Canionul Enipeas - Parcul National Olimp

TIPĂREȘTE

Coborand din salasul zeilor, (vezi impresii si vezi impresii) am ajuns la Prionia (1100m) unde dai nas in nas cu civilizatia, spun asta avand in vedere ca aici este o parcare plina cu masini, un restaurant si soseaua asfaltata ce serpuieste spre Litochoro, orasul de la poalele Olimpului. Dar asta numai daca vrei sa ratezi o parte spectaculoasa a Parcului National Olimp - canionul Enipeas.

Apele raului Enipeas strabat pe o lungime de 10,5km printre peretii impresionanti ai muntelui Olimp formand frumoase cascade. Traseul prin canion este marcat cu E4 si incepe din Litochoro, fiind prima parte a traseului spre Mytikas. Este notat cu dificultate medie avand o durata de parcurgere de 5ore.

Noi l-am strabatut in 6 ore pentru ca nu puteam trece fara a admira frumusetea naturala oferita de peisajele ce ne ieseau in cale si a imortaliza multe dintre ele. Am mers cand pe o parte cand pe alta a raului traversand de 8 ori raul pe poduri din lemn, frumos amenajate, de unde puteam privi caderi de ape, cascade, lacuri, precum si peretii masivi ai canionului.

La inceput coborarea a fost usoara, pe poteca marcata prin padurea de fag, stejar, pini si foarte multi nuci. Flori ne impodobeau cararea, in special ciclamele si branduse colorate ca niste orhidee, pasari si salamandre. Albul stancilor, verdele copacilor, apa limpede ca cristalul a raului Enipeas cu sursurul ei ne insoteau in drumetia noastra.

La un moment dat zgomotul apei ne-a atras atentia. Am zarit-o printre frunzele copacilor - cascada Enipeas. O cascada frumoasa curgea formand un lac verde apoi apele sale curgeau peste stanci alcatuind o perdea de apa. Am coborat pana la lacul de la baza cascadei, ne-am racorit si am admirat cascada.

Apoi un indicator ne arata ca pe stanga, dupa 15 minute de urcus, ajungem la Manastirea Agios Dionysios. Dupa putin timp gasim pe un copac un alt indicator spre capela Sf. Lazarus unde am gasit doar ruinele acesteia dar era marcta ca si obiectiv. Am ajuns la Manastirea Agios Dionysios construita in 1542 de Agios Dionysios care a trait ca un pustnic în pestera din apropiere, cunoscuta sub numele de Agio Spilaio (Pestera Sfanta).

Coborand de la manastire iar in canion trecem peste al treilea pod peste raul Enipeas si ne asteptam sa coboram ca doar trebuie sa ajungem de la 1100m (Prionia) la 300-400m (Litochoro) dar pur si simplu urcam. Coboram apoi la Agio Spilaio unde a trait Agios Dionysios. Aici este o capela iar langa ea se intra intr-o pestera micuta din care un izvor strapunge stanca iesind afara langa capela. Din acest izvor ne-am facut si noi alimentarea cu apa.

De aici traseul tot urca si coboara, traverseaza podurile de pe care avem privelisti frumoase asupra raului si a vaii. Este bine ca aici, in Olimp, traseele sunt amenajate cu busteni si pietre fixate in pamant. Atat urcarea cat si coborarea se fac in trepte ci nu brusc pe pante, astfel ca traseul este mai putin obositor.

Daca in unele locuri puteam cobori pana la nivelul apei pentru poze sau chiar pentru a ne racori cu apa limpede ca cristalul ca apoi sa o traversam peste poduri, dupa al saptelea pod traseul urca foarte mult. Ajungem asa de sus ca nu mai putem vedea si nici auzi raul iar peretii canionului care ii priveam de jos in sus acum ii priveam invers.

Pe traseu am gasit foarte multe puncte de belvedere din care vedeam canionul in urma noastra iar in fata se tot ivea orasul Litochoro, apoi marea. Urcam pe stancile ce le intalneam in cale si vedeam bine conturata poteca iar pe alte stanci pe unii colegi din grup cocotati de parca eram la Meteore. Privelistile sunt foarte frumoase si spectaculoase prin maretia peretilor ce formeaza canionul, dar si prin vegetatia bogata ce se pastreaza datorita regulilor stricte si pedepselor aspre din Parcul National Olimp.

In ultima parte traseul coboara ivindu-se din nou raul Enipeas si cada sau scaldatoarea lui Zeus ce o admiram de sus din canion, altfel ajunsi la ultimul pod ar trebui sa facem stanga si sa ne intoarcem pe podetele din dale de beton spre ea. Pe acolo sunt dusi turistii veniti cu autocarul sa vada cada lui Zeus. Poteca este amenajata din dale de beton, are balustrade si cosuri de gunoi.

Iesirea din canion o facem exact pe la poarta de intrare in Parcul National Olimp din orasul Litochoro. Dupa ce trecem pe langa cimitirul amenajat exemplar pornim pe stadutele stramte ale orasului cu casele varuite in alb si impodobite cu flori. Aici se termina calatoria noastra pe taramul zeilor.

Recomand acest canion celor care vor sa petreaca cateva ore bune in natura pura.

Carari frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 10009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI