarcere a fost la fel de spectaculos prin priveliștea sa cât și prin adâncimea prăpastiei din dreapta pe marginea căreia coboram. La întoarcere spre Platamonas pe valea Tempi, ne-am oprit și la...

Mănăstirea Sf. Parascheva

O mănăstire săpată în stâncă la care se ajunge coborând din stradă pe un mic drum, apoi printr-un tunel cu scări și treci un pod despre care se spune că se va mișca când treci pe el în cazul în care ți-ai înșelat partenerul de viață. L-am trecut fără probleme (dar mai știi dacă e adevărată legenda... ?) ajungând la mănăstire cu puțin timp înainte de desfășurarea unei slujbe de botez al unei fetițe cu numele Maria (vezi foto inscriptiile de pe Mickey Mouse-ul făcut din baloane). Mănăstirea se află în mijlocul unui cadru natural de invidiat apă curgătoare, multă vegetație, locuri de recreere, tot acolo aflându-se și vestitele izvoare cu apă despre care se spune că sunt tămăduitoare bolnavilor cu ochii. Și aici ca în fiecare locație vizitată s-a lăsat cu cumpărarea de suveniruri (eu personal cumpăr mereu pe unde mă duc magneți de frigider cu locurile vizitate. Vă dați seama ce e pe frigiderul meu.). A fost o zi lungă dar a meritat, excursia aceasta fiind inclusă în prețul sejurului.

Revin cu capitolul 3: Muntele Olimp (Litochoro-Canionul Enipea-Cazile lui Zeus), Manastirea Dionisos, Paleo Pantelimonas, Platoul lui Stavros - Saua lui Zeus, urmând ca, capitolului SKIATHOS să-i acord loc separat.

---

VIZUALIZĂRI: 7904 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI