Ilaria Hotel - linişte cât cuprinde

TIPĂREȘTE

Alegerea hotelului Ilaria am făcut-o (beneficiînd de ajutorul competent şi amabilitatea AFA - mulţumim din nou!) urmărind o variantă de cazare decentă şi amplasată favorabil pentru vizitarea insulei. Obiectiv bifat!

Am vrut un hotel liniştit, "speriată" de poveştile despre monstruleţii zgomotoşi şi mult-băutori din Laganas, care nu te lasă să pui geană pe geană toată noaptea... :) Probabil Ilaria încearcă, cu mare succes, să ofere o atmosferă opusă. Aşa încât pentru doritorii de linişte maximă este un hotel ideal, ferit de zgomot, agitaţie şi priviri curioase.

Este situat pe drumul care leagă Laganas de Kalimaki, sunt cam 2 km de mers în fiecare direcţie. Drumul între cele două staţiuni nu beneficiază de trotuar sau stâlpi de iluminat pe toată lungimea distanţei, aşa că seara când reveneam la hotel pe jos, foloseam lanterna de la telefon, ca să nu călcăm aiurea şi să ne semnalăm prezenţa pe întuneric, în traficul destul de intens şi la ore târzii. Dar chiar așa, pe întuneric și întâlnind și vreo doi-trei câini fără stăpân :), n-am avut nici un moment senzația că nu am fi în siguranță.

Hotelul e alcătuit din mai multe clădiri cu un singur etaj, înconjurate de vaste spaţii (care ar fi trebuit să fie) verzi, al căror aspect suferea din cauza secetei şi temperaturilor ridicate, în ciuda eforturilor unui grădinar ce-şi făcea de lucru dimineaţa prin tufişuri :) şi a stropitorilor care udau gazonul seara... Ne-am bucurat totuşi de flora de la faţa locului - boungavilea şi leandri + niscai muşcate/ trandafiri, pomi cu fructe coapte sau în curs de coacere - lămâi, portocali, rodieri, smochini...

Camera noastră de la etaj nu era foarte mare, pe jos avea gresie, iar în rest - dotări minimale. Balconul măricel ţinea loc şi de ferestre, uşa dublă de acces fiind protejată de obloane mari - când erau închise, camera era întunecoasă rău. Baia spaţioasă nu avea plasă la geam, ceea ce ne-a prilejuit vizita unor bărzăuni uriaşi intrați clandestin la duş şi a unei şopârliţe, inofensivă probabil, care ne aștepta în una din seri deasupra ușii... Bifînd şi prezenţa unui şerpotei văzut în prima zi la parterul clădirii unde am fost cazaţi, aş puncta satisfăcător :) şi la capitolul faună...

Micul dejun inclus în tarif se lua într-o atmosferă calmă şi prietenoasă, sub privirile atente şi cu intervenţiile prompte (pentru debarasare şi orice alt ajutor) ale unui nene-supraveghetor foarte prietenos şi amabil în schimburile poliglote cu turiştii :) Preparatele oferite, mereu aceleaşi, au fost suficiente, gustoase, cu mult ulei de măsline :), mirodenii şi seminţe fel de fel, feta, legume proaspete şi gătite, fructe fresh, uscate şi în compot, prăjiturele de casă, miere şi dulceţuri din poame locale...

Cea mai apropiată plajă este cea din Kalimaki, la care se ajunge în câteva minute pe jos pe un drumeag asfaltat (mai demult), printr-o pădurice cam neîngrijită. Iniţial, în plimbările de seară pe malul mării eram cu ochii în patru sperînd să zărim puişorii vreunei ţestoase întârziate care îşi depusese ouăle mai de curând. Ulterior, o discuţie cu voluntarii care îngrijeau cuiburile pe plajă ne-a spulberat orice iluzie, ieşirea puilor din ou având loc mult mai devreme în cursul anului. Astfel că la sfârşit de august am fost norocoşi să vedem totuşi, în apele din jurul insuliţei Cameo, un exemplar de careta-careta - o urieşenie de broască înotînd la distanță de o lungime de braţ de cei doi-trei turişti aflați în apă la locul şi momentul potrivit.

Deşi luasem în calcul deplasarea pe insulă cu transportul public, această variantă am găsit-o inabordabilă / ineficientă - cât am stat acolo nu am văzut prea multe autobuze, deşi o staţie era amplasată chiar în faţa hotelului :) Primele două zile am explorat împrejurimile la pas şi ne-am rezervat timp pentru croaziera în jurul insulei. Pentru restul sejurului am închiriat o maşinuţă care ne-a purtat cu mari satisfacţii peste tot, oferindu-ne prilejul să descoperim minunăţiile locale şi să cercetăm mai în detaliu punctele de interes ochite anterior în excursia pe mare. Şi mai ales am putut ajunge la celelalte plaje, mult mai spectaculoase...

Până la urmă, la hotel am avut parte de linişte din plin, chiar prea multă: hotelul nu era gol - întâlneam destui turişti la micul dejun, însă seara, când reveneam din excursii, nu era nici ţipenie în zona barului de lângă piscină... Şi nici alte locuri nu prea erau la hotel pentru pierdut vremea şi stat la poveşti, la un pahar, la o gâză - un ţânţar (nu erau ţînţari în curtea hotelului, glumesc! - erau în schimb vreo trei pisici :) ...) Puţină zumzăială, muzică, mişcare, ceva activităţi în plus pentru turişti... şi probabil că hotelul ar mai pierde din atmosfera igieno-dietetică de casă de sănătate :) N-am auzind pe nimeni plângându-se, totuși!

Dar dacă ar exista o dată viitoare, mi-ar inspira cochetul portuleț Zakynthos :) ...

---

VIZUALIZĂRI: 2584 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI