Pe mare, la Symi

TIPĂREȘTE

Cred că nu există vizitator al vreunei insule grecești care să nu-și dorească măcar o mică plimbare pe apele albastre din jur pentru plaje poate mai greu accesibile altfel sau pur și simplu pentru un tur admirând țărmurile și din alte perspective. Chiar înainte de a ajunge în Rhodos, una dintre destinațiile noastre de vacanță din acest an, minicroaziera la Symi era prima noastră opțiune. Am contractat excursia la una dintre agențiile locale care ne-a oferit o călătorie cu DODEKANISOS SEAWAYS, cu plecare din Portul Akantia. 23 euro/persoană a fost costul plimbării noastre de o zi în insula Symi.

Luni, 27 august 2018, la ora 9.00, ne-am prezentat în port unde feribotul Panagia Skiadeni urma să ridice ancora peste o jumătate de oră. La îmbarcare, agitație mare. Din autocare coborau grupuri-grupuri de turiști însoțiți de ghizi, alții soseau individual, cu taxiuri, iar alții - asemenea nouă - pe jos. Hotel Lomeniz - cel care ne găzduia - este amplasat aproape de Port Akantia. Cu toate astea, pentru a elimina orice risc, cu o seară înainte făcuserăm o plimbare de recunoaștere și de cronometrare a duratei de deplasare pietonală de la hotel până în port.

Panagia Skiadeni - cu 700 de locuri - este destinat transportului de călători și de autoturisme. Amatorii de soare s-au grăbit să ocupe locuri pe puntea de sus, dar majoritatea a preferat zona acoperită, ferită de soare și de vânt, aproape de bar și de toalete.

Făcând parte din arhipelagul Dodecanez, Symi - o insulă muntoasă, cu coaste abrupte - se află în Marea Egee, la 23 de mile nord-vest de insula Rhodos. Suprafața de 67 km² este acoperită în cea mai mare parte de sol arid, stâncos. Cele câteva porțiuni fertile sunt cultivate cu viță de vie și măslini sau sunt acoperite de păduri de pini și chiparoși.

Începuturile vieții pe insulă se pierd în depărtările timpului. O legendă spune că primul locuitor al insulei a fost Pontios - după numele căruia insula a fost numită la început Metapontis. El ar fi ajuns pe insulă în urma prezicerilor unui oracol care i-ar fi spus: "alții vor locui, tu nu". Și, conform legendei, după numai trei zile, a fost răpus de un puternic cutremur de pământ.

Perioada elenistică a fost una de prosperitate pentru insula care, mai târziu, avea să împărtășească destinul vecinilor săi, fiind ocupată de romani, de bizantini, de venețieni. Sub venețieni Symi și-a păstrat oarecare independență plătind un tribut, perioadă în care comerțul și transporturile maritime au înflorit. Un leu înaripat - simbolul venețienilor - dăinuie și acum pe turnul de la Panormitis, din păcate, pentru noi imposibil de văzut din cauza lucrărilor de renovare, turnul fiind în întregime acoperit de schele.

Venirea Cavalerilor Ioaniți în 1309 nu a diminuat privilegiile locuitorilor insulei. Recunoscând importanța strategică a locului, aceștia i-au acordat autonomie administrativă în schimbul unei dări anuale. Nici sub dominația turcească, după 1522, Symi nu a dus-o prea rău. Privilegiile le-au fost acordate în schimbul cunoștințelor din domeniul construcțiilor navale și efectiv a construirii vaselor de război pentru ocupanții turci. Mai mult decât atât, Suleiman Magnificul a permis pescuitorilor de bureți de mare să pescuiască liber în apele turcești. Locuitorii din Symi, renumiți navigatori și constructori de nave, făceau transporturi rapide și asigurau legătura dintre Înalta Poartă și flota turcă din zonele ocupate.

Cu toate că a participat activ la Revoluția greacă sprijinind forțele navale grecești din Marea Egee, Symi a rămas pe din afara Protocolului semnat la Londra, nefiind deci inclusă în Grecia și în arhipelagul Dodecanez. După 1912, sub ocupația italienilor, pierzând controlul asupra comerțului și a pescuitului de bureți marini, dar și alte drepturi culturale și religioase, situația economică s-a înrăutățit, iar numărul locuitorilor a scăzut, mulți dintre ei refugiindu-se în Rhodos și la Atena sau emigrând în America și în Australia. Dacă la sfârșitul sec. XIX insula Symi avea o populație de peste 25000 de locuitori (mai mare decât Rhodos), în prezent abia dacă mai numără 3000 de locuitori.

Eliberarea din 1945 și alipirea arhipelagului Dodecanez la Grecia în 1948, a însemnat pentru Symi începutul unei vieți normale. Popor insular, oamenii au continuat să se ocupe cu ceea ce știau cel mai bine - construcțiile navale și pescuitul de bureți marini, lansarea la apă a unei nave sau întoarcerea unui vas al pescuitorilor de bureți constituind un motiv de sărbătoare pentru localnici. În pofida lungilor perioade de dominație, spiritul grecesc a rămas nealterat.

Confortabil instalați în fotolii, cu câte o cafea în față, răsfoind "12nisos" - o bogată broșură ilustrată pusă la dispoziție de compania de navigație, cu informații despre insulele Dodecaneze, nici n-am știut când a trecut timpul. Prima escală a fost la Panormitis, în sudul insulei, pentru a vizita Mănăstirea Panormitis închinată Sf. Arhanghel Mihail de Panormitis. Nu voi insista asupra acestui subiect pentru că am făcut-o deja.

Cea de-a doua parte a călătoriei a fost mai scurtă, dar nerăbdarea noastră mai mare. Apropiindu-ne de Yialos, portul în care acostam pentru câteva ore, cu aparatul foto pregătit pentru primele poze, priveam când manevrele marinarilor la intrarea în port, când turnul cu ceas și frumoasa constucție de alături.

Yialos - capitala insulei Symi este și cel mai mare port al insulei. Surse antice spun că a fost unul dintre cele 8 cele mai sigure porturi ale antichității. Mărginind golful, orașul constuit pe coastă pare un amfiteatru. Aspectul actual este cel din sec. XIX când mulți oameni înstăriți și-au construit case cu balcoane în stil neoclasic și cu bucătării în aer liber. Casele au de obicei două etaje, iar fațada este vopsită în două culori ceea ce dă așezării un aer vesel, cu totul aparte. Cele mai multe case au mici ferestruici în acoperiș în formă de ochi - care, după tradiție, alungă duhurile rele. Nu poți să nu fii fascinat de imaginile care se deschid privirii chiar dacă documentându-te în prealabil știi la ce să te aștepți. Construit pe stânci, sub stânci, pe lângă stânci, cu balconașe de fier, cu bougainvillea în minunate culori, cu leandri și muşcate înflorite, Symi nu are cum să nu te încânte.

Turnul cu ceas un edificiu înălțat în 1880, este primul pe care îl zărești cu mult înainte ca ferryboat-ul să acosteze. Alături de el, înconjurată de vegetație specifică, se află o clădire frumoasă - Poliţia din Symi.

Sub soarele dogorâtor, am pornit la pas pe faleză privind și fotografiind când casele aninate pe deal, când portul, când șirul de magazinașe cu tarabe stradale încărcate cu suveniruri (mulți magneţi și bureţi de mare). În Symi, lângă port, sunt foarte multe terase care te îmbie cu specialități din peşte şi fructe de mare. Când am debarcat, cam pe la vremea amiezei, era foarte cald, așa încât după o primă privire asupra golfului cu căsuțele lui colorate, toată lumea a căutat un loc de refugiu în umbra unei terase. Când am fost cu adevărat răpuși de zăpușeală, am poposit și noi la Aris - Greek Taverna Restaurant una dintre numeroasele taverne de pe malul golfului. Savurându-ne berea Mythos comandată, am aruncat o privire în jur remarcând aranjamentul de sticle, borcane și farfurii, decorurile cam grotești și consumatorii care soseau rând pe rând, în grupuri mai mari sau mai mici. Aris - Greek Taverna Restaurant ne-a arătat ce înseamnă spațiu cu adevărat restrâns în Grecia și mai ales ne-a arătat cum rezolvă grecii situații generate de acest aspect. Printre turiști, scutere și autoturisme, o mașină mare, de marfă, înainta cu greu pe aleea de lângă țărm. În fața tavernei, în spațiul îngust, nu mai putea înainta nici dirijată de cineva. Atunci, lucrătorii de la Aris - Greek Taverna Restaurant, cu un calm cum numai grecii pot avea în astfel de situații, au început să mute frigiderul stradal, panourile de reclamă, în cele din urmă coborând și parasolarul din fața terasei, lăsând pentru câteva momente primul rând de mese - cu consumatori cu tot - în bătaia soarelui torid, de august.

Alături de terasă, lângă un minunat curmal cu fructe, o sculptură în stâncă redă relieful unei nave antice, copie a celei de pe acropola din Lindos. O inscripție neînțeleasă atunci, dar deslușită acasă, o referire la eliberarea insulelor Dodecaneze, spune cam așa: "Astăzi libertatea șoptește să nu mai fiți îngrijorate, voi, cele douăsprezece insule". Rătăcind prin Yialos, orașul-capitală, ajungi la Palatul Guvernatorului - Casa Kampsopoulou unde a fost semnat tratatul cedării arhipelagului Dodecanez în 1945.

Pentru că ne-am dat seama că nici timpul, nici căldura prea mare nu ne vor permite să urcăm pe "Kali Strata" cu îngustimea sa și cu cele aprox. 500 de trepte până în Chorio - Ano Symi (partea mai înaltă a orașului) am regretat că nu putem vedea Fortăreața Cavalerilor Ioaniți. Monumentul datează din vremea ocupației cavalerilor, dar mai târziu localnicii l-au folosit drept refugiu în timpul atacurilor turcești. Fortăreața încă păstrează sculpturi încastrate în ziduri, precum și embleme ale Marilor Maeștri. Am aflat că Megali Panayia biserica din incintă dinamitată de nemți, dar refăcută ulterior, păstrează o valoroasă icoană înfățișând Judecata de Apoi. Lucrarea a fost executată de Georgios Klontzas la începutul sec. XVII. Din păcate, nu prea ai cum vedea interiorul, lăcașul fiind mai mult închis.

De pe faleză, pe colina Noulia, vezi profilându-se foarte frumos morile de vânt. Se pare că s-au mai păstrat 20. Statuia lui Mihalaki - micul pescar, opera lui Kostas Valsamis, un artist local, ca și Spetsaria - vechea farmacie cu o mică sală de operații, unică în Grecia, sunt alte motive de mândrie turistică pentru localnici.

Little Train - trenulețul turistic este un bun mijloc de a descoperi frumusețile insulei. Într-o plimbare de 40 de minute, cu 6 euro/persoană adulții și 3 euro/persoană copiii, trenulețul te ia din centru, te plimbă de-a lungul coastei până la Nimporio, iar după un popas pentru fotografiere te întoarce pe același drum. Cei care nu au condiție fizică pentru a urca cele 500 de trepte sau din diverse alte motive nu o pot face, dar nici nu doresc să rămână 3 ore într-o tavernă, pot opta pentru plimbarea cu trenulețul. Imaginile panoramice, țărmul mării cu apele ei albastre, plajele care se întind la baza stâncilor sunt amintiri de neuitat.

Plimbarea cu trenulețul turistic a încheiat vizita noastră în Symi, una dintre cele mai frumoase insule Dodecaneze. La ora stabilită ne-am prezentat în port pentru îmbarcare în vederea întoarcerii. Chiar dacă nu am reușit să vizităm tot ceea ce are Symi de oferit turiștilor, eram încântați de cele văzute. Cu o bere Mythos comandată la barul de pe ferryboat (3,70 euro/pet de 500 ml), apoi cu încă una, căldura mare acumulată pe parcursul zilei s-a mai stins, iar timpul până la debarcarea în Rhodos s-a scurs mai ușor.

P.S. Informațiile istorice privind insula Symi sunt spicuiri din "Symi - Informations. Symi aujourd'hui", broșură editată de Sotiris Toumbis - Atena.

---

VIZUALIZĂRI: 1502 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI