Paradisul exista pe pamant la 1000 km de Bucuresti

TIPĂREȘTE

Lefkada e o insula muntoasa care face parte din arhipelagul insulelor ionice a 4-a ca marime dupa Corfu, Kefalonia si Zakynthos si se afla pe partea vestica a Greciei sub Corfu si cei doi mici sateliti ai sai: Paxi si Antipaxi si mai sus de Kefalonia si Zakynthos

In primul rand cum se ajunge in Lefkada din Bucuresti: sunt aproximativ 1068 de km pana la intrarea in insula, iar noi pana in Vasiliki am numarat exact 1102 km. Am plecat la 4.30 din soseaua Viilor si am ajuns la 19. 35 in Vasiliki dupa 15 ore destul de istovitoare. Drumul e destul de simplu, se merge pana la Salonic pe drumul batut si discutat pana acum, recomand cu caldura traversarea Sofiei si nu centura acesteia. In apropiere de Salonic se face prima la dreapta in momentul cand apare indicatorul urias de Athina si se merge pe autostrada pana la primul post de plata, apoi dupa acesta la cativa km se face dreapta spre Veria sau Veroia (sau Bepoia in greceste) si se merge drept pe autostrada noua Egnatia Odos care e foarte buna pana in dreptul localitatii Ioannina unde se face stanga spre Arta si se merge drept printre niste munti frumosi pana dupa Filipiada unde se face dreapta spre Preveza dupa care gasim tunelul subacvatic de la Aktio si dupa el aeroportul cu acelasi nume ce deserveste insula Lefkada. La tunelul subacvatic se platesc 3 euro, acesta are 1600m si o singura banda pe sens, prin el viteza maxima admisa fiind de 60km/h. Dupa tunel totul e foarte simplu se merge dupa indicatoare spre Lefkada Town si mai apoi spre destinatia de cazare a fiecaruia. Noi am ales sa mergem spre Vasiliki pe coasta de vest in speranta ca prindem apusul pe una din plajele celebre dar norii ne-au dezamgit si ne-au trimis direct spre cazare. Intrarea pe insula se face pe o sosea de coasta lunga pe langa care se afla un microclimat umed, pe romaneste un fel de balta cu ape mici si pasaroi de tot felul si stuf, apoi se trece pe insula pe un pod mobil care defapt e o barja ce se poate deplasa din timp in timp pentru a putea trece ambarcatiuni pe acolo. Cand trec vaporasele se sta la stop fiind rosu.

De la Igoumenitsa se ajunge foarte repede insula fiind la mai putin de 100 km pe sosea de aceasta deci aviz amatorilor ce au sejur in Corfu anul asta.

Lefkada e o insula ce are doar 10% din teritoriu plat fara forme de relief, si restul de 90% sunt dealuri si munti inalti de peste 1100 m. Coasta vestica e asa de abrupta incat unele plaje se afla la cateva sute de m distanta in linie dreapta de o locatie de cazare care totusi se situeaza la inaltime de 350-400 m cum e cazul in Kalamitsi.

Seara am ajuns dupa ce am trecut prin : Frini, Tsukulades, Agios Nikitas, Kalamitsi, Agios Petros, Ponti si in final am ajuns in sud intr-un frumos golf la Vasiliki gazda noastra pentru urmatoarele zile.

Sfatul meu e sa va cumparati o harta si un ghid al insulei sau macar sa cititi brochura insulei de: aici

Noi am avut GPS dar am folosit si harta, cea mai ieftina gasita la o benzinarie pe continent (1L motorina = 1.278Euro), harta iti ofera o idée de ansamblu asupra locului unde te afli si de directia in care sa o iei spre obiectivul urmator.

Prima zi plina a fost innorat de dimineata si am inspectat un pic micutul Vasiliki si plaja lui pietroasa, apoi am luat masina si am mers pe coasta estica pana in Nidri. Drumul se unduieste frumos printre tufe imense de leandri in culori diverse, dealuri inalte, tufe de flori galbene din acelea care sunt si pe autostrada, tufe mici de cimbrisor care dau aroma insulei sau semetii chiparosi insotiti de prietenele lor feminine mai zburlite de la natura.

La un moment dat ajungem pe coasta estica si coboram frumos si in fata noastra se intinde o panorama superba a golfului Vlycho, cred ca e cea mai frumoasa panorama din insula. Avem de-a face cu un golf foarte linistit, ascuns de valuri, in care sute de catarge de iachturi tasnesc spre cer, ne-am oprit instantaneu pentru poze si chiar m-am pozat si cu tricoul official AFA, atat de mult mi-a placut imaginea catargelor si a golfului incercuit de dealuri inverzite. In poze se vede in departare pe malul celalat al golfului orasul Nidri, un centru al distractiei pe insula si un port mare din care se pleaca in croaziere sau cu Ferryboatul in insulele vecine: Meganissi, Ithaca si Kefalonia.

Am ajuns in Nidri si am cercetat oferta de croaziere, in port zaceau 4 vaporase identice: Eptanisos, Makedonia Palace, Nidri Palace si Ikaros Palace. Din toate astea doar la Makedonia in fata era un birou cu un grasut de culoare dadea relatii si facea rezervari, pana la urma am mers cu Makedonia in croaziera peste 2 zile marti. Prin port ne-am plimbat un pic, am admirat zecile de taverne, terase, baruri aflate pe strasse si am vazut si mareata plaja care e defapt un liman amarat cu pietricele si doar de cativa metri latime si cam 100 m lungime maxima. Apoi am mers prin spatele tavernelor pe strada cu magazine, aici e o alta lume gasesti aproape orice a inventat grecul, de vanzare, am gasit cu mare bucurie bere Zorba’s, care e f buna, 6 buc mici la 3.5 euro si am luat destule pentru a face si cadouri acasa. Mi-am cumparat o sapca super cu Lefkada si fetele au excelat in ce stiu ele mai bine, cumparaturi inutile sau mici cadouri pentru cunoscuti. Dupa doua lungi ore de shoping pe care le-am trait intens am purces spre cascada din apropiere care se numeste parca Dimossari. Pe acolo nu am vazut nici un nume, toate indicatoarele aratau spre cascada=waterfalls=katarakta. Se merge cu masina perpendicular pe mare cativa km, printre gradini frumoase de tara, cu case frumos aranjate si cu multi lamai cu fructe care stau sa cada din pom si care imprastie o aroma interesanta in toata zona, pana cand se ajunge la o parcare in padure unde se afla si o frumoasa taverna la umbra, se lasa aici masina si se merge pe jos prin padure, se urca putin insa drumul e destul de scurt ceva in genul Urlatoarea dar de 3 ori mai scurt. Drumul e superb si micutul rau creaza bazine frumoase un mic defileu si mici cascade incantatoare. Cand am ajuns nu-mi venea sa cred, acolo chiar e o cascada inalta de 20m cam de 2 ori mai inalta ca Urlatoarea, zona e foarte frumoasa cu stanci imense albe si bazinul cascadei unde se poate face si baie ne dezvaluie o apa supercurata si transparenta. Am plecat de la katarakta si a iesit soarele incalzind atmosfera, asa ca ne-am gandit imediat sa facem o baie unde putem gasi o plaja acceptabila. Am mers cu masina intre Nidri si Lefkada si am cercetat toate plajele vazute cu ochiul sau citite pe harta, am pierdut o gramada de timp dar nu am gasit nimic fara pietroaie imense sau aspect neingrijit ori alge sau alte chestii in apa. Asa ca am ajuns dupa Lefkada town pe plaja Ag Ioannis, plaja larga dar neamenajata si cu ceva alge, destul de frumoasa cu apa curata si albastra la prima vedere. Am cautat un loc cu mai mult nisip si am parcat in zona si am intrat repede in apa. Apa cam rece maxim 20*, insa la cat eram de dornici de a intra odata in apa ne-am sacrificat. Pe plaja lunga de cativa km buni mai erau cam 20-30 de oameni. In apa nu se vedea nimic dar cand miscai mana se simtea la suprafata ceva in apa si ceva foarte des, ma simteam ca intr-o mancare de mazare si eu eram carnea. Am pescuit in orb si am observat in palma niste creaturi sferice de dimensiunea unei unghii mici transparente si cu un punct mic negru in mijloc. Asemanarea cu o celula vazuta la microscop era izbitoare si faptul ca existau in formatii de una sau mai multe ajungand si la 20 lipite una de alta in siraguri lungi m-a dus cu gandul la niste icre de ceva animal marin, peste sau ce o fi fost ala, dar un roman care venise acolo cu nevasta dupa noi, si cu care am stat un pic de vorba ne-a zis ca sunt un fel de meduze. N-am mai intalnit ulterior problema dar nici nu ne-am mai intors aici la baie. Plaja Ag Ioannis e renumita pentru sporturile nautice, cand e vant puternic se vad sute de parapante in vazduh ale celor care se dau cu placa pusa in miscare de vant. Mai departe am vizitat manastirea Moni Faneromoni aflata desupra orasului Lefkada si a plajei Ag Ioannis. Manastirea foarte placuta, curatenie si umbra deasa in curte, si chiar si o mica gradina zoo cu animalute pasnice printre care 2 caprioare, cativa iepurasi, pasari de curte si papagali si chiar si un lac mic cu pesti exotici si broscute testoase. Am hranit caprioarele si iepurasii cu iarba si ne-am intors pe partea vestica spre casa. Am vizitat si Pefkoulia o alta plaja celebra dar goala si neamenajata aflata chiar pe sosea, nu ne-a placut nu ne-am mai intors la ea. Mai departe am ramas cateva minute in Ag Nikitas un mic orasel devenit in ultimul timp foarte turistic cu multe pensiuni si taverne si chiar si o mica plaja care ne-a placut si in care ne-am intors in alta zi. In drum spre casa am trecut din nou prin Kalamitsi, sat de munte cam neamenajat cu multe curbe si cu drum cam ingust exact in capetele acului de par al soselei. Eu nu am avut probleme cu drumurile inguste desi am mers cu vaporul de Logan MCV, insa nici nu erau destui turisti si masini nici atat. Spre seara am ajuns in Vasiliki unde am facut o noua inspectie de seara a orasului.

Ziua a doua a fost senina toata si calda, extrem de calda asa ca am decis instantaneu sa mergem la cat mai multe plaje putem. Prima pe lista si cea mai apropiata este Agiofilli, o plaja superba cu apa transparenta si pesti la fel dar greu accesibila pe jos si cu pietricele mici si slefuite pe mal si in apa. Am mers cu masina la indicatiile Georgianei prin port si pe malul apei, pe un drum offroad pana cand am gasit niste porti imense inchise cu lacat, acolo am parcat si am purces pe jos cam 1.5 km de serpentine printre tufe diverse de flori, pe o carare lata de pamant rosu, fara lighioane suspecte sau alte probleme. Tot drumul am fost insostiti de fluturi superbi, mari portocalii sau galbeni insa si de albine, deci atentie pentru cei cu probleme. La capatul aleii gasim o scara de beton ce coboara la plaja, imaginea de sus e superba, toata lumea se opreste aici minute bune pentru poze, e prima plaja cu apa deosebit de curata pe care o vedem in viata noastra si suntem entuziasmati si apoi dupa trecerea socului suntem dornici sa intram in aceasta apa minunata. Plaja nu e mare, cam 350-400 m lungime, strajuita de versant de stanca si neamenajata, nu exista nimic aici, nici toaleta, nici taverna sau cantina si nici sezlonguri doar tu si natura, care este superba, cuvintele mele si pozele sunt prea mici si inutile sa descrie frumusetea acestei plaje si a apei de vis de la Agiofilli. Aici se poate ajunge vara in sezon si cu vaporasul din port, insa acum (31 mai) nu mergea nici unul. Dupa ce ne-am saturat de apa si soare care ardea foarte tare am plecat fericiti catre Porto Katsiki, plaja pe care o consideram poate cea mai frumoasa inainte de a ajunge in insula. Drumul nu e greu dar destul de lung din Vasiliki trebuie sa mergi pana in Komilio si apoi sa te intorci la Athani si mai departe spre Katsiki. In parcarea destul de mare unde n-am platit nimic ca nu era sezon (de obicei se platesc cam 4 euro) sunt toalete si cateva cantine mobile de unde am luat niste sandwichuri calde, foarte bune si bauturi reci, am facut poze superbe de sus si apoi am coborat cele 103 trepte pana pe mal. Plaja este sigur ametitoare, curata, frumoasa, greu accesibila, fara sezlonguri, cu pietricele, cu apa albastra metalizat, dar si cu ceva bolovani din cand in cand insa foarte vizibili. Jos pe plaja temperatura era aproape irespirabila desi nu erau mai mult de 26*, asa ca ne-am bagat la umbra stancilor unde stateau mai multi pe care ii doborase caldura ca si pe mine. Am facut o plimbare de-a lungul plajei, am filmat am pozat si ne-am balacit de 3-4 ori apoi am plecat mai departe spre Egremni. Am ajuns destul de repede dar se facuse deja tarziu si frig, am vazut plaja de sus, e impresionanta, foarte lunga, culoarea apei parca si mai frumoasa ca la Katsiki, un amestec de vopsea bleu metalizat cu lapte, insa nu am mai coborat cele 350 de trepte gandindu-ne ca ajungem cu croaziera a doua zi. Parcarea aici e in panta rau si drumul e destul de accidentat, iar ultimii 300 m de sosea nu sunt asfaltati, nu e wc aici, dar e o taverna unde se pot manca sandwichuri si bea diverse bauturi, in schimb pe plaja sunt sezlonguri si umbrele cu plata si o mica terasa cu umbra.

In a treia zi am facut croaziera 7 Islands cu Makedonia Palace pe care poate o voi dezvolta odata pentru ca a fost cu peripetii si chiar e interesanta. La intoarcerea din croaziera fetele au continuat sedinta de shoping in Nidri pentru ca ramasesera multe lucruri necumparate pe rafturi. Au gasit un magazin foarte interesant de produse traditionale made in Lefkada in interiorul caruia era amenajat si un fel de muzeu etnografic. Aici au fost luate cu vorba de vanzatoare si convinse sa cumpere cate ceva. Produsele lefkadiene erau in principal bauturi: vin, ouzo, lichior specific, buruieni uscate la punga din acelea de pus in mancaruri, dulciuri diverse nuga cataif, baclavale, dulceturi, miere, compoturi, carnati foarte buni din care am mancat si eu si altele de care nu-mi aduc aminte.

In a patra zi soarele se juca printre nori cu noi dar am mers in continuare la plajele cunoscute incepand cu Egremni care ramasese de luni si pe care nu am putut-o vizita in croaziera. Plaja este absolut superba, dar nu am putut intra in apa din cauza valurilor si a faptului ca se adanceste prea repede. Cele 350 de trepte nu sunt asa de greu de coborat sau de urcat, pana la urma ne-am descurcat. Am cecetat toata plaja si versantii muntosi si am plecat spre Kathisma. Aici se ajunge cu masina pana pe nisip, sunt multe taverne, doua cluburi cu terase, cateva cazari chiar pe plaja si dotari demne de mamaia. Plaja e cu pietricele, apa e superba dar intrarea in apa nu e lina nici aici. Kathisma e renumita pentru ca e accesibila si cu dotari si servicii insa fata de primele trei mie nu pare asa de frumoasa. Kathisma se afla foarte aproape de Kalamitsi.

Am plecat mai departe spre Kavaliklefta si Megali Petra unde se ajunge din Kalamitsi, sunt doua plaje aflate una in prelungirea celeilalte, una cu stanci in apa si alta fara stanci dar cu perete de stanca in spate. Am ajuns aici dupa un milion de curbe care m-au obosit efectiv. Pe insula am condus numai eu pentru ca celalalt sofer a spus ca ii e frica pe acolo. Deci am ajuns jos in parcare cam obosit si am vazut mica cantina unde se vindeau sanwichuri si ceva bauturi. Am hotarat sa luam ceva de mancare dar cu stupoare am asteptat cred un sfert de ora sa se incalzeasca pentru ca mai intai s-a dus duduia sa dea drumu’ la generator peste drum la 200m distanta si apoi am asteptat sa vina curentu’ pe conducta si in sfarsit sa se incalzeasca si sandwichurile. Prima plaja cea cu stanci era cam inaccesibila pentru ca erau valuri mari si cam periculoase iar a doua plaja cea fara stanci era prea udata de apa din cauza valurilor asa ca nu am stat aici decat 1 ora maxim, nici norii nu au lasat soarele sa ne incalzeasca. Am plecat cu gandul sa facem o baie binemeritata la Milos Beach. Nu stiam cum se ajunge dar parca imi aminteam o sageata scrisa cu vopsea pe o bucata de lemn pe care scria Milos, asa ca am pornit prin Agios Nikitas la picior cu bagajele de plaja in spinare. Imediat dupa taverna Poseidon* este drumul ce duce la Milos, mai intai sunt trepte se urca usor printre cateva studiouri si un hotel cu piscina apoi drumul devine accidentat si se merge prin padure ca prin Bucegi, numai plantele sunt diferite, urcusul nu e greu si iti aduce satisfactia unui drum pe munte cu aer curat, peisaje deosebite si care duce la o plaja superba, una din cele mai frumoase din insula. Coborarea este destul de abrupta dar se face rapid daca nu faci 1000 de poze ca noi. Jos nu erau mai mult de 100 de oameni pe toata plaja, dar unii dintre ei foloseau sintagma “jos textila”. Erau intr-o margine si nu ne-au deranjat. Plaja e frumoasa dar nu are sezlonguri si nici toalete sau alta amenajare, cu toate astea locul este foarte curat, nu e nici un gunoi, cel putin eu nu am vazut si peste tot noi am luat gunioul dupa noi. Acum imi amintesc ca la Egremni e un afis jos pe plaja in care scrie ca trebuie sa iti cari gunoiul sus pe scari la pubele, dupa tine.

La plecare ne-am promis ca mancam la Poseidon, pentru ca arata prea bine taverna asta si asa am facut. Seara am revenit in Vasiliki la domiciliu si am facut planul de atac pentru ultima zi devacanta.

Ultima zi plina a fost si una dintre cele mai frumoase, in care am facut cunostinta cu capitanul Aristides si ferryboatul sau care ne-a dus pe toti in Kefalonia pentru a cunoaste un pic si din farmecul acestei binecuvantate si frumoase insule.

Urmatoarea zi a reprezentat si ziua intoarcerii acasa, am facut tot cam 15 ore fara incindente sau amenzi.

In final as spune cateva vorbe in general despre insula: am gasit aici munti inalti de peste 1150m, vegetatie bogata, flori peste tot, pomi cu flori, conifere diverse nemaivazute, sate de munte, mici porturi, am intalnit si romani fericiti si pot spune cu inima deschisa ca am devenit alt om aici, un om mai calm, mai relaxat, eu deobicei sunt un pachet de nervi, mereu grabit, mereu pus pe harta si nimic nu imi place, aici am devenit pasnic si contemplativ, se pare ca insula asta are acest efect, relaxeaza total, trebuie sa incercati, dar evitati varful de sezon s-ar putea sa aibe efect invers!

Daca s-ar putea atasa urmatorul videoclip la review ar completa foarte bine spusele mele: youtube, multumesc frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 30361 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI