ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.05.2013
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 09.08.10
STATUS: SENIOR
DATE SEJUR
AUG-2012
DURATA: 12 zile
familie cu copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 15 MIN

O insulă, 150 km, 4 oameni, o maşină şi o zi plină

Ilustrație video-muzicală
Songs from CORFU


TIPĂREȘTE

Se dau: 1 bucată insulă (Corfu), un punct de plecare (Moraitika), mai multe plaje plus câteva alte puncte de interes recomandate de cei ce au bântuit înaintea noastră prin insulă, o maşină (cu rezervorul plin, just in case), 4 turişti (cu chef de drum) şi o zi de vară până-n seară. Ce facem cu ele?

Acum, ce să zic, fiecare după gustul şi inspiraţia sa. Iau tableta, deschid Google maps şi încerc să încropesc un traseu. Am putea face un tur al "sudului", însă deja am văzut 3 plaje importante din zonă (Issos, Chalikounas şi Marathias), aşa că nu sunt tentat să le văd din nou, mai ales că nu m-am îndrăgostit de niciuna dintre ele. Îmi pare rău că las în afară Kavosul (nu că ar fi ceva deosebit de văzut) şi mai ales Paleochori, dar asta e, altădată... Îmi mut atenţia către est. Păi ar fi ăsta şi ăsta, dar şi ăsta (ele fiind locurile "de văzut" culese cu grija, din Bucureşti, din descrierile altora)... hmmm, s-ar părea că iese ceva interesant... trebuie să las în afară o parte din ele, căci nu suntem de loc matinali şi asumându-mi asta, trebuie să fac în aşa fel încât să ne încadrăm într-unul din datele iniţiale (adică o zi de vară... ştiţi dv...). Trec punctele rămase în Maps, dau clickul de rigoare pe "Obţine indicaţii" şi rezultă ceva dulce de tot: 135 km şi 3 ore jumătate. Boboc, nu? Păi atunci ce mai rămâne? Transpunerea în navigator, şi hai la drum!

Pornim (târziu) către Messonghi, virăm dreapta la giratoriu şi ne îndreptăm către Agios Mattheos. Trecem prin el, lăsând Pantokratorul în stânga (pe altă dată, Majestate, promit că vom veni doar pentru tine aici), trecem prin Vounatiades fără emoţii (estetice), lăsăm şi Ag. Gordios pe altă dată, căci vreau să prind apusul acolo şi ajungem la Sinarades. Este deja ora 13...

Sinarades este un sat ce ţine bine îmbrăţişat timpul la pieptul său. Îmi aduce cumva aminte de Theologos din Thassos. Pare o insulă de case într-o mare verde, formată în special din măslini bătrâni, chiparoşi, şi aluni, pe care Dumnezeu a pus-o pe un deal. În fapt, se pare că undeva prin secolul 10-11, locuitorii unui sat de pescari au luat decizia de a se strămuta de la malul mării aici, pentru a scăpa de desele invazii ale piraţilor. Acum au ajuns să fie cu ceva peste o mie de locuitori, mai puţin preocupaţi de piraţi şi mai mult de grijile cotidiene. Lor li se adaugă şi turişti, cumva surprinzător poate, însă pe de altă parte complet explicabil prin pitorescul extraordinar al satului şi poate graţie muzeului folclorului pe care îl găzduieşte, şi care am înţeles că este bine pus la punct. La un sat din Corfu nu te poţi aştepta decât la străzi foarte înguste. Şi Sinarades nu face excepţie de la regulă, strada principală reuşind doar pe alocuri să fie de lăţimea a două autoturisme puse unul lângă celălalt. Am dat de două ori înapoi pentru a face loc altor maşini, până l-am străbătut. Dacă am să vă spun că la un moment dat un motociclist a trebuit să aştepte să trecem noi pentru că nu ar fi încăput pe lângă maşina noastră decât cu mari emoţii, veţi înţelege mai bine cam cum stau lucrurile şi vă veţi lăsa Hummerul (: P) în parcare, apelând la o maşinuţă care să poate respira mai uşor în labirintul străduţelor asfaltate sau pietruite cu dale din piatră, lustruite de timp, care întrerupe şirul caselor ce îşi arată majoritatea ridurile, pesemne pentru a scoate şi mai bine în relief tenul surorilor lor proaspăt renovate. Culorile faţadelor, în afară de cele câteva albe, trec prin toate nuanţele ce pleacă de la galben pal până la sienna ars, amintindu-mi cumva de pastelul inegalabil al bătrânelor veneţience. Satul este o bijuterie, una veche, poate demodată pentru alţii, ce preferă stilul viu al staţiunilor moderne, însă eu cred că valoarea unor astfel de nestemate turistice creşte pe zi ce trece. Din păcate, ele pot dispărea şi pierderile ar fi de nemăsurat. Se poate face oare ceva? Sigur, ele pot fi readuse la viaţă, cu păstrarea autenticului. Avem exemplul chiar în Grecia, cu Paleo (Palaio) Panteleimonas, care ajuns în paragină, după ce a intrat pe lista patrimoniului universal UNESCO şi au apărut fondurile necesare, a fost refăcut şi străluceşte acum mai ceva ca în vremurile bune, plin ochi de turiştii veniţi să admire stilul arhitectural unic de acolo. Cred sincer că satele din centrul insulei merită văzute, căci vă vor desfăta sufletul la fel de mult ca şi minunatele plaje ale acesteia.

În fine, să apăsăm accceleraţia puţin, căci ne apropiem de unul din punctele de interes major al Corfului: Kaiser's Throne. Trecem întâi prin alt sat minunat (dar ceva mai modernizat), Pelekas, şi urcăm străzile în pantă către punctul de coordonate 39°35'39"N şi 19°49'16"E. Acolo ne lăsăm maşina, lângă restaurantul Sunset (mă gândesc că numele îi vine de la faptul că la începutul secolului 20, până în primul război mondial, Kaiserul Wilhelm II, ce obişnuia să-şi petreacă vara la palatul Achilleion adora să admire apusul soarelui din locul aflat în apropiere). Trecem printr-o portiţă şi ne indreptăm, pe un drumeag spiralat, către punctul de observaţie, la care ajungem după ce urcăm cele 40-50 de trepte. Şi iată-ne ajunşi "on the top of the world". Deşi ne aflăm doar la 250 m deasupra mării, peisajul centrului insulei ni se aşterne supus la picioare, spre a fi admirat. În linişte, doar în compania unur vultur ce pluteşte în depărtare. Avem şansa de fi singuri aproape pe întreaga durată a şederii acolo, aşa încât încercăm să băgăm cât mai mult în cămara sufletului, pentru a avea ce scoate apoi, când vom ajunge în praful Bucureştilor şi vom avea nevoie de o gură de aer dulce al amintirilor. Reuşim, în ciuda pâclei, să vedem şi Kerkyra.

Părăsim "observatorul", topiţi de soarele nemilos. Afară cuptorul funcţionează perfect, sunt către 40 grade, aşa că ne grăbim către aerul condiţionat al maşinii. Ne tragem un pic sufletul, bem o gură mare de apă (nu uitaţi să plecaţi la drum cu nevasta, e garanţia faptului că va avea grijă să nu lase vreodata familia fără apă şi sucuri reci la plecarea în excursie -multumesc, iubito! -) şi purcedem la drum, din nou. Următoarea oprire planificată este Paleokastritsa. Motiv de bucurie, căci ne gădim la apa de acolo. Ajungem, în sfârşit, lăsăm maşina undeva la marginea drumului unde găsim un loc de parcare şi coborâm pe lângă beach-barul Akron, la Agia Triada Beach. E minunat! Pozele văzute nu arată totul, realitatea este mai frumoasă. Golfuleţul este fantastic, ochii îşi dau mâna cu sufletul şi încing un tango ce îmi taie răsuflarea. Da, minunat! Ajuns jos, pe plajă, trec de euforia vizuală şi ajung la concluzia că nu mi-aş dori să-mi petrec vacanţa aici. Da, este foarte frumos, însă plaja este mică, apa a mâncat se pare mult din ea. Extrem de multă aglomeraţie, ne strecurăm cu greu printre cei întinşi pe plajă. Îmi aduc aminte de aglomeraţia de la Venus, de când eram copil. Apa e gheaţă. De înotat, nici vorbă, pentru mine e prea greu, sunt stânci peste tot. Nisipul e amestecat cu pietriş grosier, noroc că am papucii în picioare. Vorba vine, pentru că după ce intru în apa de la mal, piciorul mi se scufundă până la jumătatea tibiei. Trec printr-un moment de panică, căci sunt cu Pentaxul în mână, pregătit să fac nişte fotografii şi simt cum îmi pierd echilibrul şi mă pregătesc să mă întind cât sunt de lat, în apă. Prin minte îmi trece rapid prin minte cât m-a costat obiectivul, cât camera, fac totalul, suspin, mă răsucesc cu trunchiul 90 de grade, ridic mâna, cu gândul de a păstra cumva camera la suprafaţă, trag aer în piept şi aştept inevitabilul. Nu-mi vine să cred când simt mâinile fiului meu, care sesizase intenţia mea sinucigaşă şi care mă prind bine, salvându-mă de tragedie. Îmi scot repede papucii, îi arunc pe mal, cât mai departe şi continui drumul prin nisipurile mişcătoare. Obosesc repede şi decid că acolo e punctul de staţie tocmai bun :). Facem câteva poze, ne mai răcorim şi hai la drum din nou...

Am văzut Paleokastritsa de jos, hai s-o vedem şi de sus. E deja după-amiază în toată regula, aşa că pun navigatorul-ul pe drumul cel mai scurt spre terasa Castellino, din Lakones. Am auzit că de acolo e cea mai bună vedere asupra golfuleţelor Paleokastritsei. Alegerea se dovedeşte a fi cea mai proastă din ziua aia. NU din motiv de destinaţie, ci din cauză de varintă de navigaţie. Drumul cel mai scurt? Na drumul cel mai scurt: începem să urcăm pe un drum forestier. În stare perfectă de altfel, chit că nu e asfaltat, ci pietruit. Oprim la un moment dat, după căteva sute de metri, pentru a mai face nişte fotografii, strecurându-ne printre vegetaţia de pe margine. Înapoi în maşină, în drum către emoţii tari. Drumul începe să se îngusteze din ce în ce. De la 2 maşini, acum încape doar una. Şi încă e bine, căci întotdeauna se poate, vorba optimistului, mai rău. Ajungem într-o zonă în care şi o maşină pare prea lată. Închid geamul şi întrerup filmarea (filmam cu mâna scoasă pe geam) după ce sunt biciuit de mai multe rânduri de crengile de pe margine, parcă supărate că le tulbur pacea. Probabil că eram singurii nebuni care o luaseră pe acolo de mai mult timp. Degeaba am închis geamul şi le-am făcut în sâc tufelor de pe margine, că ele încep să plângă şi să-şi cheme tăticul în ajutor: un copac aflat pe marginea drumului în dreapta, care se înclinase mult spre drum, făcând, în opinia mea, imposibilă trecerea: în stânga nu ai cum să mai tragi, că nu ai unde, în plus drumul pare puţin surpat, şi să o ţii drept pare că te loveşti de copac. Mă gandesc cu groază că trebuie să facem câtiva kilometri cu spatele până în vale. Noroc că nu conduc eu. Ne întoarcem, zic eu. Trecem, zice fiu-meu. Nu trecem, şoptesc eu. Ba eu cred că avem loc, spune decis puştiul. Crezi? Doar crezi? întreb pierdut. Păi cum să fiu sigur, tu nu vezi ce aplecat e copacul ăla? primesc lămurirea imediat. Sigur, am asigurare... totuşi... Dă înapoi, că nu trece, mai apuc să zic, gândindu-mă că voi fi primul posesor de Lancer decapotabil. Ufff! a trecut- Noroc că am garda jos... În fine, după asta, nevasta îşi recapătă glasul şi începe s-o bodogăne pe Ioana cea din GPS, că iar ne-a dus pe unde şi-a plimbat Aghiuţă odrasele şi ne cere imperativ să întoarcem. Adică să trecem iar pe sub copac? exclamăm, la unison, şi eu şi fiul meu. Explicaţia e suficientă ca în spate să se lase liniştea. Drumul se luminează şi vedem în zare şoseaua. Largă (adică pe 2 benzi), asfaltată, cu maşini conduse de şoferi normali, care aleg drumul cel mai lung dar şi cel mai sigur şi mai rapid, până la urmă. Îmi promit (din nou) să nu mai fac asta şi ne încadrăm în coloană. Intrăm în sat şi ne oprim. Accident? Naiba ştie, cert e că stăm nemişcaţi. În fine, pornim. Vedem şi cauza opririi: un semafor. What the... ? Semafor fără trecere de pietoni? Mă rog, bine că ne deplasăm acum. În faţa noastră, un 4x4 şi mai în faţă, dupa 2 turisme normale, un autocar. Mai mergem puţin şi ne lămurim de ce era necesar semaforul: drumul se îngustează printre 2 case până la a mai lăsa doar două muşte să treacă între case si retrovizoarele autocarului. Am dubii cu privire la şansele bondarilor de a face acelaşi lucru. Ajungem în fine la Castellino, parcăm şi ne bucurăm de un pesiaj ce îmi taie, pentru a doua oară în aceeaşi zi, respiraţia. Vedem toate golfurile Paleokastritsei, toată minunăţia acelui loc fantastic. Ce culori, ce forme, ce vegetaţie! E de vis şi uit emoţiile aventurii noastre printre copacii autohtoni. Şi nu îmi pot da seama nici acum de unde e mai frumos: de aici sau de acolo, de jos? ...

Pun cap-compas către Krini. Urmează Angelokastro, cu peron pe partea stângă. Ajungem fără probleme la un resturant aflat la baza fortăreţei, parcăm maşina şi ne împărţim în două grupuri: eu cu fiu-meu urmează să urcăm până hăăăt la intrare, fetele rămân la un juice, căci nevasta nu poate urca, fiind nerefăcută total după o fractură a piciorului. Citim jos că intrarea este câtiva euro şi ne avântăm către înălţimi. Mergem cam jumătate, facem un popas căci suta mea de kile plânge după el şi ne dăm seama că nici eu, nici băiatul nu luasem bani cu noi. Aparatele foto să trăiască, ele erau cu noi, căci ne aşteptam să tragem câteva cadre frumoase. Banii... ioc! Ne boscorodim reciproc (deşi, evident, tata e de vină mereu), şi coborâm. Gata, v-aţi întos aşa repede, sau e închis? ne privesc fetele nelămurite. Bolborosesc ceva printre buze (nu are importanţă ce) şi renunţ instantaneu la intenţia de a mai face odată drumul, mai ales când mă aşez pe scaun şi mă reped în fresh-ul de portocale al soţiei. Rămânem şi savurăm, cu mai mult drag decât oricând, un suc rece şi o porţie de iaurt grecesc cu nuci, miere şi bucăţi mari de fructe. Fac 2-3 poze de jos în sus şi de sus în joc, şi dau semnalul de plecare. E ora 16:50...

În viteză către Sidari. Drumul e bun, aşa că ajungem repede. Într-o oră, avem cearceaful întins pe plajă, chiar lângă Canal d'Amour. Înaine de a merge la el, ne aruncăm hainele şi ţuşti în apă. Pfui! Ce-i porcăria asta? Ştiam că apa e tulbure, nicio problemă, dar nu ştiam de pietre. Ce pietre, că sunt ditamai pietroaiele! Printre care trec conducte metalice. Peste toate, tronează o pădure de alge, bine crescute şi ancorate în sol. Şi nu mi-am luat papucii! Merg chinuit şi chircit de durerea provocată de lupta tălpilor mele cu pietroaiele şi cu scârba de alge strigându-mi să mă opresc. Continuu, căci mor de cald. Am făcut vreo 30 de metri şi apa e încă până la genunchi. Soarele face mişto de mine şi îmi aruncă nişte săgeţi pe ceafa arsă. Mai merg. Algele dispar. Pietrele nu. Apa se mai adânceşte puţin. E deasupra genunchilor acum. Unde să te laşi în jos? MI-e teamă că dau cu capul de pietre. Mai am un pic şi voi ajunge la locul unde blocurile mari ce formează un perete al canalului cotesc spre stânga. Apa, tot mică, pietrele tot mari. Decid să renunţ, căci nu mai pot suporta presopunctura. Ajung cu greu la mal, îi aştept şi pe ceilalţi şi o luăm pe drumul fain printre trestiile de 3 metri, către canalul adevărat. Acolo, lucrurile se schimbă: nisip ultra-fin (trăiască argila!), apa tulbure dar bună, în sfârşit o baie adevărată în mare! E frumos, însă nu ne încumetăm să traversăm canalul. Ne mai bălăcim puţin, facem pozele de rigoare şi ne urcăm iar în maşină.

Punctul următor este aproape: Peroulades, "plaja" Peroulades (sau Sun Beach). Pun ghilimele pentru că e plajă mai specială. După ce treci prin sat şi ajungi aproape de mare, găseşti o parcare mare. În apropiere, pe jumătate atârnând deasupra hăului de dedesubt, e o terasă (parcă Sun Beach se numeşte). Mi-ar fi cam teamă să stau pe acea terasă, mai ales după ce o vezi de jos, şi te mai uiţi şi la faleza din dreapta, care s-a prăvălit peste plaja de dedesubt. O iei prin stânga terasei, şi după ce cobori cateva zeci de trepte, ajungi "pe plajă". Plaja se face de fapt pe stânci. Ar exista un petec de pământ, şi ca să ajungi la el trebuie să ai răbdare şi să te strecori printre valuri, însă nu ştiu dacă are mai mult de 2 metri lăţime. Şi asta pe o lungime de vreo 10 metri. Aici se pun câteva şezlonguri, însă de multe ori valurile mai mari invadează locul cu totul, trecând pe sub (sau peste) şezlonguri. Am ajuns aici pe la 19.30. Soarele obosise şi se lăsase într-o rână, cred că era rănit căci începuse să sângereze peste tot peisajul. M-am dus până în capătul plajei şi am făcut mai multe fotografii. Un loc ireal, lumina reflectată de pereţii uzi şi poleiţi de soare crea o imagine la care un fotograf poate doar să viseze. Am regretat timpul scurt şi m-am bucurat mai mult de ce vedeam în jur, lăsând chiar şi fotografia pe planul 2. Senzaţia pe care o simţi aflându-te acolo e teribilă. Cănd te afli la baza acelui perete de câţiva zeci de metri, scăldat în toate nuanţele spectrului, cu marea luându-se la trântă pe viaţă şi pe moarte cu stâncile ce se opun invaziei ei implacabile, te simţi mic, o fărâmă de nisip, dar, contradictoriu, în secunda următoare te simţi mare, imens, căci da, eşti o fărâmă, dar una de viaţă. E o experienţă ce nu trebuie lăsată de niciun "corfiot" la o parte. Cel puţin mie mi-a făcut cea mai puternică impresie din tot sejurul în Corfu, mi s-a părut locul cel mai minunat, ireal de minunat. Dacă m-aş duce în Corfu din nou (şi cu voia Domnului o voi face în următorii doi ani), m-aş duce mai ales pentru acest loc.

Hopa sus din nou în maşină. Părăsesc cu greu Peroulades, dar soarele mai are un pic şi îşi dă sfârşitul şi mai avem de ajuns într-un loc: Capul Drastis, cel mai nordic punct al insulei. Mergem pe nişte drumuri pline de ţărână şi ajungem într-un loc unde acesta se opreşte şi o luăm pe jos prin pădure. Ajungem imediat. E frumos şi aici. Un fel de mic golf, cu un baruleţ ca în Caraibe, care din păcate era închis. Şi aici suntem singuri. Nu este nisip, ci doar nişte terase sedimentare ce fac loc unui intrând mic de apă. Pereţii sedimentari se înalţă în stânga şi în dreapta, însă aici senzaţia este de linişte, de pace, nu găsim nimic din lupta tumultoasă de în urmă. Nu adie nicio boare de vânt şi am înţeles că aici e mereu aşa, graţie adăpostului oferit de pereţii ce îmbrăţişează locul. Soarele pictează promontoriile cu un portocaliu-roşiatic cât vezi cu ochii, şi ne dă semnalul de plecare.

Ne întoarcem la maşina prăfuită şi plecăm. După câteva sute de metri, găsim un loc lăţit, unde oprim pentru a admira apusul. Ne adunăm acolo încă un grup de români, ajunşi în ultima clipă, unul de maghiari şi doi drumeţi germani, cu rucsăcelele în spate. Împăratul cerului ne salută pe toţi încă o dată şi face o tumbă în spatele insulei Erikoussa, lăsându-ne să ne fie dor de el până dimineaţă, când ne-a promis că se va întoarce din nou la noi.

Ne aflăm la capătul unei zile pline, şi dacă până şi Soarele a obosit, noi ce să mai zicem? Ajungem, după un drum de întoarcere fără peripeţii, în Moraitika, facem un duş repede şi ne repezim la tavernă. Foamea, pe care am ignorat-o toată ziua, păcălind-o cu una cu alta, era totuşi acolo şi îşi scoate repede ghearele, pentru a le plimba prin burticile noastre. Mâncăm bine, bem un ouzo şi toropeala ne cuprinde. Ne îndreptăm cuminţi spre pătucurile noastre, unde revedem aventurile zilei, ale unei zile în care am batut nu doar 135 de kilometri, ci ceva mai mult iar escapada a durat o jumătate de zi, pe fast forward. Ei, dar ce, parcă noi nu ştiam asta? Adorm, cu un zâmbet fericit pe buze, asemenea unui bebeluş.


[fb]
---
Trimis de cher-cher in 19.05.13 01:01:40
Validat / Publicat: 19.05.13 07:50:56
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 5029 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cher-cher); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P17 O mică plajă, ascunsă, la Paleokastritsa
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 44750 PMA (din 49 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

14 ecouri scrise, până acum

webmaster [19.05.13 08:37:22] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru explorarea insulei Corfu.

iulianic [19.05.13 09:55:26] »

@cher-cher: Mi-a făcut mare plăcere să citesc review-ul tău. Pentru stil, pentru poze, pentru zâmbetul care nu mi s-a şters de pe buze până la sfârşit. Felicitări!

webmaster13 [19.05.13 13:44:17] »

Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

Gabise [19.05.13 15:10:01] »

O lectura placuta si in acelasi timp informatii foarte utile. Le- am citit cu mare placere si mi- am notat puncte de reper pentru vacanta din acest an in Corfu. M- am distrat de patania cu GPS ul pentru ca am patit ceva asemanator in Grecia. Mi s- a parut suspect drumul, eu am vrut sa intorc, sotul nu si nu si ne- am trezit blocati intre niste stanci. Cu greu am iesit cu spatele in panta. Vacante cat mai frumoase in continuare!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
cher-cher [20.05.13 00:02:28] »

@webmaster13: Mulţumesv pentru muzică, nici eu nu aş fi putut alege mai bine!

Iulianic, Gabise, mii de mulţumiri pentru aprecieri, e o bucurie să văd că v-a plăcut.

mauricius* [20.05.13 09:44:00] »

@cher-cher: Excelente impresii de călătorie, pe care le-am citit "dintr-o răsuflare" cu mare plăcere. Mulțumesc că mi-ai înseninat ziua de azi. În Timișoara plouă cu găleata

krondia* [20.05.13 11:30:13] »

Foarte frumos povestit, cu siguranţă unul dintre cele mai captivante reviewuri pe care le-am citit în ultimul timp. Am revăzut cu drag locuri în care am fost şi eu dar şi pe cele unde nu am ajuns, sejurul meu a fost mai scurt cu 5 zile.

Supebe pozele de la asfinţit.

Mă bucur că ai revenit cu aceste impresii, felicitări!

sandu.53 CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [20.05.13 12:33:54] »

Superb review, esti unul dintre "preferatii" mei de pe site! te citesc cu mare placere, imi reamintesti toate locurile vizitate de mine in Corfu!

Sper sa ai o vacanta minunata si in 2013 in Kassandra si sa revii cu impresii nemaipomenite!

Michi [20.05.13 16:43:13] »

Frumos, tonic, optimist. Felicitări.

cher-cher [21.05.13 01:12:19] »

@sandu. 53: Mulţumesc Sandule, după cum lesne ţi-ai putut da seama, nutresc aceeaşi plăcere de a-ţi citi impresiile de vacanţă şi pun mare preţ pe opiniile tale. Vacanţă minunată şi ţie, să ai ce să ne povesteşti!

Mulţam mult tuturor şi să găsiţi locuri faine în peregrinările voastre!

sandu.53 CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [21.05.13 08:48:06] »

@cher-cher: iti multumesc si eu mult!

andreescovic [31.05.13 23:41:43] »

cu drag ma indrept si eu catre Corfu foarte curand, dar despre statiunea Kassiopi sau Aparthotel Terra Verde ma puteti ajuta cu impresii sau sugestii?

turist_calatorescu* [11.07.13 21:38:15] »

Superb...

M-am abonat la review-urile tale... asa ca iti urez vacante frumoase )

flaviana77 [22.01.14 09:52:36] »

felicitari stimate domn, aveti talent de scriitor, poate ar trebui sa va ganditi la acest aspect, impresii foarte utile, gasesti efectiv tot ceea ce te-ar putea interesa, citesc cu placere articolele dvs si astept noi impresii din alte locatii

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
andreescovic, cher-cher, flaviana77, Gabise, iulianic, mauricius*, Michi, sandu.53, turist_calatorescu*
Alte impresii din această RUBRICĂ'Opţionale': [Alte] Excursii cu plecare din Corfu:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.99245691299438 sec
    ecranul dvs: 1 x 1