Muzeul de Arheologie de la Dion

TIPĂREȘTE

Stăteam să mă gândesc dacă merită dedicat un review întreg acestui muzeu şi amintindu-mi că au fost scrise recenzii chiar despre altele mai neînsemnate, fie de la noi, fie din alte ţări, m-am hotărât, totuşi, s-o fac, dată fiind importanţa locurilor în istoria universală. Citeam undeva, în acţiunea mea de documentare, că ar fi mai indicat să se viziteze mai întâi muzeul, ca mai apoi, să se „bată” la pas parcul, ca lucrurile să fie mai uşor de înţeles, dar eu, personal, nu sunt de acord cu această ipoteză. Senzaţia de a „descoperi” toate statuile şi obiectele lustruite, strălucind în lumina muzeului, după ce ştii din ce mlaştină au fost extrase mi se pare mai concludentă ca şi rezultat al întregii operaţiuni, invers efectul ar fi fost diminuat, dar este o chestiune de percepţie personală ce nu poate fi generalizată.

Odată ce am ieşit din parcul arheologic, ne-am grăbit să ne întoarcem la maşină, ne-am urcat şi am pornit către muzeu până la care era ceva distanţă, şi cum eram, deja, în întârziere, ne-a prins tocmai bine. Deşi sunt o persoană precaută, în general, în parcul arheologic am avut parte de o întâmplare neprevăzută în sensul că mi s-a sfârşit şi ultimul spaţiu de stocare rămas disponibil pe ultimul card disponibil, aşa că de data asta am rămas fără memorie de card, de obicei, mi se epuizau acumulatorii. Aşa că am apelat imediat la telefon care avea memorie din plin (extensie), dar, ghinion, bateria era consumată pe jumătate. Oricum nivelul său de încărcare a început să scadă dramatic din momentul în care am început să fotografiez cu el.

Am ajuns la intrarea în muzeu cu o oră înaintea închiderii, am intrat, nu înainte să admirăm clădirea destul de mare şi destul de arătoasă pe-afară. Am aflat că a fost înfiinţat în anul 1983 în această clădire nou-construită la vremea respectivă în scopul adăpostirii şi etalării tuturor obiectelor, statuilor, votivelor, stelelor, monedelor descoperite în parc cu ocazia excavărilor efectuate de neobosiţii arheologi care nu contenesc nici în prezent cu o astfel de muncă. Se pare că muzeul mai este casă şi pentru unele dintre artefactele de la Muntele Olimp şi din zona Pieria. Are două niveluri: parter şi etaj unde sunt expuse piese, care, de care mai valoroase, scoase cu greu la lumină din noroaiele întunecate în care zăceau în parc. Este destul de mare, pe măsura sitului, dealtfel, bine îngrijit, şi bine structurat, ar fi fost o greşeală să-l ratăm.

Muzeul conţine, de asemenea, exponate notabile din necropolis, inclusiv alte obiecte şi votive găsite în mormintele macedonene, în plus, o colecţie largă de figurine din lemn.

Muzeul de Arheologie Dion este deschis în zilele de marţi până duminică, de la orele 8:00-19:00 şi în zilele de luni de la 12:30-19:00 în timpul verii, iar în timpul iernii se deschide de luni până vineri de la 8:00 la 17:00, iar sâmbăta şi duminica de la 08:00 la 14:30.

La parter, muzeul are o cameră specială pentru jocuri educative şi tururi ghidate pentru copii, şi, de asemenea, o sală de film unde se pot urmări documentare despre Dion. E un fel de laborator de şcoală folosit pentru mulţi elevi veniţi în scop de cunoaştere şi instruire.

Tot la parter, în ampla încăpere, vizitatorii pot admira statuia lui Dionysos, pe cele înfăţişând şase dintre membrii familiei lui Asklepios, precum şi alte grupuri statuare şi stele (mici monumente comemorative sau funerare, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuite dintr-un singur bloc de piatră, purtând de obicei inscripţii sau sculpturi) extrase din băile mari datând din secolele al IV-lea Î. C., până în al II-lea D. C. Acestea au fost găsite sub noroiul care acoperea situl fiind, prin urmare, în cea mai mare parte, în stare bună. Demne de remarcat sunt sculpturile ce le întrupează pe zeiţele Isis şi Demetra, ca şi pe Afrodita Hypolympia, împreună cu alte statui votive din Sanctuarele lui Isis şi al Demetrei. Maiestuoasă este statuia lui Isis-Tyche care eclipsează totul în jurul său. La fel şi stela filosofului Erennianos care a fost descoperită în băile din vila lui Dionysos, datează de la începutul secolul al III –lea Î. C. şi este considerată o capodoperă în materie de portretistică timpurie.

M-a impresionat vitrina cu vase din ceramică ale căror desene le-am recunoscut imediat ca fiind astăzi imitate şi transferate pe vasele ce se vând ca suveniruri peste tot în Grecia, devenite adevărate simboluri antice greceşti. De asemenea, se regăsesc instrumente meşteşugăreşti, instrumente medicale, amortizoare de şoc folosite pe parcursul transportului, şi unele replici miniaturale de mobilier transpuse ca şi când ar etala o zi obişnuită din viaţa anticului Dion. O hartă mare ne indică traseul pe care Alexandru cel Mare l-a urmat în campania sa de cucerire în Asia şi cetăţile pe care el le-a fondat în trecere. Există şi o expoziţie de mozaicuri restaurate, inclusiv un mozaic roman, chiar şi reconstituiri miniaturale ale sistemelor de încălzire şi de alimentare cu apă, ca şi a sistemelor de drenaj folosite de grecii antici.

La parter sunt afişate, de asemenea, resturi şi obiecte găsite în arealul bazilicii creştine timpurii, colecţia remarcabilă de monede, monede notabile ce includ un stater (element dintr-o emisiune de monede ce au circulat în Grecia antică a acelor timpuri ale lui Filip al II-lea), reprezentând capul lui Apollo si un car de curse cu doi cai, şi una de argint, denumită tetradrachm ce a circulat în acea perioadă a lui Alexandru cel Mare înfăţişând pe o parte capul lui Hercule iar pe cealaltă capul lui Zeus Olimpianul.

De un inedit aparte sunt urmele lăsate de un bărbat şi o femeie pe o lespede; acestea sunt cunoscute ca bemata (paşi), şi au fost făcute de către pelerinii care veniseră de departe pentru a vizita sanctuarul lui Isis.

La etaj, muzeul are o secţiune dedicată obiectelor excavate care privesc modul cum se defăşura viaţa de zi cu zi a oamenilor din vechiul Dion, şi include, de asemenea, mai multe statui şi obiecte de cult împreună cu artefacte din toată Pieria. Cea mai uimitoare piesă de aici este un instrument muzical, o orgă hydraulis, cu prima “tastatură” a vreunui instrument muzical din istorie, inventat de Ktesibios din Alexandria, un meşter ce a trăit în secolulul al III-lea Î. C. Potrivit datelor din muzeu, are dimensiuni considerabile, fiind compus din 27 de ţevi de bronz de 2 cm diametru, variind în lungime până la 1,20 metri, şi 16 ţevi de un cm diametru, plasate pe o cutie. Orga era pusă în funcţiune prin intermediul aerului cald pompat sub presiune prin apă controlat de chei. Acesta reprezintă precursorul orgilor bisericeşti şi este primul instrument de acest gen găsit în Grecia şi cel mai vechi găsit până în prezent în lume.

Muzeul are o gamă largă de vase şi ulcioare, chei vechi şi încuietori, instrumente de prelucrare a pietrei, cum ar fi ciocane şi dălţi. Din seria mozaicurilor notabile ce au fost descoperite în complexul cunoscut sub numele de Vila lui Dionysos, câteva au fost reconstituite şi expuse la etajul muzeului spre a putea fi admirate. Pe o lespede de piatră, există, de asemenea, un acord de alianţă între regele macedonean Filip al V-lea şi cetăţenii conduşi de Lysimach din Tracia.

De neratat la acest etaj ar fi, de asemenea mai multe stele, statuete de bronz, şi figurine de teracotă. Atrag atenţia în mod plăcut, în special, câinele şi pasărea din mozaicurile frumos colorate şi realizate descoprite la Vila lui Dionysos.

O altă vedetă a etajului o constituie grupul celor patru statui găsit în zona vilei lui Dionysos reprezentând trei studenţi şi profesorul lor cu barbă stând pe scaune fabuloase cu spătare solide şi bază sculptată în formă de picioare de animale.

În încheiere, după ce am învăţat lecţia de istorie privitoare la Dion, recomand cu toată căldura vizita combinată a sitului şi a muzeului în scopul cunoaşterii unui important episod din cadrul uimitoarei existenţe a lumii antice greceşti! De aceea iubim Grecia!

---

VIZUALIZĂRI: 2508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI