Pur si simplu Corfu II

TIPĂREȘTE

Cea de-a doua excursie in minunata Kerkyra am facut-o in acest sfarsit de vara intre 28 august si 3 septembrie 2010. Programata de anul trecut scurta noastra escapada a avut loc de adunare micul orasel Agios Gordios si vilele Marina Appartments: click aici

Drumul: de data asta am facut drumul din doua bucati si la dus si la intors am oprit la Bansko in Bulgaria, localitate montana situata la 950m altitudine. Intre soseaua ce leaga Bucurestiul de Salonic si Bansko sunt 40 de km, deci am avut un ocol de 80 km si la dus si la intors. Acest mic ocol va spun ca merita, daca nu din prisma pretului mic platit la cazare, atunci macar pentru a vedea si altceva, adica, cum arata o statiune montana la vecini.

Plecarea s-a facut din Bucuresti, apoi pana la Giurgiu nu sunt probleme decat cu cele 2 radare obisnuite. In Giurgiu exista mai multe benzinarii unde oprim sa facem plinul si o ultima cumparatura si/sau mergem la toaleta. In vama la noi se plateste taxa de pod 27 roni si se trece podul Prieteniei, apoi se face controlul documentelor si se plateste vigneta la un mic chiosc, eu avand vigneta pe tot anul trec fara coada de rigoare. Vignetele cum stiti se pot cumpara de la benzinariile de firma de pe soseaua de centura a orasului Ruse.

De aici se porneste catre Sofia, se merge pe centura, pana se iese din oras si mai departe spre Byala, oras care se ocoleste prin Tsenovo, exact ca si anul trecut, nu stiu din ce motive. Aici se pierd cam 10 km, dar si mai mult de 30 minute din cauza drumului foarte ingust si a camionelor ce urca foarte lent. Se revine la iesirea din Byala si se continua drumul spre Sofia facand la un moment dat dreapta, cativa kilometri dupa Byala. Drumul merge linistit pana in capitala vecina Sofia, pe care o traversam mereu din cauza usurintei acestui lucru si iesim spre Kulata, continuand drumul spre granita cu Grecia. Noi am mers pana in Simitli si am facut stanga pana la Bansko si dupa 2 zile am reluat drumul spre Salonic. In vama bulgaro-greaca nu se plateste nimic, se arata doar documentele, la greci si apoi se merge glont mai mult pe autostrada (80km din 120), pana la Salonic. GPS-ul este inutil in aceasta portiune pentru ca nu recunoaste autostrada Kassandra si Ioana draga de ea, te poate baga prin oras, ceea ce nu e recomandabil. In momentul in care ajungem sa coboram spre superbul Salonic, cautam iesirea din autostrada spre Athena si o luam cu mare incredere pe acolo, este a doua iesire dupa cea de Skopje. Deci facem dreapta spre Athena tot pe autostrada, sunt panouri mari cat o casa deasupra capului, si mergem o perioada pe centura Salonicului, apoi iesim tot inainte spre Athena si Katerini. Platim 2 euro la singura statie de taxare de pe drumul nostru, din dreptul localitatii Malgara si mai mergem cativa km pana cand se face o noua iesire in dreapta spre Veria, sau Veroia. Facem dreapta pe aici si drumul se continua pe autostrada Egnatia Odos (cam 320km), ce vine din Istanbul si duce la Igoumenitsa, portul care ne asigura transferul in Kerkyra.

Egnatia Odos este inaugurata in 31 mai 2009, cu mare tam-tam electoral la televizor, insa la acea data chiar nu era terminata in totalitate, acum e gata 99,9%, doar un pod de 1 km fiind inca in constructie. In rest avem sosea perfecta, ce taie muntii prin mai mult de 50 de tuneluri, prin tinuturi dominate de ursi si arromani si trece pe la altitudini mai mari de 700m. La Igoumenitsa se ajunge relativ repede in functie si de viteza fiecaruia. Dupa ce se termina autostrada se merge in dreapta pe malul marii cam 2 km si se ajunge in portul de unde pleaca ferry-boaturile interne catre insula. Aici sunt mai multe case de bilete. Se poate lua ferry catre Lefkimi care e mai ieftin si dureaza numai 1 ora, sau spre capitala Kerkyra mai scump si durata mai mare 1.30 h. Diferenta pentru 2 persoane si o masina e de 15 euro pe sens. Noi am ajuns la ora la care am putut sa ne imbarcam catre Lefkimi si am scapat mai ieftin. Din pacate ferry-boatul e cam vechi si mai mic, fata de celelalte ce merg in capitala. Oricum ne-a dus foarte lin si fara probleme.

De la Lefkimi se ajunge usor apoi in Agios Gordios, ne-am ajutat de GPS aici desi aveam hartile de anul trecut, dar ca sa nu dam gres totusi. Agios Gordios ne-a primit cu bratele deschise ca si anul trecut, insa aici nu am gasit nimic in plus sau care sa ne bucure. Ba chiar nu am mai regasit superbul catel de anul trecut (poreclit Trula) desi l-am cautat si am si intrebat de el pe cativa localnici.

Am facut o mica iesire in prima seara prin Agios Gordios si am constat ca exista multa mizerie, foarte putini turisti, desi erau 38 de grade seara si aerul aproape insuportabil de respirat. Plaja se prezenta destul de rau, malul era plin de alge mai ales in coltul nisipos de sub Aquis, hotelul de bani multi din statiune. Plaja care anul trecut era foarte nisipoasa, acum era presarata la greu cu pietre si intrarea in apa a devenit din ce in ce mai dificila, din cauza ca apa a sapat in mal. Am mers pe mal in ambele directii si in stanga, pana spre hotel si in dreapta, unde am gasit cateva casute si studiouri foarte dragute, chiar pe mal care se inchiriaza, dar plaja din dreptul lor e destul de neingrijita.

Acum privind din nou site-ul statiunii, mi se pare ca acolo s-a lucrat in photoshop pentru cosmetizare, insa va asigur ca anul trecut lucrurile stateau cu mult mai bine.

Am adormit repede cu aerul pornit din cauza caldurii si a doua zi am programat o zi de odihna pe plaja si cum cea mai rasarita plaja din insula e in apropiere, am mers la Glyfada: click aici, unde am facut baie toata ziua si ne-am simtit perfect, ca in concediu. De aici spre seara am mers cu masina in apropiere la o alta plaja celebra Myrtiotissa. Drumul de acces mi s-a parut infernal de greu si la un moment dat asfaltul se mai si termina si urmeaza drum forestier cu mult praf, unde se poate derapa cu succes. Va pot spune cu mana pe inima ca asta mi s-a parut cel mai rau drum ce duce la o plaja, din cate am intalnit in toate insulele Ionice. Plaja e frumoasa, cu stanci uriase in apa, versant montan in spate si claritate a apei cel putin egala cu a surorii Glyfada.

Ziua a treia: am plecat dimineata croiti spre Paleokastrita si am oprit mai intai la "La Grotta", un barulet foarte rustic alfat intre niste stanci uriase, in dreptul hotelului Paleokastrita (foarte umflat la stele dupa parerea mea, insa pozitionat perfect). Soseaua trece pe deasupra barului la 50 m, si suntem nevoiti sa coboram mai mult trepte pana la nivelul marii. Normal ca barul era inchis fiind dimineata, dar macar am apucat sa facem cateva poze cu marea superba, cum numai marea Ionica poate fi „dureros de albastra” ca sa o citez pe Trandafir.

De aici de jos se pot inchiria barcute cu motor si exista si multe sezlonguri unde se poate face plaja la un cockteil. Se poate intra si in apa un pic mai dificil, dar se poate, exista si trambulina pentru sarituri si se poate sari de pe o stanca nu foarte inalta.

De la bar am mers prin statiune pana la manastirea de pe deal, am mai vizitat-o odata si aici am aflat de la doua fetite, englezoaice ca putem face o mica excursie cu barca de 45 de minute prin golfurile din Paleokastrita. Manastire e superba foarte veche si primitoare, aici gasim cativa catelusi dar si cea mai bogata colectie de pisici ce sunt ingrijite de maicutele de la manastire. Ne-am intors in parcarea mare de la baza dealului cu manstirea si de acolo am cercetat plaja din dreapta, draguta apa clara dar un pic cam pietroasa si cu mai multe pietre in apa, apoi am mers spre plaja din stanga drumului si am gasit locul de unde se pleaca cu o barcuta de 10 persoane, contra a 10 euro/pers intr-o mica excursie printre stancile si golfurile orasului. Ne-am imbarcat si noi si cu ajutorul unui marinar mic, costeliv, blond si cu fata de englez, am facut turul golfurilor din Paleokastrita si a grotelor din zona. Marinarul nostru e foarte indemanatic cu motorul barcii si pana sa vorbeasca la mobil in greaca am crezut ca e chiar englez, asa de bine vorbea in limba lui Shakespeare. In aceasta mica croaziera am vazut grota Nausicai, aflata la mica distanta de locul de plecare, in peretele stancos de sub manastire. Aici am observat tot felul de corali colorati in mov deschis si am vazut si ceea ce se numeste Naussica. Pe peretele pesterii exista o urma colorata in ruginiu de forma umana. Este mult mai vizibila daca se arunca apa pe ea. Aici se poate ajunge foarte usor cu o hidrobicicleta sau un caiac inchiriat de pe plaja.

In continuare am fost dusi cu barcuta spre alte mici pesteri din zona unde am admirat coralii si pestii, dar si claritatea deosebita a apei. Intr-una din pesteri marinarul nostru care ne povestea tot felul de legende ne-a arata ca daca luam apa in mana pare si mai albastra. Apoi in alta mica pestera am vazut un ochi de apa luminata pe sub stanca foarte frumos de soare si genial botezat Ochiul lui Zeus (suntem in Grecia nu chicotiti). Culoarea apei aici e poate cea mai deosebita si pestii nesatiosi din zona au fost hraniti de marinar, pentru distractia noastra. In continuare am mers un pic in portul Alipa si aici am vazut o apa deosebit de frumoasa, cum nu am mai vazut pana acum. Dupa ce am scrutat mai toate malurile cu barcuta noastra am purces inapoi spre malul de langa manastire.

De aici traseul stabilit cu prietenii nostrii ce plecasera mai din timp, era spre Sidari, unde aveam program de relax la plaja si apoi masa de pranz. Am ales sa mergem tot prin Lakones satul aflat deasupra Paleokastritei, desi drumul e foarte ingust si la intrarea in sat astepti cam 10 minute la semafor. Soseaua e foarte intortocheata si deosebit de ingusta, am avut iar impresia ca nu am loc nici eu, dar sa mai fie si altceva pe drum. Satul e deosebit, e unul din satele traditionale de munte din Corfu unde poti gasi si cateva taverne deosebite care iti asigura o frumoasa priveliste asupra orasului, a marii si golfurilor deosebite de aici. Imaginea de sus este impresionanta si merita un drum pana aici, chiar daca nu mancati ceva in zona. Mai departe se ajunge in alt sat traditional deosebit care se numeste Makrades. Aici suntem sus peste munte si avem cateva taverne dragute si mai multe magazine de suveniruri si produse locale foarte frumos prezentate, chiar langa sosea. De aici am cumparat ulei de masline foarte frumos imbuteliat, produs aici, in Makrades, foarte bun si destul de ieftin 4 euro sticla de 1 L. Am mai luat cate ceva nimicuri, seminte de cimbrisor si altele pentru ca ne-a placut foarte mult magazinul respectiv extrem de rustic si cu deosebit de multe produse.

Am urcat mai departe spre Sidari si la un moment dat pe sosea fiind, am inceput sa coboram niste curbe stranse si am vazut insula pana in capatul nord vestic si toate golfurile si localitatile de acolo: Agios Georgios Pagi, Afionas, Arillas, Agios Stefanos, si Peroulades. Infioratoare imagine, insa din pacate soseaua e ingusta si nu exista loc de oprit, asa ca am ramas cu amintirea acestei frumoase poze, care exista doar in memorie acum. Am oprit in Agios Georgios pentru o ora, timp in care am facut o baie si ne-am fatait un pic prin statiunea cam goala si un pic plictisita de turisti. Plaja nu era in forma cea mai buna, nisipul cam grosier dar apa superba in anumite locuri. La ora pranzului cand stomacul ne dadea semnale clare, am plecat in tromba spre Sidari si ne-am cautat prietenii si apoi terasa deosebita de anul trecut: Sea Breaze, aflata chiar pe malul marii, pe plaja din statiune, la 1 km de Canal D’Amour. Am mancat aici o portie imensa de kleftiko, superba din cauza careia mai salivez si acum numai cand ma gandesc. Locul ar fi perfect daca s-ar pune un pic de accent pe curatenie si toaletele ar arata mai bine.

Dupa o masa copioasa n-am putut sa ne mai miscam spre Canalul Dragostei, asa cum preconizasem, asa ca am luat drumul inapoi spre plaja unde se inchiriasera deja sezlonguri, langa Sidari la Megali Beach. Aici plaja e foarte goala, doar cativa turisti de pe la studiourile micute cu piscina din zona, umbrele din trestie si sezlonguri pe mal, care asigura o odihna placuta la umbra deasa, marea e curata, dar un pic neclara din cauza argilei din canal si nisipul bun, dar nu cel mai fin din lume. Pe scurt un loc unde s-a declarat unanim ca ar fi perfect pentru o vacanta ideala pe malul marii unde sa te odihnesti dupa un an de munca. Din pacate nu am luat nici un telefon sau carte de vizita, ori site al locatiilor de aici si acum ne pare rau.

Cand am mers spre terasa unde am mancat, am gasit si agentia de unde am cumparat mai tarziu bilete la croaziera Paxos – Parga, la un pret incredibil de mic (20 euro/pers) pentru oricare alta agentie din insula.

Spre seara, la asfintit aproape, am mers in gasca si am vizitat Canal D’Amour in intregime, pentru a 3-a oara noi si pentru prima data prietenii nostrii si apoi ne-am despartit, ei au ramas sa mai admire canalul, iar noi am mers in localitatea invecinata Peroulades pentru a gasi minunatiile ei. Aici chiar in coltul nord vestic al insulei se gaseste Cap Drastis, format din cateva interesante limbi de pamant argilos asemanator celor din Canal D’amour. Exista un drum forestier, destul de intortocheat, pe care am mers pana la sfarsit si care s-a infundat intr-o mica plaja. Ne-am intors si am pozat Capul de sus din deal, renuntand la vizitarea lui pentru Logas Beach, cu mult mai renumita decat Drastis.

Logas Beach se afla la cativa kilometri de cap, pe partea vestica coborand prin sat se gasesc afise indrumatoare. Aici se ajunge intr-o mare parcare a unei terase superbe, aflata la inaltime deasupra plajei, unde lumea asteapta cuminte apusul superb de soare. Am coborat si noi pana jos si am vizitat plaja destul de ingusta si probabil cand sunt valuri si destul de goala. Exista sezlonguri si umbrelute insa plaja e mult prea ingusta, imaginea deosebita e asigurata de versantii verticali din spate formati din acelasi material argilos. Apusul aici e superb pentru ca peretii albi se schimba la culoare incredibil de frumos. Din pacate nu am putut astepta pana cand soarele dispare de tot in mare, pentru ca aveam drum lung pana la Agios Gordios si nu va doresc sa va prinda noaptea prin muntii din Corfu. Deci am plecat mai devreme si tot am facut mai mult de 90 de minute pana la vila noastra, asa ca am ajuns tot noaptea.

A treia zi am hotarat sa mergem separat de prieteni care au preferat plaja din Agios Gordios, iar noi am ales sa o sunam pe MirelaB care chiar atunci era pe picior de plecare si deci nu ne-am putut vedea pe pamant grecesc. Asa ca am avut o zi libera de mers unde ne-a trecut noua prin cap. Si eu am decis sa mergem sa vedem cum aterizeaza avioanele pe cel mai scurt aeroport din Europa. Ar mai fi cel din Skiathos insa am inteles ca pista din Corfu e si mai scurta. Si am plecat spre palatul reginei Sissi, am trecut pe langa el si prin localitatile Gastouri si Achilion si am ajuns pe malul estic al insulei in dreptul localitatii Benitses, cea cu muzeul scoicilor pe care va sfatuiesc sa nu il ratati. De aici am mers un pic spre nord pe malul marii, in suburbia capitalei numita Perama. Aici am parcat pe marginea soselei ai am pornit pe jos spre apa si am gasit asa cum ma asteptam o laguna imensa in nordul careia se afla construita unica pista a foarte solicitatului aeroport din Corfu. Laguna a fost inchisa, pentru a nu avea valuri in dreptul pistei, cu o bariera de beton pe care se poate merge ca pieton, dar au mai fost lasate guri de scurgere in mare. Bariera de beton face legatura intre Perama si peninsula Kanoni aflata in sudul capitalei care adaposteste palatul Mon Repos si cateva hoteluri de 4 si 5*.

Noi am continuat drumul pe bariera de beton unde am asteptat primul avion si apoi inca 2-3, dupa care am travesat pana in Kanoni si acolo am mers la Biserica Vlacherna aflata pe un mic istm. Am vizitat locul, dar nu am mai mers si la Pontikonisi, o alta mica bisericuta aflata pe o insula la 2-300m in larg. Pontikonisi = insula soricelului. Am aflat ca biserica Vlacherna e mult mai veche ca Pontikonisi si ne-am aflat acolo exact intre cursele barcutelor ce faceau transferul turistilor catre insulita. Apoi am urcat sus pe dealul din Kanoni si am stat la o cafenea si am urmarit foarte bine si aterizarea, dar si decolarea absolut surprinzatoare a avioanelor charter. Nu orice pilot are autorizatie de aterizare si decolare de aici din Kerkyra, din cauza pistei foarte scurte.

Am cautat in van palatul Mon Repos si nu am dat de el, asa ca suparati un pic am plecat sa ne recuperam masina si pe drum in Perama, sub sosea am gasit un gard plin de zmeura coapta pe care nu m-am lasat pana nu l-am golit de fructele dulci.

Mai departe, pentru ca ziua se anunta una fierbinte, am cautat o plaja pe malul estic si am ajuns repede in Gouvia, unde din pacate nu am gasit o plaja sa ne placa si am continuat cu Dassia, unde am gasit o plaja frumoasa dar cam ingusta, apoi in Ipsos chiar ne-am oprit pentru o baie si masa de pranz. Statiunea mi s-a parut cam goala, pana si pe plaja erau foarte putini oameni. Apa aici in Ipsos este deosebit de albastra cand e senin, e foarte curata si clara iar nisipul de pe fundul marii este extrem de fin si de alb, pacat de pietrele de pe plaja, ar putea fi o plaja minunata daca cineva ar scoate pietrele si ar aduce nisip din larg.

Dupa ce am mancat un ghiros urias la o bere rece am facut si o baie doua, apoi am mers in Barbati unde am gasit ceva foarte pe placul nostru o plaja cu umbra naturala de la copaci si asemanatoare cu cea din Ipsos, dar ascunsa de privirile trecatorilor dupa multe taverne si terase. Un loc deosebit de placut Barbati, mai ales pentru ca in spate se ridica fioros cel mai inalt munte din insula.

De la Barbati nu am mai gasit plaja vizibila din sosea pana la Kassiopi, o statiune, un orasel deosebit de frumos, ce va face obiectul unui review ulterior. Aici ne-am pierdut dupa-amiaza intreaga, pe stradutele mici si dragute. Mai sus pe sosea se gaseste poate cea mai buna plaja din insula, Kalamaki Beach, care este intinsa, lata, cu nisip extrafin, model ciment la sac si intrare in apa obositor de lenta. Pentru nostalgicii perioadei comuniste, este un loc perfect, se ofera panorama muntilor Albaniei cu multa larghete si gratuit. Aici a fost ultima oprire pe acea zi si din cauza ca soarele intrase dupa munti si se lasase un pic frigul am plecat spre casa, ajungand tot noaptea pentru ca a trebuit sa ocolim la greu din cauza unui incendiu ce izbucnise pe munte.

A 4 -a zi: a fost in intregime dedicata croazierei Paxos-Parga despre care am scris ceva aici: click aici , nu voi relua dar pot sa va spun ca a fost minunata croaziera, chiar si cu valurile imense avute. Ulterior am aflat ca cineva cunoscut, nu dau nume, dar aflat (a) in luna de miere, a avut aici valuri mult mai puternice si furtuna de grad 5. La noi nu a fost chiar asa desi se facuse coada la toaleta dintr-un motiv anume. Daca primiti pungi la urcarea pe vaporas, va sfatuiesc sa coborati instantaneu de pe el, inseamna ca se anunta furtuna puternica in larg.

A5 –a zi: Am avut parte de o schimbare a climei, a fost tot soare dar mai frig si apa a devenit mai ales pe coasta vestica mult mai rece. Am hotarat sa coboram pe malul vestic spre sud cautand si alte plaje minunate. Am gasit cateva localitati minuscule cu doar cateva case si o plaja destul de mare, in fiecare loc fiind studiouri si taverne fara clienti, cum ar fi: Paramonas si Prasudi. De aici am vazut pe harta si am cautat castelul bizantin de la Gardiki. Pana aici am traversat o superba padure de maslini seculari foarte inalti pe unde soarele nu avea acces. Castelul defapt e reprezentat in zilele noastre doar de gardul din piatra ce era folosit la aparare. Inauntru se intra cu usurinta, fara plata nefiind mare lucru de vazut.

De aici am mers in viteza catre lacul Korission cautand plaja cea mai nisipoasa si lunga numita: Chalikounas beach. Am mers cativa kilometri pe un drum forestier destul de bun si am parcat la un moment dat in plina pustietate si am mers pe plaja. Aici totul se prezinta foarte frumos, nisip cat vezi cu ochii, apa superba insa stupoare, vant rece si apa la fel. Acestea ne-au impuns repede la o decolare spre malul estic pentru ca stiam ca daca apa e rece in vest trebuie sa incercam pe malul estic unde apa e mult mai calda intre insula si continent. Am traversat rapid insula, neavand aici mai mult de 12 km latime si am ajuns in Moraitika unde a fost superb, cald, soare, senin si apa foarte buna. Am gasit si sezlonguri mai ieftine ca peste tot si o taverna pe malul marii foarte buna ce ne-a servit in plus si o muzica greceasca superba tot timpul.

Spre seara am plecat in Agios Gordios, unde am trait pe plaja cel mai frumos apus din viata mea si apoi am luat cina la Restaurantul Thalasa aflat pe malul marii, pe care il recomand cu caldura. Aici vinul casei este deosebit de bun si ieftin. Se poate manca in timp ce admiri apusul si sunt clienti de toate natiile si varstele, iar patronul este un om deosebit si foarte atent cu clientii sai. Foarte tare ma miram cand vedeam clienti de la Aquis venind aici sa manace de seara, turisti englezi si germani care preferau acest restaurant pe bani, in locul bucatelor deja platite, de la allinclusive-ul din hotel.

Ziua urmatoare a fost si ultima, in care ne-am condus prietenii in Moraitika, unde n-au putut sa stea la plaja pentru ca imediat cum ne-am despartit, un nor mare si urat a pus stapanire pe soare si nu l-a mai lasat liber decat dupa 2 zile intregi. Noi ne-am continuat drumul spre Lefkimi, ne-am ratacit de cateva ori din cauza Ioanei (vocea din GPS), draguta de ea, si am ajuns la ferry-boat cu doar 5 minute inainte sa plece. Drumul pana la Bansko a fost trist si fara istoric, iar acolo era un frig teribil asemanator cu ce avem acum in Bucuresti. Pe scurt eu cred ca drumul Bucuresti - Igoumenitsa se poate face in 12-13 ore maxim, cu opriri putine si doar in caz de nevoie.

In final, as mai aduga ca desi am fost de 2 ori in Corfu, am lasat inca multe de vizitat, dar nu pot spune ca voi incerca din nou, in curand o vizita in insula fermecata. Mi-a placut foarte mult aici, de prima data, parca am fost vrajit pe loc, de munti, de apusuri, de vegetatia luxurianta si de multimea de turisti nauci din capitala, care mi s-a parut un loc extraordinar.

Daca aveti posibilitatea nu ratati Corfu, insa alegeti cu mare atentie destinatia finala si cazarea, astfel incat sa aveti o vacanta cat mai placuta.

Va rog sa taiati punctele primite din oficiu din cauza ca este al 7-8 lea review din acest concediu, multumesc, si daca se gaseste o melodie greceasca frumoasa prin tolba DJ-ilor de meserie de pe site ar fi si mai frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 5279 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI