Croaziera la Laguna Albastra

TIPĂREȘTE

Eram in vacanta la mare, anul acesta, in Sarti, in peninsula Halkidiki, din Grecia. De cand am cumparat biletul pentru aceasta excursie, am intrebat-o pe ghida de ce se numeste asa! ? Stiam ca undeva la Marea Ionica, in apropiere de Insula Corfu, este celebra Laguna Albastra, unde se presupune ce s-ar fi filmat pelicula cu acelasi nume.

Raspunsul a venit rapid, lamurindu-ma ca excursia noastra poarta aceasta denumire, dupa locul in care va fi oprirea pentru masa de pranz, inclusa in pretul croazierei. In acel loc superb, pe o plaja indepartata, culoarea apei la amiaza, cand soarele e deasupra capului, da marii o culoare foarte albastra, aproape incredibila. Eu consider ca avea dreptate, dar cred ca un titlu mai deosebit te poate ajuta si sa vinzi cat mai multe bilete!

Aceasta excursie a costat 29 de euro de persoana si in pretul biletului intra masa de pranz, vin si suc. Bineinteles si plimbarea pe mare! Era o zi foarte insorita, care promitea multa distractie. Cerul era senin, fara pic de nor. Plecarea se facea din capatul statiunii, de la pontonul din dealul unde este troita (in prima seara ne ratacisem aici, cautand hotelul).

Era sa intarziem, pentru ca pe drum, ne cam fura peisajul. Sarti-un fost sat de pescari, in ultimii ani devenind o statiune incantaoare! Am ajuns la ponton, am prezentat biletul, am urcat pe corabie, o s-o vedeti in poza, ceva mai noua ca cea din croaziera din insula Thassos. In partea dreapta se zareau crestele muntelui Athos, pentru ca era foarte senin. Locul unde era pontonul, era la baza unui deal destul de inalt, care avea o troita in varf, iar de acolo puteai sa vezi toata statiunea!

Eram foarte multi turisti romani, maghiari si cehi si fiecare avea ghidul sau. Noi o aveam pe reprezentanta agentiei locale-Mariana Turcu, cea care ne-a si facut cazarea si a avut grija de noi pe tot parcursul sejurului in Sarti. Toti 3 reprezentanti erau foarte draguti si distractivi: pentru unguri era un baiat foarte tinerel si frumos foc, iar pentru cehi, o domnisoara sub 30 de ani, dupa care baietii nostri erau innebuniti, ii ziceau ‘’Poale’n brau’’, pentru ca avea o fusta lunga si vaporoasa, iar cand dansa iti lasa impresia ca in urmatorul moment o si va pierde :)) ! Sper sa gasesc poze si cu ei, pentru ca au facut si ei parte din distractia acelei zile memorabile.

In timp ce noi navigam aproape de tarm, inspre nordul bratului Sithonia, ghida noastra ne oferea explicatii la microfon despre istoria, locurile si obiceiurile din peninsula. Cand termina de vorbit un ghid, continua celalalt si uite-asa, pentru muzica mai ramanea timp doar in pauza dintre obiectivele importante despre care aveau ei ceva de spus. Era foarte cald de dimineata, cu toate ca era septembrie si aveam nevoie sa ne protejam cu ochelari si sapca pe cap, dar cam riscam sa ne-o fure vantul!

Dupa ce am admirat din mers plajele apropiate de Sarti, am ajuns la Portokali Beach, unde am facut prima oprire pentru innot si concursul ‘’Cine gasete sticla de vin aruncata in apa’’! Cei curajosi au innotat in apa, care era calda si avea o culoare superba. Sticla de vin a gasit-o un turist din Ungaria. Sotul meu s-a dus sa innoate, eu am ramas sus sa ma tot satur sa privesc si sa fotografiez acesta plaja superba, pentru care ma aflam pur si simpu aici. O vazusem in niste poze aici, pe site si-mi ramasese in minte, fiind deosebit de frumoasa. Nu doar nisipul sau culoarea apei m-a facut sa o indragesc, ci frumusetea ei, care consta in primul rand in amplasarea deosebita, intr-un fel de golf inchis de niste pietre mari, albe, foarte bine slefuite de mare, care aveau niste forme interesante.

Un farmec deosebit i-l dau si cele cateva sculpturi in piatra, de la mal, opere ale unor artisti anonimi. Nu stiu daca am reusit sa va conving prin cuvinte! Cei de pe vapor nu stiau mai nimic despre acesta plaja. Iar cei cu care ne impietenisem si care locuiau cu noi in hotel au ramas surprinsi cand am descarcat pozele in laptop si seara le-am arat sirena sculptata, facuta cu zoom, soarele, pasarea si alte cateva lucrari. Padurea de pini coboara pana in apropierea marii. Erau si multi pescari si multi turisti cu corturile. E o plaja mai izolata, din acest motiv sunt si nudisti. Plaja are si cateva sezlonguri, umbrele din paie si o terasa. In fata ei se afla Muntele Athos, deosebit de spectaculos! Am vazut aceasta plaja de 3 ori, atunci de pe vapor, apoi la apus, in seara urmatoare, si din nou intr-o alta zi, dimineata. Totusi cel mai mult mi-a placut s-o admir din larg.

Ne-am continuat calatoria pe apa, leganati de valuri. Soarele era placut, ne bronza, fiecare renuntase la imbracaminte si cauta un loc cat mai bun pentru plaja. Masa de pranz ne-a fost anuntata ca va fi la ora 13, acesta fiind inclusa in pretul biletului. Eu, prevazatoare cum sunt mereu, nu plec de acasa cu rucsacul gol, am luat cateva fructe, 2 sandwici-uri si ceva de baut. Pe vapor erau doar niste gogosi si alea se terminase la un moment dat si niste gustari, atat deoacamdata. Doar bauturi si cafele, asta se gaseau in permanenta.

Inainte de plecare, nu stiu exact din ce motiv, am fost nevoiti sa luam cu noi, pe corabie si cativa turisti de la o alta agentie locala’’Robison Crusoe’’, care banuiesc ca aveau un bilet mai scump platit, in care era inclusa si o pauza pentru pescuit intr-un loc special amenajat. Iar noi nu aveam cum sa-i lasam acolo, ci a trebuit sa-i asteptam, stand sus si privindu-i cum prindeu tipura, cu momeala de scoica. Foarte interesant! Au avut voie sa ea cu ei toata cantitatea de peste pe care au prins-o, adica vreo 2 galeti ca erau mari, cam 2 la kg, parerea mea... Noi ne faceam vise ca vom manca si peste si speram ca asteptarea sa merite pe deplin, pentru ca se decalase ora pranzului.

Dupa ce au terminat povestea cu pescuitul, corabia noastra a pornit din nou, intre timp am admirat din nou peisajul, ghida ne-a aratat si insulele Diaporos.

Urmatoarea oprire a fost pe o plaja ingusta, dar cu un nisip foarte fin si auriu, tot in partea de est a bratului Sithonia. Cred ca acesta a fost asa zis-a ‘’Laguna albastra’’! Plaja, cu toate ca era ingusta, avea intrarea lina in mare, iar in unele locuri o multime de pietre imense, bine slefuite, ca cele de la Portokali Beach, incat puteai sta si pe ele la plaja, nu-ti creau nici un disconfort. Dar problema era ca in unele locuri, pe pietre doar, am gasit arici de mare si alte mici vietati marine cam infricosatoare.

Asadar, am preferat sa stam o ora la plaja aici, sau sa innotam, apa era foarte curata si avea o culoare deosebit de albastra, timp in care personalul de la bordul corabiei curatau pestii prinsi mai inainte si pregateau masa pentru noi. Nu am inteles de ce nu am putut servi acolo masa de pranz. Si nici nu am intrebat, pentru ca ghida noastra era un pic suparata.

Oricum, ora pranzului trecuse de mult. Cei din anturajul meu incepuse deja sa fie nervosa. Cred ca nimeni nu si-ar fi dorit ca in vacanta sa poti face foamea. Eu, deocamdata taceam, cele 2 sandwici-uri ma salvase de la moarte :) si fructele, de asemenea! Punga mea cu seminte prajite am impartit-o frateste cu prietenii mei noi, din Romania, dintre care 3 cupluri erau in luna de miere! Cand a trebuit sa plecam am fost informati ca nu putem servi masa sus, pe vapor, ci in cateva minute vom opri din nou, intr-un alt loc, pe o alta plaja, unde este locul in care se serveste de fiecare data pranzul.

Si am fost debarcati pe o plaja mai mare, dar plina de alge, unde deja nu mai era soare, ci umbra. Undeva, ascunsa printre vegetatie, era o masa alba de plastic, pe care 2 dintre angajatii de pe vas au adus-o imediat, au spalat-o in mare si au pregatit-o pentru a fi necesara cand vor aduce frigaruile si salata greceasca.

Mirosea mancarea atat de frumos, de innebuneai!

Am fost solicitati cativa sa ne oferim voluntari la prepararea salatei grecesti. Restul turistilor au putut face baie, sau pur si simpu s-au odihnit pe plaja. Eu am asteptat, pandindu-le toate miscarile cu o nerabdare copilareasca. Aerul sarat de mare si ora inaintata, care se apropia de ora cinei, fiind ora 17, imi crease o foame teribila. Si sotul era cam nervos. Nu mai patisem nicodata asa ceva. Deja imi si vedeam review-ul scris si coborandu-i nota, gasindu-i si titlul potrivit -‘’Croaziera foamei’’! Stiti cum e omul nervos cand e-‘nfometat, taie si spanzura, cel putin asa sunt eu!

Si a venit si momentul mult asteptat! Pe masa erau 4 recipiente: cu suflaki (frigarui), cu pestele (tipura, prins de ceilalti si destinat doar pentru ei, noi…doar l-am mirosit si-am inghitit in sec), salata greceasca si painea.

Alaturi vinul alb si rosu si 2 feluri de suc, fanta si coca-cola. Cred ca va imaginati cine a fost primul care a primit de mancare! @georgiana! Cred ca au fost cate 3 frigarui de persoana la portie. Fiecare a stat la rand, destul de mult, daca va imginati ca eu am terminat de mancat si lumea inca mai statea la rand! Am facut si cateva poze, sa-i fi vazut pe bietii turisti, li se citea foame in priviri, fara glume! Mie-mi ramasese gandul la peste, dar …a doua zi am rezolvat problema la Porto Kufo, pe-o terasa la malul marii. Cativa tineri mai doreau supliment, dar nu mai era, s-au multumit cu salata si paine, asa de infometati eram toti! Si cu cateva pahare de vin.

Dar odata ce subiectul foame era rezolvat cat de cat, a venit vremea sa plecam de aici. Era ultima croaziera ‘’Laguna albastra’’ pe care o faceau in 2010. Masa alba de plastic, a ramas tot acolo, printre pini, in asteptarea anului nou si-a viitorului sezon turistic din 2011!

Am pornit pe drumul de intoarcere, cu muzica greceasca, din aceea care te face sa uiti de tot si toate. Si, pentru ca atmosfera sa fie cat mai placuta, s-a incins si dansul. Desculti, mai intai personalul de pe corabie, apoi cei trei ghizi ai apoi turistii. S-o fi vazut-o pe ‘’Poale-n brau’’, cum o dansa ghidul maghiar, chiar era sa-si piarda fusta! Cu fiecare melodie, ritmul se intetea si mai mult. Toata lumea aplauda si era bucuroasa. Toti uitasem de foame, ca de un vis urat si traiam doar clipa si doream sa nu se mai sfarseasca niciodata nici ea si nici vacanta. Si uite-asa ne-am trezit ca am ajuns, mai repede decat am crezut la pontonul de la troita din Sarti, de unde dimineata ne imbarcasem.

Obositi, bronzati si fericiti ca am petrecut o zi in mijlocul marii, i-am multumit frumos Marianei, ghidei noastre, fara nici un pic de ranchiuna! Iar despre incidentul cu intarzierea mesei pe pranz, care sunt convinsa ca nu a fost vina ei. Mai urama sa ne reintalnim cu ea, in urmatoarea croaziera, la Muntele Athos.

Si, pentru ca tabloul acestei zile sa fie complet, am imortalizat momentul, reusind sa ne adunam cat mai multi romani din hotelul nostru, sus langa troita, sa facem cateva fotografii de grup, in amintirea acelei zile de vacanta in Sarti.

---

VIZUALIZĂRI: 27031 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI