Calatorind prin Corfu - Kerkyra o adevarata minune a insulei!

TIPĂREȘTE

Continuare de aici

Am avut parte in Corfu si de o seara cu furtuna puternica, teribila de-a dreptul, insotita de tunete si fulgere ca in luna iulie la noi! Era cred in acea probabilitate de 5% despre care citisem pe site-urile meteo inainte de plecare ca s-ar putea intampla in acea perioada! . Am intrebat la COOP magazinul amicilor nostrii cand ploua in Corfu si ne-au raspuns transant ca un aprilie si in... septembrie! De altfel televiziunile atat centrale cat si locale au aratat la emisiunile de stiri necazurile facute mai in toata Grecia de acele furtuni de septembrie! Nu mi le doream dar recunosc ca a fost un spectacol mai ales prin imaginea vazuta de pe terasa camerei noastre, cu o mare parca incoltita din toate partile de capriciile vremii.

Anuntandu-se si pentru ziua urmatoare ceva nori de ploaie hotaram, mai ales ca urma ultima zi in care dispuneam de masina inchiriata, sa mergem mai intai in Kerkyra capitala insulei si apoi la Achillion la palatul imparatesei Elizabeta.

A doua zi ne imbarcam in masina si plecam deja pe drumul cunoscut spre Kerkyra (Corfu Town). Ajungem in oras si constatam ca la fel ca noi au gandit si alte mii sau zeci de mii de turisti speriati de vreme. Micul oras (circa 40 de mii de locuitori) este asaltat de rauri de turisti, venind din toate directiile insulei! Numarul masinilor depasea orice inchipuire si ca atare micile si putinele stradute erau arhipline caci toata lumea cauta un mic loc de parcare si trebuia sa ai noroc sa-l gasesti in... prima ora in care te aflai acolo. Surpriza nimeni nu tipa, nimeni nu urla, nu se claxoneaza toti soferii si pietonii sunt relaxati si intelegatori... De altfel acest aer degajat si relaxat al orasului ma va domina mult in amintire... Incercam cu greu sa gasim un loc de parcare, reusim in cele din urma, undeva pe o strada superba care se numeste Donzelot si care urca pe langa mare aflata in apopiere cu imaginea vechiului port al orasului si nu departe de centrul vechi istoric! Ca o precizare centrul vechi, istoric din oraș a fost inscris pe lista patrimoniului cultural mondial al UNESCO!

Nu ne facusem planuri hotarasem sa mergem hai-hui prin oras, sa-i descoperim singuri farmecul, sa intram pe micile stradute, sa-i vizitam numeroasele monumente! Imbinarea arhitecturala in stil italian, britanic si francez face din oras un teribil punct de atractie.

Ne apropiem de centrul vechi... Remarcam forfota incredibila de turisti care cred ca depaseste de cateva ori numarul localnicilor! Suntem de la bun inceput incantati de arhitectura veche a cladirilor... Influenta italiana este extraordinara... stradute inguste, balcoane cu coloane ca-n Venetia, rufe atarnate deasupra strazii ca-n Neapole, culori pastelate un amesteac de cladiri vechi fie renovate fie aflate intr-o stare nu foarte buna... Nici nu prea vad cum ar putea fi reparate atat de ingust este locul! Zona este dominata de departe de imensa fortareata noua venetiana aflata la mare inaltime, imensa si cu ziduri extraordinar de groase...

Patrundem pe micile stradute care arata ca un adevarat labirint! Nu ne intereseaza unde ne duc stim ca nu avem cum sa ne pierdem, cotim in stanga in drapta, admiram totul si remarc inca de pe acum un lucru-aglomeratia, agitatia nu ma oboseste asa cum patesc cand merg mai mult prin oras, acasa, dimpotriva totul este o incantare, o relaxare...

Intram in prima biserica, cea mai impunatoare pe care o zarim... Este plina de turisti. Este biserica Sf. Teodora si adaposteste intr-o racla de argint moastele Sfantei Teodora, imparateasa! Este o biserica foarte mare, dar perfect intretinuta si cu picturi care ca de fiecare data aici in Corfu mi-au dat impresia mie unui necunoscator, ca ma aflu intr-un lacas cu puternice influente catolice. Icoanele sunt foarte frumoase ca peste tot in bisericile insulei.

Iesim din biserica si pornim pe prima straduta ce ne iese in cale... nimerim in plin suvoi comercial, mici magazine in stanga si in dreapta, la parterul cladirilor, aglomeratie mare, produse de toate felurile, suveniruri indeosebi, sunt expuse si afara si in interior. Ramai socat de multimea lor, oferta este mare, amabilitatea corfiotilor este deosebita, stiu sa se descurce, cunosc cuvinte in mai toate limbile celor veniti acolo. Esti invitat peste tot sa intri, cu politete si rabdare... Poti incerca orice ti se ofera sa gusti- din masline, din lichiorul si fructele comfiate de koumkouat, din vin, uleiul de masline... Ti se ofera cu politete si placere mici mostre... nu esti agasat este o placere sa colinzi printre acesti oameni atat de amabili si rabdatori...

Intram ici colo, de multe ori nu luam nimic dar la plecare suntem insotiti de aceleasi zambete ca la inceput... de unde or avea oamenii astia atat rabdare si prietenie... e clar, stiu sa-si vanda marfa, nu vezi nici cel mai mic semn de oboseala, ostilitate, refuz... intrii numai de placere, e un spectacol in acelasi timp... nu ai senzatia nici ca poti fi furat, ma intreb uimit cum de stau in nebunia aia cu marfa pe-afara... habar n-am cum o protejeaza, doamne ce ar mai fura unii de pe la noi dar imi zic aici e o insula mica unde sa te duci, ca si in Thassos criminalitatea este mica sau aproape inexistenta iar daca intri pe mana politiei grecesti nu prea cred ca ti-e bine! Apropo, nu am vazut picior de politist, am trecut numai pe langa sediul politie din Kerkyra unde era o liniste totala...

O gramada de magazine pline cu bijuterii din aur (inclusiv alb, ) argint, pietre pretioase, semi-pretioase iti ofera marfa prin mici vitrine expuse si in exterior in strada. Daca esti interesat de ceva de afara un vanzator care stie sa se descurce in mai multe limbi te preia amabil, te invita in interior, te trateaza cu metaxa, uzo... daca vrei si apoi cu rabdare iti ofera chiar toata marfa sa o incerci si chiar daca in final nu iei nimic, la plecare iti multumeste! In plus aici la micile magazine de bijuterii poti cere o reducere de pret, noi am obtinut-o in mai multe locuri cautand niste inele si cercei cu corali (cativa euro reducere parca iti da o placere de- a cumpara si tie dar culmea parca si celui care vinde). Am intrat intr-un asemenea magazin, erau cateva vanzatoare, prietenii mei au incercat cred ca peste o suta de inele, vanzatoarea le-a oferit amabila, cu calm, recomandand ce se potriveste mai bine, a incercat chiar sa prinda si cateva vorbe in romana... Am stat cred ca 20-30 de minute acolo, timp in care m-am uitati in jur eu puteam proba orice si iar ma gandeam ce rai e acolo pt. hoti sau asa e senzatia. In timp ce prietenii mei probau inelele vanzatoarea a luat o bucata de panza si o solutie si le-a sters inelele vechi, ale lor, afectate de apa marii si vreme... un gest simplu dar mai mult decat frumos. Colindam in continuare prin zona veche admiram magazinele, multe cu icoane si unde la intrare scrie mare - "stim romaneste"...

Eu care am o unda de alergie la acest gen de cumparaturi ca mai toti barbati, recunosc inca odata ca acest colindat m-a relaxat, mi-a facut chiar placere... Nu am luat mare lucru, mai multe suveniruri, dar absolut totul mi s-a dat cu respect, frumos impachetat (si un minuscul magnet de frigider era impachetat in hartie) !

Tot colindand prin vechiul centru, am dat de Biserica Sf. Spiridon - patronul insulei si care adaposteste moastele Sfantului Ierarh Spiridon, sarbatorit pe 12 decembrie. Biserica este plina de icoane si gravuri in aur si argint. O multime de turisti dar si de localnici se inchinau la moastele sfantului sau aprindeau o lumanare. Si aici am vazut aceleasi influente catolice indeosebi prin constructia tavanului bisericii, nu cu cupola ca la noi ci perfect plata. Pe o placa poti citii ca relicvele Sfantului au rămas în Cipru pentru aproximativ 300 de ani după moartea sa, apoi la sfârşitul secolului al 7-lea au ajuns la Constantinopol si in anul 1456, la trei ani după căderea Constantinopolului la Kerkyra.

Am intrat apoi in biserica mai mica dar deosebit de frumoasa datorita vitraliilor sale si a altarului din lemn sculptat, San Nicolo dei Vecchi, construita la începutul secolului al XVI-lea.

Iesim in straduta si apar primele picaturi de ploaie... nu ne speriem continuam drumul si ajungem in celebra esplanada cu vizibile influente occidentale de la Liston... Celebrele cafenele in stil frantuzesc te cuceresc... Ploaia se inteteste si hotaram sa bem o cafea despre care doar auzisem ca este foarte scumpa dar si foarte buna. Mesele sunt ocupate dar in cateva minute sunt aproape goale caci ploaie devine o adevarata furtuna... Comandasem deja cate un capuccino, asa ca ne cautam sub uriasele umbrele un loc mai adapostit si ramanem absolut singuri afara... Ne amuzam un pic cum bietul chelner, un tanar, incerca sa iasa prin ploaie din cafenea si sa ne aduca cafelele... ma gandesc ca ploaia ne va umple cestile, cineva ii acopera tava si fugind apare cu ele... le luam, suntem tot singuri, pe o terasa e drept sub umbrele mari ce abia reusesc sa ne adaposteasca, band o cafea care ne costa... 4 euro cescuta... desi e mica recunosc ca e foarte buna...

Ploaia nu da semn sa se opreasca total asa ca imbracati de vara plecam totusi mai departe prin vechiul oras... Admiram micile parculete, multimea monumentelor (cladirea Primariei in arhitectura venetiana, a teatrului municipal, a parlamentului ionian, muzeul Bizantin gazduit de biserica Panagia Antivouniotissa, Academia Ioniana, Palatul Sf. Mihail si Gheorge construit de britanici, vechiul si noul Fort... Peste tot in zona veche o multime de restaurante cu terase luxoase si cred scumpe, sunt pline de turisti.

Ajungem intr-o zona cu bulevarde mari, plina de magazine ce par extrem de luxoase... Intram in cateva specializate in parfumuri si confectii dar iesim repede... produsele sunt extrem de scumpe...

Usor- usor ne indepartam de zona veche si comerciala a orasului, inconjuram uriasa fortareata noua venetiana ajungem in zona ''Green Bus Terminal" unde vin si pleaca multimea de turisti catre toate directiile insulei.

Ploaia se inteteste, devine torentiala, ne uda pana la piele, noroc ca e calda, nu avem ce facem o luam pe bulevardul ce margineste portul, ajungem in Piata Spilias, nu putem sa o admiram decat pe fuga si uzi ne cautam masina... Hotaram sa nu mai mergem la Achillion, o sa ramana o dorinta pe care sper sa reusim sa o indeplinim cu alta ocazie!

Privind acum fotografiile facute in centrul istoric al orasului realizez ca spre deosebire de alte locuri turistice, Kerkyra se traieste direct, se simte "pe viu" si nu prin imagini. Emotiile, sentimentele in general sunt altele acolo direct in mijlocul orasului. De aceea va recomand tuturor celor care veti ajunge pe insula sa nu ratati experienta unica a unei zile petrecute in Kerkyra!

.

.

---

VIZUALIZĂRI: 6808 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI