Calatorind prin Corfu: Spre Vestul insulei – Paleokastritsa o minune a naturii!

TIPĂREȘTE

Prima parte o puteti citi aici

A doua zi in care strabatem drumurile din Corfu! Azi vom merge la Paleokastritsa punctul cel mai atractiv al insulei din toate punctele de vedere!

Cu masina inchiriata plecam pe acelasi drum deja cunoscut spre Kerkyra. De aceasta data nu ne mai incurcam in stradutele centrale ale orasului si reusim sa iesim cu bine spre soseaua lata, cu mai multe benzi care duce spre Nord-Vestul insulei. Drumul este lejer fara prea multa circulatie, strabatem ceva mai putine localitati decat in prima zi, se urca usor si… deodata, noi fiind pe inaltimile soselei, zarim Paleokastritsa cu minunatele sale golfuri, un peisaj ireal, din acelea care-ti scot oftat-uri de placere si admiratie, cu hoteluri mari dar si mai micute, pe toate gusturile amplasate unele din ele pe stanci, de te intrebi cum se poate ajunge la ele! Este o imagine coplesitoare a ceea ce inseamna turism facut ca la carte, dovada agitatia vazuta mai peste tot: masini, turisti din intreaga lume, plajele pline, micutele porturi cu vaporase, barcute pregatite de plecare spre minunatele grote cu apa limpede... Repet peisajul vazut de sus este inegalabil, coplesitor!

Oprim intr-o parcare situata langa baza promotoriului care urca spre Manastirea Fecioarei Maria. Platim 3 euro dar apoi ne razgandim si hotaram sa urcam intai la manastire. Convenim cu baiatul de la parcare sa ne reintoarcem. Drumul spre manastire este ingust plin cu autocare si autoturisme care merg spre acest loc de-a dreptul deosebit. Grupuri mari de turisti - englezi, nemti, spanioli, polonezi dar surpriza si brazilieni merg spre manastire. Ajungem intr-un loc mai inalt, langa manastire si parcam masina. Zarim terase de unde poti admira privelistea minunata si unde poti sa te odihnesti un pic la o cafea, o bere sau un suc. E un loc unde poti visa cu ochii deshisi incat si acum dupa cateva saptamani, nu multe, ma gandesc daca a fost realitate sau vis…

Valuri, valuri de turisti se indreapta inspre manastirea micuta (ma intreb unde or incape) ! La intrare doua tinere imbracate in costume populare corfiote te opresc si cu ajutorul unui fotograf esti imortalizat intr-o fotografie alaturi de ele, fotografie pe care o gasesti la iesire amplasata pe un panou urias si pentru care, daca doresti sa o ai ca amintire, platesti patru euro! Remarc frumusetea cosumele populare si diferenta fata ce cele din alte zone ale Greciei. Combinatie zic eu intre costum clasic grecesc si cel italienesc! Afacerea cu fotografiile merge aproape perfect, pozele se vand bine si putine raman nerecuperate de pe panou.

Urcam in manastire… totul e pietruit frumos si cu toata agitatia turistilor e o liniste parca impusa de solemnitatea locului… Curatenie exmplara, flori magnifice din soiurile mediteraniene in culori superbe… Se intra peste tot: in muzeu, in biserica micuta dar intima, unde te poti inchina la icoane si aprinde lumanari, in magazin de unde poti cumpara ulei sau vin produs acolo. Nu zaresti insa picior de calugarita sau calugar desi este inca devreme…

Cel mai frumos loc este gradina inalta de langa intarea in bisericuta, de unde sub bolta perfecta verde a arborilor, cu o mica fantana care susura incet, poti privi un peisaj uluitor, de la mare inaltime. Vezi marea cu apa limpede si albastra, stancile si micile barcute. Marea se zareste pana departe de tot, esti mic pe langa maretia peisajului. Poti sta in liniste pe bancuta care margineste zidul aflat la asa mare inaltime si ma gandesc ca de sute bune de ani imaginea este aceiasi.

Desi ortodoxa ca mai toate bisericile corfiote si aici influentele catolice sunt foarte vizibile si aduc originalitate manastirii. Mergem in muzeu unde cumparam de la un tanar grec iconite mici pe lemn de maslin care costa trei euro bucata. Ne intreaba de unde suntem si afland tara ne raspunde multumit de sine cu un “multumesc frumos” si apoi un “la revedere” identic… Zambim cu placere iar el isi face in continuare datoria multumind fiecarui turist in limba lui. Coboram cateva trepte si intram in alt loc unde alt tanar la fel de amabil vinde vin alb si rosu produs acolo la manastire cu noua euro doua sticle dar si ulei de masline procesat tot acolo! Vizitam si expozitia alaturata si admiram pe langa cochilia uriasa culeasa de pe fundul marii, poarta veche a manastirii pe care un mesaj povesteste de anii 1200 cand s-a construit acest lacas deosebit. Imi imaginez ce istorie are si prin cate evenimente a trecut! Recomand vizitarea acestei manasiri care cu siguranta nu va va dezamagi.

Iesim din manastire, intre timp fluxul de turisti s-a subtiat si parca nu am vrea sa plecam de aici! Mergem la una din terasele aflate langa acest loc sus la mare inaltime de unde poti admira privelistea in toata splendoarea sa si vreme de ceva timp in liniste parca pentru a nu ne tulbura impresiile frumoase, savuram un café frappe excelent ca mai peste tot in Grecia.

Coboram pe drumul ingust si intortocheat “protejati” de un autocar mare care merge in fata noastra si odata lasata masina in parcare, ne luam lucrurile de plaja si pe tarmul micului golfulet al zonei cel mai nordice, pe o plaja mica dar pitoreasca ne intindem cearceafurile si facem o baie intr-un peisaj pentru care nu mai am cuvinte. Apa e limpede, clara, un pic mai rece, dar excelenta, poate cea mai curata si mai limpede apa a unei mari pe care am vazut-o vreodata. Are claritatea si limpezimea parca a lacurilor glaciare nepoluate inca sper eu, de pe inaltimile Carpatilor nostrii. Desi la intrare sunt ceva pietricele cu atentie poti ajunge un pic mai departe de mal unde dai de zone de nisip perfect… De pe un ponton barcile cu turisti pleaca spre grotele aflate in apropiere. Daca vrei un sezlong si o umbrela o poti plati si la plecare ai la dispozitie dusurile cu apa curata. Un loc deosebit aproape exotic la care mi-as dori sa revin candva!

Ne pregatim de plecare dar nu inainte de-a remarca la tarabele cu diverse suveniruri, la micile magazine si terase ca preturile sunt pe masura frumusetii locului, mai mari decat in alte zone!

Plecam spre alt loc indicat de harti spre Angelokastro, celebra fortareata venetiana construita in secolul al XIII-lea! Este un pic mai in Nord decat Paleokastritsa, dar a fost unul dintre cele mai spectaculoase si mai frumoase drumuri facute pe insula. Plina de serpentine, soseaua e destul de ingusta pe masura ce urci si trece prin cateva sate aflate la inaltime, sate pitoresti, turistice. Permanent esti impresionat pe masura ce urci in altitudine de imaginea extraordinara a Paleokastritsei cu toate golfuletele sale minunate si constati ca abia acum zaresti nenumaratele hoteluri aflate in zone parca izolate, forfota ambarcatiunilor mai mici sau mai mari in largul marii. Oprim intr-o parcare care are telescop special pentru a privi conta sumei de doar 0,5 euro imaginea de-a dreptul ireala si coplesitoare. Nu poti comenta, este prea frumos aproape de perfectiune!

Ne continuam drumul prin sate de munte trecem prin Lakones, Makrades si ajungem in capat la Krini. Ce ne impresioneaza in aceste sate pe langa pitorescul lor sunt nesfarsitele livezi cu maslini uriasi seculari, care au trunchiurile rasucite si care-s pregatiti la baza cu plase uriase pentru recoltarea maslinelor. Ziduri de piatra separa pe diverse niveluri maslinii care cresc magnific in aceiasi liniste specifica zonei… Maslinii par de piatra si asa incremeniti nu lasa loc parca imagini cerului sa patrunda printre ei.

Mergem pe jos printre aceste splendide livezi spre Angelokastro si apropierea marii intensifica bataia vantului… Zarim de departe, de-o data, mareata fortareata, unica, cladita sus la mare inaltime. Domina clar zona! Urcusul pana acolo pare destul e dificil, nu-l facem pentru ca si vantul e puternic dar maretia locului in linistea totala din jur este deosebita!

Ne reintoarcem pe drumul spre Paleokastrita admiram din nou marea de la mare inaltime si coboram usor spre Sud spre alte localitati renumite prin frumustea peisajelor si a plajelor lor! Drumul este la fel de frumos, strabatem sate turistice, pitoresti cele mai multe cu taverne si locuri de cazare desi suntem la oarecare departare de mare. Locuri deosebite protejate de-o natura unica in care maslinul este principala aparitie, e nelipsit pe insula… Ici colo podgoriile cu vita de vie cu strugurii atarnand bogat te fac sa te gandesti la vinurile bune care vor fi in curand facute…

Ajungem la Glifada coborand un drum abrupt pe serpentine. Admiram locul, peisajul este deosebit, multe magazine si mici hoteluri si vilute, o plaja cu nisip ce pare atragatoare. Lasam pe alta data bucuria de-a face baie aici si dupa cateva minute de admiratie ne reintoarcem la sosea si ne continum drumul prin acelasi sate frumoase, admiram in mod deosebit satul Sinarades si ne oprim la Agios Gordis loc despre care citisem multe impresii pe site-ul AFA. Usor de recunoscut datorita stancii ascutite aflate in partea stanga a plajei in plina mare, imagine des folosita in prezentarea insulei Corfu, localitatea este spectaculoasa, incadrata de munti frumosi si avand o plaja destul de mare.

Ne hotaram sa parcam (patru euro!) si constatam din drum ca preturile afisate la taverne sunt mai mari decat cele din Moraitika noastra! Ajungem pe plaja si nu putem sa nu observam multimea gunoaielor aflate din pacate mai peste tot pe nisip. Marea este frumoasa un pic agitata si cu ceva valuri si ne tenteaza rapid… Acolo unde ne-am oprit noi insa o bariera de pietre destul de mari aflate in apa la mal ne ingreuneaza mult drumul in apa. Risti oricand sa aluneci si sa te lovesti destul de rau. Cand intri si iesi din apa trebuie sa faci ceva efort si doar cu ceva noroc scapi de o cazatura. Ne uitam si constatam ca si in celelalte zone se intampla la fel. Poate totusi exista si un loc fara pietre si sper asta, este prea frumos acolo! Pana una -alta ajungem totusi acolo unde se simte doar nisip sub picioare, lasam grijile intoarcerii din apa de-o parte si ne aventuram in apa calda, cu valuri inspumate. Nu stam foarte mult nu este chiar plaja dorita mergem un pic in curtea bisericii din sat, admiram un pom cu rodii rosii si plecam mai departe…

Coboram mult de data asta spre Sudul insulei, relieful se modifica, dispar inaltimile, soseaua insa este lejera, rar apare cate-o masina si suntem insotiti mai mult de podgorii de vita de vie sau maslini mai tineri. Imi place schimbarea asta de peisaj, pe aici satele sunt in interiorul insulei si ceva mai rasfirate, nu se vede marea dar sunt la fel de pitoresti. Trecem de Vouniatades coboram si mai mult, mergem prin Agios Matheos o localitate mare si cred ca importanta si dupa o benzinarie cotim spre Mesonghi si ajungem astfel in punctul in care spre Nord intri in Moraitika! Pe curand, dar inainte indraznesc sa va rog sa vizionati fotografiile, sigur printre cele mai frumoase din acest sejur!

--

Continuare aici: click aici

---

VIZUALIZĂRI: 8200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI