Just when you thought you’ll never meet paradise… Margarita Sea Side Hotel, Kallithea

TIPĂREȘTE

Am fost acum a patra oară în mica şi cocheta staţiune de la malul mării Egee, Kallithea.

Situată în peninsula Halkidiki pe braţul Kassandra, Kallithea pare deconectată de la criza care a lovit întreaga lume. Staţiunea este plină de viaţă iar grecii işi urmează cursul firesc al vieţii aşa cum au fost obişnuiţi dintotdeauna. Îi vezi dimineaţa cum îşi beau tacticos cafelele şi nessfrape-urile la tavernele din apropiere până pe la ora 11 după care se hotărăsc sa-şi deschidă magazinele şi micile lor afaceri de familie. Ce este interesant ca nu i-am văzut niciodată să consume alcool, doar cafea şi ţigări cât cuprinde.

În anii trecuţi staţiunea era în agonie, criza alunga turiştii şi investitorii şi peste tot nu vedeai decât afişe cu “DE VÂNZARE”. Un nesperat balon de oxigen a venit odată cu aşa numita “primăvară arabă”, care a încins întreg nordul Africii şi o parte din Orientul mijlociu. Destinaţii exotice, altădată preferate de turiştii europeni au devenit locuri ale unor cumplite frământări politice, zone nesigure pentru turism, determinându-i pe aceştia să îşi reconsidere opţiunile pentru vacanţă. Grecia a devenit iar o destinaţie preferată pentru cei care vor mare, soare, distracţie şi străinătate.

Am ales şi eu Grecia pentru plaja minunată din Kallithea, marea turcoaz şi hotelul Margarita pe care îl ştiam bine din anii trecuţi.

Am sunat la hotel pentru rezervare încă din luna iunie şi am mai gasit liber doar un singur apartament în perioada 2 – 09 septembrie. Pentru apartamentul cu vedere la mare am plătit în middle season 120 Euro/noapte cu mic dejun inclus. Am trimis via Winbank 440 Euro avans iar restul de 400 la sfârşitul lunii august. Corespondenţa am purtat-o prin email cu o fată drăguţă de la recepţia hotelului, Reveka Kainadoglou. Pentru că noi voiam să plecăm duminica dar cameră la Margarita am găsit doar începând de luni, am hotărât să plecăm totuşi duminică dimineaţă şi să facem o oprire la Lefkonas la Hotel Acropol să ne relaxăm la piscină iar a doua zi să plecăm odihniţi spre Kallithea. Am făcut rezervare direct pe site-ul hotelului Acropol şi am plătit 60 euro/camera online via PayPal.

Am facut o verificare a autoturismului, am mai pus la punct mici probleme, am rezolvat problema asigurărilor de călătorie şi cel mai important am năduşit două săptămâni consultând forumurile şi google maps pentru a alege cel mai bun traseu pentru traversarea Bulgariei.

Într-un final am stabilit că varianta clasică Bucureşti – Giurgiu/Ruse – Sofia – Kulata – Salonic – Kallithea este cea mai bună. Am tot sperat că vor deschide punctul de frontieră de la Makaza pentru că mi-ar fi plăcut traseul pe acolo. Să imi beau cafeaua la pasul Shipka şi să mă satur de munte înainte de a ajunge la mare.

Duminică pe 1 septembrie la ora 7.00, într-o frumoasă dimineaţă însorită de toamnă am plecat spre Grecia. Buletinele meteo care anunţau numai vijelii şi curenţi polari nu ne-au descurajat dar preventiv am aruncat în bagaje şi blugi mai groşi şi nişte hanorace.

Am hotărât să filmez tot traseul cu telefonul mobil şi să postez pe youtube, în ideea că poate ar fi de folos pentru cei care merg pentru prima oară cu maşina în Grecia să aibă nişte repere vizuale.

La 7.45 am alimentat la Rompetrol-ul din Giurgiu şi la 8.00 ne-am postat la o coadă de vreo 30 de maşini pentru a plăti taxa de pod. Se anunţase în presă că de la 1 septembrie taxa se micşorează la 14 lei dar am plătit tot 27 de lei ca şi până acum. Am ieşit din ţară fără să ne întrebe nimeni de sănătate, am intrat pe Podul Prieteniei pe un drum cam bombardat dar din fericire în partea bulgară este asfalt mai bun. În vamă, bulgarii foarte meticuloşi, au verificat actele maşinii şi actele personale. Am stat cu taxa de pod la Giurgiu şi verificare documente la bulgari cam 40 de minute în vamă.

Când ne-am văzut în giratoriul de la Ruse scăpaţi de coada din vamă am zis să căutam repede vigneta pentru Bulgaria şi să mânăm mai departe că deja se făcea târziu şi voiam să mai prindem un pic de soare la piscina de la hotel Acropol….

Vigneta pentru o săptămână este 5 euro iar pentru o lună 13 euro. De obicei luam vigneta de la Shell, de la primul viraj, dar era coadă şi acolo aşa că am oprit pentru vignetă la un Lukoil aproape de ieşirea din Ruse. Pentru vignetă am plătit cu cardul, 13 euro. Am luat pentru o lună pentru că domnişoara de acolo, o acritură tare plictisită, se făcea că nu înţelege că vreau două vignete, pentru câte o săptămână, legate una după alta. Aşa că am dat 3 euro în plus pentru drumurile din Bulgaria. La anu îmi iau nişte asfalt de la bulgari de 3 euro…

Legea bulgară prevede ca vigneta să fie lipită la loc vizibil pe parbriz, aşa că am procedat la lipirea vignetei pe tricou de câteva ori să prindă mici scame după care am proptit-o în parbriz. Schema este foarte bună ca să nu te mai chinui când dezlipeşti vigneta după ce expiră.

Bulgarii au şosele bune, drumul este foarte frumos, este mărginit de copaci înalţi de o parte şi alta şi rar traversează localităţi. Miliţia stă la pândă în zona localităţilor, dar eşti avertizat din timp de prezenţa radarelor de şoferii bulgari prin clipocit de faruri.

De la Yablanitsa intri pe autostrada Hemus care te conduce direct în Sofia. La Sofia am ajuns în jur de ora 13.00 şi am traversat-o foarte repede în 30 minute urmând bulevardul Botevdradsko Shose – Bd. Madrid - Bd. Danail Nikolaev - Bd. Slivnitsa - Bd. Dobrinova Skala - ulita Filipovsko shose - ulita Okolovrasten pat care te scoate din Sofia direct pe autostrada Lyulin.

Bulgarii au lucrat intens şi la autostrada Struma care au adus-o până la Dupniţa. În total mergi 142 km numai pe autostradă (80 km pe Hemus + 20 Lyulin + 42 Struma). Am mai oprit să alimentăm la OMV în Sandanski unde am plătit cu cardul. Preţul la benzină un pic mai mic decât la noi dar când plăteşti cu cardul, după ce fac bancile nşpe conversii valutare şi inginerii, constaţi că ai plătit pe litru încă ceva eurocenţi în plus.

Faţă de alţi ani când te înnebuneau cu devierile: Pernik, Byala, Tsenovo, acum nu este decât o singură deviere de aproximativ 15 km după Sandanski, prin oraşul Petrici (Petrich). Aici a locuit, trăit, gândit şi dat cu presupusul renumita prezicătoare Baba Vanga. Voiam să fac o fotografie la casa Babei Vanga da deja eram în întârziere şi am renunţat.

La ora 16.00 ieşeam din Bulgaria pe la punctul de frontieră Kulata şi intram în Grecia la Promachonas, unde doar formal, un poliţist de frontieră grec s-a uitat la acte şi ne-a urat sejur plăcut.

Pentru cei care traversează Bulgaria au acum o nouă variantă de traseu. Pe 9 septembrie s-a deschis punctul de la frontiera Bulgariei cu Grecia de la Makaza. Asta poate schimba traseul tradiţional Sofia – Kulata deoarece reduce cu 120 km traseul prin Bulgaria, iar de la Komotini ai o autostradă nou nouţă către Salonic.

Am ajuns la hotel Acropol pe la 16.45. De fiecare dată când treceam pe acolo, îl vedeam pe culmea unui deal şi ne gandeam ce hotel frumos, ce bine ar fi să ne cazăm şi noi odată acolo. Trebuie să ai grijă ce îţi doreşti că se poate întâmpla. Hotelul frumos... frumos... da pe acolo bantuiau duhurile... ne-a fost frică să deschidem dulapurile să nu cadă vreun schelete pe noi. Îi dau 3 stele cu indulgenţă. La hotel în parcare doar trei maşini de România şi o placă funerară la intrare „Hotel ACROPOL 5 stele”. Probabil era o atenţionare să nu te împiedici de pragul hotelului că o să vezi 5 stele verzi. Măi nene vă spun eu, hotelul asta e bântuit. Până şi recepţionerul era tragic. Când vorbea trăgea să moară. Ne-am revenit din uluială şi l-am întrebat de piscină pentru că pe site-ul hotelului îţi prezintă o piscină cu două jacuzzi de ţi se taie repiraţia. Ţeapă! Piscina se deschide doar iarna dar duhul de la recepţie ne-a recomandat să mergem la hotelul vecin, Alexander, unde putem folosi piscina în aer liber, moka. Am mers la Alexander, piscina drăguţă cu gazon şi şezlonguri, frumos îngrijită dar nu era moka. Trebuia să faci consumaţie de minim 3 euro de persoană ceea ce nu este un capăt de ţară. Am executat nişte fresh-uri de portocale, ne-am balacit niţel, am stat la soare şi am plecat la cameră pentru odihnă.

Apă caldă nu se exista. Eu am reuşit să fac un duş rapid printre sudălmi şi răcnete, dar soţia nu a avut curaj.

Ca o maimuţă împăiată am stat apoi mai mult de veghe privind stafiile care treceau prin cameră până am fost răpus de oboseală. Dimineaţa de luni a început bine cu un mic dejun copios format din ceva chifle uscate şi o omletă preparată cu ce au maturat prin bucătărie. Când credeam că nu se mai poate întâmpla nimic rau, o ploaie torenţială s-a abătut asupra noastră de abia am dus bagajele la maşină. Am predat cheia de la cameră duhului de la recepţie care s-a băgat imediat la loc în lampă iar noi ne-am continuat drumul către Kallithea.

De la Lefkonas se circulă aproape 20 km pe o singură bandă deoarece se lucrează la autostrada Salonic – Promachonas.

Ploua torenţial de nu vedeam la 50 m în faţă. Am numărat până la Salonic vreo 10 accidente. La primul accident, un BMW cu număr de Grecia care se rasturnase, am ajutat şi eu să scoatem un bărbat şi o femeie care rămăseseră blocaţi înăuntru. Cand am reuşit să deschidem uşa un abur de alcool ne-a abuzat simţurile. Şoferul, un grec tânăr nici nu se putea ţine pe picioare. Femeia era în stare de şoc şi nu putea să vorbească.

Am plecat mai departe mergând cu grijă până am intrat pe autostradă urmărind indicatoarele, mai întâi de Salonic, apoi Halkidiki, Nea Moudania şi într-un final Kallithea.

Când am ajuns la hotel la ora 11.00 nu mai ploua, era înnorat dar hotelul arăta minunat. Nu mai semăna deloc cu ceea ce ştiam despre Margarita appartments.

Spuneam că am fost acum a patra oară la Margarita. Imobilul cu 3 etaje, situat chiar pe plajă a aparţinut unui grec stabilit în Germania, Ari Kasimatis. Acesta a funcţionat până în toamna 2011 ca „Margarita appartments”. O parte din apartamente erau folosite ca reşedinţa de vară a familiei lui Kasimatis iar restul erau închiriate pentru turişti. Imobilul a fost vândut către un alt grec Nikoletos Athanasios, care a renovat în totalitate imobilul transformând-ul din „Margarita appartments” în Margarita Sea Side, un hotel de 4 stele.

Schimbarea este radicală faţă de ceea ce ştiam. Şi schimbarea este în bine.

La ora 13.30 am primit cheia de la camera 303. Camera, de fapt un apartament care se întinde pe câteva hectare, are 3 paturi, este situată pe colţul hotelului, are două balcoane, unul care dă spre mare şi unul către grădina de palmieri din faţa intrării principale.

În timp ce eu analizam posibilităţile de a face niste poze cu răsărit de soare de pe balcon am auzit un ţipăt de la baie. Am fugit repede şi acolo soţia cu ochii scoşi din orbite răcnea fericită cu mîinile pline de nişte tubuleţe colorate pline cu lichid: „cosmeticele de baie sunt Yves Rocher”. Hm... fetelor sunteţi ciudate... dar sincer şi mie mi-a plăcut săpunul cu aromă de ceai verde, tot Yves Rocher.

Camera arată execpţional, totul este curat lacrimă, fiecare faţă de pernă, pătură, perdea are brodată monograma Margarita Sea Side. Camera este decorată cu reproduceri Picasso, aerul condiţionat funcţionează perfect dar îţi trebuie două facultăţi şi trei mastere în cibernetică să înţelegi consola de climatizare.

În dulap se află un seif. Cheia o primeşti pe legătura de chei de la cameră şi nu mai este necesară o garanţie ca în anii trecuţi.

Internet-ul wifi nu se prinde decât în anumite locuri din cameră dar nu i-am simţit lipsa. Pentru comunicarea pe mail, Whatsapp, Tango şi alte minunăţii din astea noi, ne luam smartphoanele, laptopul şi încă două valize de tehnologie, la terasă unde internetul mergea binşor.

Dupăamiază soarele a început să trimită timid câteva raze printre nori şi am plecat cu logistica necesară pe plajă.

De la recepţie în schimbul unei garanţii de 15 euro/prosop am luat două prosoape galbene cu monograma Margarita. A început să îmi placă chestia asta cu garanţia. Când termini sejurul mai pleci naibii cu ceva bani în buzunar. Că eu sunt termită, unde văd bani, îi cheltui ca să îi distrug...

Şezlong-urile sunt gratuite pentru clienţii hotelului, pentru fiecare cameră ai o măsuţă cu umbrelă şi două şezlong-uri. Pentru cei din afara hotelului trebuie să facă o consumaţie de minim 3 euro de persoană.

Printre şezlong-uri, un piccol grec tinerel pe nume Nikos alerga de zor cărând cafele şi bere clienţilor care zăceau sub umbrele. Ne-a spus că lucrează zilnic 10 ore tot sezonul turistic şi că de abia aşteaptă să ajungă acasă şi nu mai vrea decât cafea, fotbal şi somn.

Ce am observat faţă de alţi ani, majoritatea clienţilor - judecând după maşinile din parcare - sunt bulgari şi macedoneni. Am mai vazut mulţi sârbi, puţini ruşi si vreo 3 familii de români.

Pe plajă, în mod incredibil, foarte multe familii cu copii mici de până un an... legănau cărucioare... alăptau... făceau ca maimuţele să bucure copii... îi ungeau cu creme factor +50...

Ceva s-a mai schimbat... categoria de turişti... familii tinere cu copii...

Plaja de la Margarita este impecabilă... nisipul fin... curăţenie... iar Marea Egee... nu se poate descrie în cuvinte... este limpede, curată şi nuanţele de turcoaz îţi încântă privirea. În prima zi apa a fost puţin rece dar te obişnuiai repede, după care în zilele următoare s-a încălzit şi nu îţi mai venea să ieşi de la bălăceală. Pentru amatorii de snorkel, numeroşi peştişori bântuie la malul apei şi îi poţi vedea cum scurmă în nisipul fin după micul dejun.

Pe plajă, preţuri decente la sucuri, cafea şi băuturi alcoolice. O bere grecească Fix draft large este 2.50 euro iar un capuccino 3 euro. De altfel am postat în secţiunea foto listele de preţuri de la barul Yellow care deserveşte plaja şi terasa hotelului.

Micul dejun este mai mult decât mulţumitor. Întradevăr spunea cineva aici pe forum că este repetitiv, dar de o calitate deosebită. totul este proaspăt şi bun.

Un alt punct forte al hotelului este Yellow. Preţurile sunt foarte bune iar mâncarea incredibilă. De obicei luam masa la tavernele din Kallithea, dar în prima seară am plecat la supermarket Masoutis să cumpărăm nişte mărunţişuri şi ne-am întins mai mult decat era necesar şi nu mai aveam bani cash pentru tavernă. Ne-am întors la hotel după bani, dar nu mai aveam energia necesară să urcăm cele 149 de trepte până în oraş şi atunci am ramas la terasa hotelului, la Yellow. Înţeleaptă decizie. De atunci nu am mai luat masa decat la Yellow. Preţurile sunt mult mai mici decât la tavernele din oraş şi mâncarea mult mai bună. Pentru comparaţie, o porţie de caracatiţă grill este la tavernă în jur de 12 euro porţia, la Yellow este 7 euro şi modul de prezentare si gustul depăşeşte toate aşteptările. Noi am mâncat din fiecare fel care era în meniul Yellow şi nu pot spune că ceva era mai bun decât altceva din meniu. Fiecare era gustos şi interesant în felul său. Mie mi-a plăcut bibanul de mare în crustă de muştar dar şi caracatiţa grill umplută cu brânză, dar şi... of... toate erau bune...

Legat de oraş, Kallithea a revenit la viaţă, după cum spuneam, dar ce îmi pare rău, aveam nişte locuri preferate care din păcate nu mai există: restaurantul lui Nikos... acum era teren viran... probabil bătrânul a murit... o cofetărie nemaipomenită lângă supermarket Masoutis acum magazin de blanuri, o terasă cu cel mai bun souflaki, acum magazin de blanuri... de fapt am observat cam multe magazine de blănuri... cine naiba cumpără aşa ceva?

Îmi aduce aminte de primul meu sejur în Grecia la Paralia Katerini unde vedeam numai magazine de blanuri... Ruşii au cumpărat tot...

8 zile au trecut repede, am plecat în 9 septembrie de la hotel cu promisiunea că la anul tot aici vom reveni, dar în august ca să nu mai avem emoţii cu vremea...

Am făcut 11 ore până acasa. Am plecat la 10 fix din faţa hotelului şi la ora 21.00 eram în faţa blocului.

În vamă la Ruse am prins o coadă uriaşă care se întindea pe vreo 300 de metri la taxa de pod (2 euro), dar a mers neaşteptat de repede, cam 30 minute...

La intrarea în ţară am ramas setat pe engleză şi i-am dat cartea mea de identitate vameşului iar apoi când i-am dat şi cartea de identitate a soţiei i-am zis: my wife... a zâmbit şi l-am auzit cum îi zicea unui coleg: auzi la ăla... cica my wife...

Grecia 2014... aşteaptă că revin...

---

VIZUALIZĂRI: 5633 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI