Muntele Pantokrator

TIPĂREȘTE

Daca insulele grecesti, indiferent de pozitia lor geografica, de grupul caruia ii sunt arondate, de particularitatile care le individualizeaza, au ceva in comun, acela este ca intr-o singura zi, de dimineata pana seara, poti pleca de la nivelul marii pana in creierii muntilor si sa te si intorci, iar asta imi place la nebunie.

In a doua zi a sejurului ne-am stabilit doua obiective pe care noi le-am considerat „must see” inca din tara: Muntele Pantokrator pe care se afla manastirea cu acelasi nume si Sidari – Canal d'Amour.

Dupa micul dejun ne-am urcat in masina nu inainte de a o ruga frumos sa nu ne mai faca figuri si sa se comporte civilizat, in conformitate cu scopurile pentru care a fost a fost creata.

Traseul prestabilit a fost Benitses-Kerkyra-Gouvia-Dassia-Spartilas-Pantokrator si il recomand celor care pornesc din sudul insulei

Bineinteles ca socoteala de la hotel nu s-a potrivit cu cea de pe traseu. Pana in Kerkyra am mers fara peripetii, dupa aeroport ne-am incadrat la semafor pe banda de „la stanga” si dupa ce am scapat de aglomeratia din oras si am iesit la drum intins cu 4 benzi si limita de viteza de 70 km/h am vrut sa vedem de ce in stare mititica noastra. Cand am vrut sa vad, macar pentru cateva secunde, daca merge si treapta a 5 a de viteza, a trecut ca gandul pe langa noi indicatorul care ne spunea ca Gouvia e la dreapta. Ca o paranteza, cei care au fost stiu, cei care n-au fost inca afla acum, grecii au talentul de a pune indicatoarele „in buza” si daca le-ai ratat e mai greu sa faci cale intoarsa. Pe noi ne-au impiedicat sa facem stanga-imprejur leandrii si tarusii de plastic care delimitau cele doua sensuri si ne-am trezit pe drumul spre Sidari. Acum, sa renuntam la manastire si sa ne continuam drumul spre Canal d'Amour, nu prea ne convenea, iar sa facem muntele la intoarcere nici atat, ca nu stiam cat ne intindem la plaja, la baie si ne era teama ca ne prinde noaptea pe drum. Am oprit la o benzinarie ca mititica cerea alimentata si am intrebat acolo cum putem ajunge. In timp ce grecul de la benzinarie dadea din maini sa ne explice cum intoarcem, unde facem la stanga s. a. m. d. (engleza lui fiind la fel de deficitara ca si greaca mea) vin doi copii, nu cred ca aveau mai mult de 12 ani, calare pe un scuter si dupa ce se prind ce vrem pronunta formula magica: tineti dupa noi. Am mers lejer in urma lor pana a inceput urcusul si motorul a inceput sa protesteze. Am renuntat din mers la AC, desi afara erau in jur de 40 de grade si ne rugam sa nu fiarba apa in radiator. La iesirea dintr-un „ac de par” drumul intra in sat si pe o portiune de vreo 50 de metri avea o singura banda pentru ambele sensuri. Din sens invers venea un camion intre ale carui oglinzi laterale si casele de pe marginea strazii nu cred ca ramasesera mai mult de 3 centimetri. Dupa ce cu mare chin urcasem panta a trebuit sa dau inapoi sa treaca masotodontul. Noroc ca n-a mai durat mult si am ajuns aproape de manastire la punctul de belvedere unde am parcat (nu cautati locuri la umbra ca nu exista) si pana sus am mers la pas.

Chiar in poarta manastirii este o antena imensa de telefonie mobila, care cam strica peisajul, dar serveste ca punct de reper de la poalele muntelui.

Biserica e mica, insa curtea este imensa si, daca nu este ceata, ofera o panorama de 360 de grade atat spre coasta albaneza cat si spre cea italiana. Desi spatiul este mai mult decat generos, preotul nu vine decat duminica si la marile sarbatori, iar in toata manastirea este un singur calugar, un roman din Galati. Nu eram singurii turisti romani care batusera atata drum in anul acela, dar si-a facut timp sa stea de vorba cu noi. Am stat cu el la povesti vreo trei ore.

Ne-a spus ca nu-i place asa de mult in Grecia (o fi fost si din cauza ca era singur cuc pe acolo) si ca de mult isi doreste sa ajunga intr-o manastire din Rusia dar nu reuseste. Spunea el ca acolo religia si ortodoxia au ramas pure, neatinse de spiritul comercial pe care l-a vazut in Grecia. Si monstruozitatea aceea de antena ii statea pe suflet si spunea ca are senzatia ca din cauza ei are tot mai des dureri de cap si stari de rau general. N-am avut argumente sa-l contrazic si l-am crezut pe cuvant. Tot el ne-a povestit despre „satul fantoma” sau „satul parasit” Paleia Perithia pe care autoritatile incearca sa-l repopuleze si care ar fi intrat in zona de interes cultural a Uniunii Europene.

Desi nu are maretia Meteorelor, manastirea de pe Muntele Pantokrator are farmecul ei si oricat de greu ar fi fost drumul pana acolo, am simtit ca am ajuns intr-un loc in care timpul s-a oprit si ca nu mai este nimeni intre mine si Dumnezeu.

---

VIZUALIZĂRI: 3792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI