Meteora - the sky is the limit

TIPĂREȘTE

Am fost la Meteora din nou in iulie 2013, in drum spre Lefkada via Parga, si am ramas 2 nopti. Trecusem prin zona in prima noastra vizita in Grecia, in anul 2010, dar atunci am fost pe fuga si nu apucasem sa vizitam decat Marea Meteora.

Imi aduc aminte si astazi prima impresie cand au aparut in zare formatiunile muntoase specifice zonei si le-am vazut prima data... am avut senzatia de "extraterestru", de peisaj martian, de ceva care in mod cert nu este specific acestei planete.

Buuuun. Ca sa vizitati Meteorele aveti in principiu 2 variante de cazare. In anul 2010 am ales satul Kastraki, iar in 2013 oraselul Kalambaka. Personal cred ca Kastraki este o varianta mai draguta, mai pitoreasca. Satul este mic, usor inghesuit, cu stradute inguste si intortocheate, cu multe pensiuni mici si taverne. Kalambaka este ceva mai maricica, are o straduta principala, un fel de centru si gasesti pe langa taverne si multe cafe-bar-uri unde poti servi bauturi alcoolice si asculta muzica, intr-o mica piateta. In Kalambaka sunt multe hoteluri destul de maricele. Noi am stat la Kosta Famissi, un hotel foarte bun dupa parerea mea, dar daca as mai ajunge candva in zona as alege cel mai probabil o cazare in Kastraki.

Marea Meteora (Schimbarea la fata)

Probabil cea mai cunoscuta manastire si una dintre cele usor accesibile pentru turisti. Are o parcare foarte mare, mereu plina de autocare si masini, foarte multe cu nr. de Romania. Initial cobori putin, apoi urci destule trepte (dar nu foarte multe, cum aveam sa descoperim in ziua urmatoare :)) pentru a ajunge in manastire. Situl mi s-a parut foarte bine intretinut, are o curte vizitabila foarte mare, multe flori, un punct de belvedere asupra zonei, un muzeu, o bucatarie unde vezi tot felul de obiecte folosite pe vremuri, bineinteles biserica.

Manastirea Sf. Stefan

Este prima manastire, daca pornesti traseul invers, de la Kalambaka. Noi am vizitat-o a doua zi dimineata (in ziua in care am ajuns am revizitat Marea Meteora, pentru ca era luni si stiam ca toate celelalte sunt deschise martea). Iti poate forma o parere complet gresita despre dificultatea traseului, intrucat este cea mai usor accesibila, parcarea fiind chiar in usa manastirii si nu prea ai trepte de parcurs. Este o manastire de maici, micuta si destul de cocheta, se poate vizita destul de putin din ea, are o terasa de belvedere, o curte interioara, iar accesul se face pe un pod (pe stanci fiind intretinuta o gradinuta).

Manastirea Sfanta Treime

Aici lucrurile stau complet diferit dpdv al accesibilitatii... de asta cand ajungi sus, totul este aerisit, sunt foarte putini turisti si nici nu am vazut autocare. Exista o varianta cu un fel de telecabina (care pare cam subreda, nu are usa intr-o parte) dar cred ca nu este accesibila turistilor, ci doar pentru scopuri interne. Varianta uzuala este sa cobori din sosea un drum in panta, apoi urci peste 100 de trepte (cam ca intr-un turn de apa). Manastirea nu e mare, exista o sala care da intr-un balcon de unde vezi imprejurimile si in care regasesti cateva unelte, din sala aia ajungi si in bisericuta si intr-o curte din spate. Din curtea aceea poti efectiv sa te urci pe stanci sa privesti zona. Exista o cruce mare (care este luminata noaptea si se vede din statiune), imprejumuita de o balustrada. Poti sa zburzi pe stancile martiene, e un platou mare, insa este responsabilitatea ta sa nu te apropii prea tare de margine :).

Manastirea Sf. Nicolae

Este foarte aproape de satul Kastraki si este una tot mai dificil accesibila (nici aici nu am vazut autocare), pentru ca in prima parte a urcarii, exista o panta si treptele sunt foarte neregulate, de marimi si inclinatii diferite. Manastirea e frumoasa, nu e foarte mare, are si ea un balcon acoperit, dar si un platou de belvedere in aer liber, un clopot mare... si de aici se vede o stanca in opinia mea ciudata, in sensul ca pare ca ar fi fost pusa acolo, sta invers decat ar trebui (in sens ca la baza e mai mica si e clar ca nu provine din acelasi conglomerat de piatra pe care sta).

Manastirea Varlaam

E una din manastirile foarte populare intre turisti, mi s-a parut cea mai aglomerata - sau poate am nimerit mai multe autocare deodata, si aici e o parcare foarte mare - cert este ca aproape te calci pe picioare la propriu acolo. Manastirea este mare, are si un muzeu, o camera in care este expus un butoi imens, aproape cat camera, un platou de belvedere unde sunt plantate flori. Mie personal mi-a placut foarte mult, dar as fi preferat vizita la o alta ora, probabil dimineata e mai "aerisit". Ca dificulatate de acces as zice ca e medie, e putin mai greu de urcat decat la Marea Meteora, dar incomparabil mai usor decat la cele doua prezentate anterior.

Manastirea Rousannou

Favorita mea! O manastire mica de maicute, foarte bine ingrijita, cu un grad de dificultate a accesului mediu (noua ni s-a parut obositor, era ultima din ziua respectiva). Inainte de a intra in manastire, observi o gradinuta minunata de flori! Apoi imediat inauntru exista doar o mica terasa (si ea cu multe flori), apoi un hol micut care te duce spre bisericuta, unde inainte de intrare se gaseste o maicuta ce picteaza (deseneaza) pe pietricele peisaje ale zonei (costa 2 sau 3 euro o piatra, nu mai retin exact, pe care daca vrei iti scrie numele si data). Sunt 2 maicute romance la aceasta manastire, noi le-am intalnit pe amandoua, una statea impreuna cu cea care picta pietricelele, iar cealalta vindea la magazinul manastirii (mi-a placut acest magazin, era micut, insa nu vindea doar obiecte bisericesti: pe langa icoane si alte obiecte de cult, gaseai cosmetice naturale - sampoane, creme, sapunuri, lotiuni si un fel de lichioruri cu diverse arome, toate productie proprie a manastirii).

Concluziile mele:

O vizita la Meteore este cu certitudine o experienta spirituala deosebita. Maretia acestor munti, structura lor stranie si "nepamanteana" nu te poate lasa indiferent. Tot asa, vei ramane uimit de ce s-a putut construi de om si te vei intreba "cum? ". Daca aceasta experienta devine si una de pelerinaj, religioasa, ramane la latitudinea fiecaruia, mie mi se pare destul de dificil asa ceva in conditiile turismului de masa care se practica. Personal consider ca o experienta profunda din acest punct de vedere poti avea numai intr-o manastire mai izolata, ferita de forfota.

Oricum, este o experienta care merita traita, daca esti putin atent la natura si nu "alergi" impreuna cu masele, vei avea niste sentimente interesante.

Noi am vizitat o manastire intr-o zi si restul in a doua zi. 5 manastiri este un target destul de dificil, daca nu ai o conditie fizica foarte buna, pentru ca urci mult peste 500 de trepte, ceea ce inseamna mult peste 30 de etaje. Eu zic ca merita, acum depinde de fiecare.

Si in final, as avea o intrebare pentru cei care cunosc mai multe: mai exista vreo posibilitate de a vizita vreunul din schiturile abandonate? Si daca da, cum? Stiu ca au fost mult mai mult decat 6 manastiri, si daca voi mai ajunge vreodata pe acolo, as dori foarte mult sa urc la una dintre cele care nu mai functioneaza! Multumesc mult.

Vacante placute!

PS: Vor veni si pozele zilele astea.

---

VIZUALIZĂRI: 3574 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI